Arma condeiului

143 de ani de la înființarea Cercului Militar Național

La intersecția a două artere de comunicații bucureștene–Calea Victoriei (odinioară Podul Mogoșoaiei) și Bulevardul Regina Elisabeta–dăinuie peste vremuri Palatul Cercului Militar Național. Cel dintâi Cerc Militar din România, for al ofițerilor din garnizoana București, înființat la 15 decembrie 1876, și Palatul, construit pentru a-l găzdui și însufleți, între anii 1911 și 1923, împletesc o istorie comună de aproape un secol. Voi spune câteva cuvinte astăzi de oamenii care lucrează în această instituție și de cei care trec pragul edificiului din dorința de a se îmbogăți spiriual și de a fi, astfel, mai buni.

Pentru că, așa cum spun autorii unei frumoase monografii a Cercului Militar Național, dacă Palatul este luminat în exterior de spoturile ce-i pun în valoare splendoarea arhitecturală, el este iluminat și în interior de sclipirea spiritului și de emoția profundă a inimii. Și acestea sunt caracteristici ale oamenilor care aleg să-și petreacă o zi, o săptămână sau o viață de om în spațiile sale primitoare și elegante.

Importanța Cercului Militar Național în viața armatei și a urbei este de netăgăduit. Spuneam odată că, din obișnuință și curtoazie, alegem să vorbim și să scriem despre faptele de viață ale unor oameni și mai puțin despre clădiri și monumente. Cred acum că este mai bine să spunem povestea lor împletită, așa cum se petrece ea în viața de zi cu zi. Palatul ar fi o incintă rece, neprimitoare și întunecoasă dacă n-ar fi forfota de oameni care îl vizitează și îl întrețin zilnic și care îi dau viață și sens. Într-un dialog cu realizatorul filmului documentar Memoria Palatului, premiat la festivalurile naționale și internaționale de film, cunoscutul cineast Gabriel Cobasnian îmi mărturisea că simte nevoia să mai regizeze o continuare a acestui film, despre viața din palat, în care să surprindă tocmai trăirile, efervescența activităților, sentimentul de înălțare care te cuprinde atunci când participi la o activitate sub cupola acestui impozant edificiu din inima capitalei.

Și, într-adevăr, în sălile palatului se desfășoară o gamă largă și variată de activități, care se adresează tuturor categoriilor de vârstă, de la cursuri pentru copii și adulți, amintim pe cele de limbi străine, pictură, instrumente muzicale, dans, până la întâlniri la nivel înalt ale conducerii armatei, conferințe, simpozioane, baluri, lansări de carte, expoziții de pictură și sculptură, spectacole, vizionări de filme, interferențe culturale, evenimente de familie și aniversare și lista ar putea continua la nesfârșit. Atât este de mare numărul de evenimente zilnice organizate și găzduie în instituție, nu mai vorbim de numărul de persoane participante, încât este foarte greu să ții o evidență strictă. Un program detaliat pe zile, ore și minute, gestionat de compartimentul marketing și planificare activități, distribuie responsabilități clare și precise întregului personal al Cercului Militar, pe evenimente.

Din perspectiva beneficiarului activităților, oferta culturală este practic nelimitată. Acesta poate participa, de dimineață, la un simpozion în Sala de Marmură, apoi la o lansare de carte în spațiile Bibliotecii Militare Naționale sau ale sălii Gotice, spre prânz invitat să vizioneze un film în sala de Cinema sau un spectacol în sala care poartă numele regretatului actor Eusebiu Ștefănescu și, spre seară, ademenit de simezele Galeriilor de Artă sau, de ce nu, de miresmele saloanelor și teraselor restaurantului militar, pentru a degusta băuturi și mâncăruri alese și a se bucura de un program de excepție susținut de soliștii și instrumentiștii Ansamblului artistic Doina al Armatei.

Spuneam că este greu să țină cineva șirul evenimentelor și să-și amintească, fară a se uita în catastife, ce s-a desfășurat săptămâna trecută, luna trecută, anul trecut. Așa pare să se fi întâmplat și cu cei care s-au ocupat cu procesarea activităților organizate de instituție pentru celebrarea Centenarului Marii Uniri și cel al Războiului de Întregire. Astfel, am încercat să-i explic unui om simplu, mâhnit, că instituția unde lucrează nu a apărut pe lista celor răsplătite cu distincții și că, uneori, cei care se preocupă de imaginea de ansamblu a unei instituții pierd din vedere valențele proprii și riscă să fie confundați cu decorul.

Dar nici nu trebuie asumate merite oricum așa cum, se spune, în glumă, că edilul localității Călugăreni ar fi afirmat că primăria a avut un rol însemnat în câștigarea bătăliei de la Călugăreni fiindcă a pus la dispoziție terenul. Meshul publicitar, de aproape o mie de metri pătrați, expus și acum pe fațada clădirii Cercului Militar Național și vizualizat de milioane de trecători, ar fi putut fi, prin simbolistica puternică, singurul argument al susținerii contribuției instituției la promovarea evenimentelor amintite, fără a mai pune în calcul activitățile organizate.

Important este că instituția are oameni devotați misiunilor pe care le are de îndeplinit. Ca într-un furnicar cu reguli foarte clare, nimeni nu are liniște până în clipa în care totul este pus la punct, în cele mai mici amănunte. În spatele oricărei activități sunt grupele de muncitori,  coordonate cu pricepere de plutonierul-adjutant principal Gheorghe Bălăiță, un desăvârșit specialist în construcții. Lor li se adaugă echipele de îngrijitori coordonate de plutonierul-adjutant Petrică Nelu, un veteran al teatrelor de operații, foarte bun organizator, și cele conduse de plutonierul-adjutant Cătălin Jipa, crescut în spiritul de ordine, disciplină și rigoare al Brigăzii 30 Gardă.

Și ca ei sunt toți ceilalți, din organigrama instituției. Am simțit nevoia să spun câteva cuvinte despre oamenii despre care nu se vorbește în mod obișnuit, dar fără de care nicio activitate nu poate avea succesul și strălucirea dorite. Și pentru a arăta că oamenii care vin la Cercul Militar Național fac acest lucru nu numai pentru a admira bijuteria arhitecturală a palatului, ci pentru că întâlnesc aici oameni calzi, zâmbitori și primitori.

La mulți ani, Cercul Militar Național!

Despre autor

Ion Ciontea

Lasă un comentariu