Institutul Cultural Român din Varşovia şi Institutul de Istorie „Tadeusz Manteuffel” al Academiei Poloneze de Ştiinţe din Varşovia au organizat, în capitala Poloniei, masa rotundă cu tema „100 de ani de relații diplomatice româno-polone, 1919-2019”, fiind lansat, cu acest prilej, un volum bilingv, intitulat „Renașterea Poloniei și Unirea României”, editat în cooperare de Institutul Cultural Român din Varşovia și Institutul Polonez din București, în coordonarea profesorilor universitari Krzysztof Nowak și Florin Anghel.

Masa rotundă cu tema propusă de volumul bilingv a subliniat, în prezentarea universitarilor poloni, apropierile dintre România și Polonia, prima întregită prin voința românilor, exprimată la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia, în 1918, cea de a doua renăscută la viață statală, după 123 de ani, ca urmare a prăbușirii imperiilor german, austro-ungar și țarist.

Scopul volumului, a subliniat profesorul Krzysztof Nowak, a fost acela de a arăta și compara procesele de reconstrucție a noilor comunități naționale, de a reaminti începuturile relațiilor politico-diplomatice dintre cele două țări în anii interbelici, evidențiind asemănarea problemelor interne, a obiectivelor de politică externă și, mai ales, importanța graniței comune, de aproape 350 de kilometri, care a cimentat prietenia dintre cele două țări pentru totdeauna.

Istoricii polonezi prezenți la conferință au subliniat meritul României în 1939, atunci când și-a pus în pericol statutul de neutralitate, pentru a putea salva guvernul polonez, o parte a armatei care înfruntase temutul Wehrmacht, dar mai ales tezaurul Băncii Naționale a Poloniei, pentru a-l restitui apoi proprietarului în drept, atunci când condițiile au permis.

Participanții au arătat că la București și la Varșovia s-a vorbit o limbă comună față de amenințările ideologice și militare ale Moscovei, iar împărțirea Poloniei, în 1939, și tragedia României Mari, în 1940, au conturat și impus, a subliniat Florin Anghel, coordonatorul român al volumului, „topografia memoriei istorice comune”.

Autorii polonezi (Krzysztof Nowak, Agnieszka Kastory, Aleksander Smolinski, Henryk Walczak) și cei români (Mioara Anton, Laurențiu Constantiniu, Florin Anghel și subsemnatul) au scos în evidență cele mai importante probleme cu care s-au confruntat românii și polonezii în condițiile generate de Marele Război și consecințele acestuia, în reconstrucția statalității poloneze și unificarea statului român, în construcția și reorganizarea armatei ambelor țări, în politica externă.

Volumul bilingv „Renașterea Poloniei și Unirea României. Despre centenarul stabilirii relațiilor diplomatice polono-române”, Varșovia, 2019.

Simpozionul organizat cu acest prilej i-a adus în dezbateri și pe tinerii cercetători români Adrian-Bogdan Ceobanu, Adrian Vițalaru și Bogdan Schipor, care au prezentat teme de interes privind relațiile diplomatice dintre România și Polonia în perioada interbelică.

Petre Opriș, cândva redactor la „Revista de istorie militară” și cunoscut cercetător al evoluției armatei române în anii regimului comunist, azi rezident polon, a prezentat o interesantă comunicare despre raporturile politice, militare și economice româno-polone între anii 1963-1981.

Ambasadorul Bogumil Luft, mulți ani diplomat și jurnalist la București, a cărui excelentă limbă română m-a cucerit, a oferit o inedită perspectivă, nu lipsită de un umor fin, asupra tulburilor ani ai începutului democrației post-decembriste românești, pe care a extins-o de altminteri în volumul publicat recent la Editura Polirom, intitulat „Românii în goana după happy-end”.

Cuvinte de aleasă prețuire se cuvin adresate celor două distinse doamne Ana Maria Luft și Monica Wysocka Neagu, ambele cu frumoase povești de viață care le împletesc fericit destinul românesc cu cel polonez, pentru felul cum au asigurat excelenta comunicare a părților, prin traducerea simultană în cele două limbi, polonă și română.

Responsabilă de idee și de întreaga organizare a evenimentului a fost Sabra Daici, directoarea Institutului Cultural Român din Varșovia, un diplomat care face cinste țării sale, vorbind impecabil limba polonă, întărind, prin eforturile sale, buna cooperare dintre cele două state în plan cultural.

Grație Sabrei Daici, am descoperit o capitală, Varșovia, transformată complet prin fonduri europene, dar mai ales lecțiile pe care le oferă oricărui istoric Muzeul Insurecției varșoviene, dedicat unuia din cele mai dure momente din istoria Poloniei: 63 de zile (1 august – 2 octombrie 1944) de bombardamente germane, peste 250.000 de morți și mai bine de 700.000 de civili care au luat calea bejeniei.

Am găsit, așadar, un muzeu modern, instalat într-o veche uzină (care nu a fost rasă lăsând locul vreunui cartier rezidențial!), care își propune să-l introducă pe vizitator în atmosfera epocii (nu am văzut de multă vreme atâția copii și tineri într-un muzeu de istorie care vorbește despre moarte, cimitire, distrugeri, jertfă de sânge, foamete, dar și admirabilă solidaritate!) silindu-l la o adevărată imersiune în istorie, pentru a o retrăi prin cele mai moderne tehnici muzeografice (cinematograf 3D, exponate gândite interactiv prin tehnologie digitală, diorame prin mijlocul cărora treci, reconstituirea subsolurilor și canalelor Varșoviei, mărturii orale ale supraviețuitorilor pe care le asculți în cabine telefonice).

Muzeul a fost gândit ca o plimbare prin Varșovia de altădată, cu reconstituirea străzilor, caselor, mormintelor, a habitatului luptătorilor clandestini. Este, cred, unul din cele mai reușite muzee în privința atmosferei de epocă pe care o recompune admirabil, o lecție de istorie și muzeografie, în egală măsură.

Cooperarea politică, militară, diplomatică și economică dintre cele două țări, Polonia și România, astăzi, întemeiată pe un tumultuos trecut comun, ne oferă șansa de a crede într-un viitor comun sub auspicii din cele mai favorabile.

Despre autor

Florin Șperlea

Colonelul Florin Şperlea a absolvit Institutul Militar de Infanterie, Grăniceri şi Chimie „Nicolae Bălcescu” (Sibiu, 1992), Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1996) şi a obţinut titlul de doctor în istorie al aceleiaşi universităţi, în 2003, cu o teză despre sovietizarea armatei române. A publicat mai multe volume de autor şi în colaborare, dar şi ediţii de documente.
Este redactor-şef al săptămânalului MApN „Observatorul militar” şi membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Realizează emisiunea „Prietenii muzei Clio” la postul de radio „Vocea Armatei”.

Lasă un comentariu