În urmă cu aproximativ patru luni, aproape 200 de tineri intrau pe poarta Batalionului 1 Instrucţie „Olt”. Acum, după o pregătire riguroasă ei sunt pregătiţi să intre în rândurile profesioniștilor.

Încă de mic, Ştefan Lako a fost pasionat de arme şi jocuri de război. Tânărul de 19 ani, din Maramureş, a fost tot timpul la curent cu noutăţile din Ministerul Apărării Naţionale.

Am văzut pe pagina oficială de Facebook a ministerului că sunt peste 2.000 de locuri libere pentru soldaţi profesionişti. Acela a fost momentul în care mi-am spus că trebuie să decid, spune Ştefan.

Soldat Ștefan Lako.
Foto: Cristian Lenga

S-a prezentat la Centrul Militar Judeţean, loc în care i s-au prezentat detalii despre perioada de instruire şi probele pe care trebuia să le treacă pentru a ajunge la Batalionul 1 Instrucţie „Olt”.

Cele mai dificile au fost cele sportive, pentru că le-am susţinut iarna, pe un ger crâncen, spune el.

Prima săptămână a fost ceva aparte, pentru că nu era obişnuit să stea departe de familie şi de prieteni, dar, cu puţin efort, s-a adaptat. A început să cunoască oameni noi, să relaţioneze şi să se simtă în largul său, ca acasă.

Foto: Cristian Lenga

Îmi place noua mea viaţă, am un program strict şi trebuie să respect ordinele. Totuşi, trebuie să recunosc că la început am avut probleme cu trezitul dimineaţa, spune soldatul Lako. Momentele care i-au captat atenţia au fost tragerea cu toate categoriile de arme, confecţionarea unei amorse şi detonarea unei încărcături de explozibil.

Ţintele au căzut fără drept de apel, iar la partea pirotehnică, în momentul în care am văzut că fitilul a luat foc, am fugit cât am putut de tare strigând Ardeee! Unul este sentimentul de pe aliniamentul de tragere, altul fiind în momentul în care eşti faţă în faţă cu explozibilul, explică Ştefan.

Adaptarea la noul stil de viaţă poate fi o provocare pentru unii dintre aceia care aspiră la statutul de soldat profesionist. Trezitul devreme, înviorarea, servitul mesei la ore exacte, ordine executate întocmai, instrucţia de front şi timpul suplimentar dedicat studiului individual sunt câteva dintre lucrurile pe care militarii aflaţi la pregătire trebuie să le aibă în vedere.

Foto: Cristian Lenga

Din ziua în care am îmbrăcat ţinuta militară, m-am simţit ca un soldat. Am dat tot ce am putut, am fost atent la cursuri şi am învăţat mişcările pe care instructorii ni le-au arătat, a mai spus Ştefan.

Discuţii, ca în orice colectiv, mai apăreau, dar toate acestea erau constructive, cele mai multe dintre ele fiind din dorinţa de a executa perfect mişcările cu plutonul.

Făceam tot posibilul ca totul să ne iasă ca la carte; aveam semne şi ne corectam mereu unul pe celălalt, a explicat soldatul Lako, care a terminat etapa de instrucţie şi, acum, se află la noua sa unitate militară pregătit să se adapteze la fel de rapid pentru ca performanţele sale să se ridice la aşteptările superiorilor.

Cunoaşte informaţii şi despre misiunile internaţionale din teatrele de operaţii ale militarilor români.

Vreau să plec, dacă o să am ocazia, într-o misiune. Ştiu că nu este uşor, dar nu îmi este teamă. Sunt convins că, dacă o să fiu atent la ordine şi o să respect regulile, o să mă întorc garantat în siguranţă, a mai completat Ştefan.

Ca pasiune, Ştefan se pricepe să creeze modele 3D pe calculator, precum clădiri, obiecte, arme, ba chiar a conceput şi un joc. Şi-a propus să continue cu această pasiune şi, cu puțină ambiție, chiar să o cultive pe viitor.

Foto: Cristian Lenga

Maria Cristina Drugan a fost colegă cu soldatul Lako. Este din Vitomireşti, judeţul Olt, şi, înainte de a se decide că haina kaki este cea care i se potriveşte, a finalizat studiile unei facultăţi de economie şi administrarea afacerilor. Un an şi jumătate a fost angajată contabilă la o firmă din Craiova.

Am realizat că nu este o meserie potrivită pentru mine încă din facultate, dar nu am vrut să dau înapoi. Anul trecut, fratele meu era şi el în Batalionul 1 Instrucţie „Olt”, la pregătire, şi el a fost cel care m-a îndrumat şi mi-a spus că trebuie să încerc.

Mariei îi plăcea ideea că fratele său este militar, se mândrea peste tot cu el. Încurajată de acesta, a decis să facă o schimbare radicală în viaţa sa.

Am o fire flexibilă, iar când faci ceva din plăcere şi ai aspiraţii de viitor, te gândeşti la nivelul la care vrei să ajungi şi te ambiţionezi ca să-l poţi atinge. Îţi propui ţeluri înalte şi nu laşi nimic să te împiedice, spune Maria.

Soldat Maria Cristina Drugan.
Foto: Cristian Lenga

Fratele său o însoţea mereu la antrenamente, când se pregătea pentru probele sportive, o motiva să alerge.

Dacă este dificil pentru o femeie în armată? Este o întrebare pe care o primim adesea. Vă mărturisesc, există şi momente dificile. Totuşi, vorbim de o lume a bărbaţilor, nu este totul uşor, dar sunt multe momente frumoase. Merită! Viaţa este frumoasă dacă nu te temi de ea, spune soldatul Drugan.

Armata, cu tot cu înviorare, program fix şi instrucţia de zi cu zi, este frumoasă. Avem amintiri şi am legat prietenii care vor dura şi după ce vom pleca fiecare pe drumul lui, la unități, a completat Maria.

Pentru viitor, de la această carieră militară, soldatul Drugan nici nu ia în consideraţie opţiunea de a rămâne la acest nivel.

Foto: Cristian Lenga

Ştiu că acesta este doar începutul. Vreau să avansez, să urmez cursurile unei academii militare sau ale unei postliceale sanitare şi să merg pe varianta medicinei militare. Ştiu sigur că nu voi rămâne soldatul Drugan şi vreau să demonstrez tuturor că pot să evoluez. Sunt extrem de bucuroasă când o văd pe mama mândră că acum are doi militari acasă. Orice părinte ar fi la fel! 

Despre autor

Cristian Lenga

Sergentul Cristian Lenga este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, Comunicare şi Relaţii Publice. Este preocupat de evoluţia în carieră a maiştrilor militari, subofiţerilor şi soldaţilor gradaţi profesionişti.

Lasă un comentariu