Anul acesta, se împlinesc 74 de ani de la eliberarea de armata română, în cooperare cu armata sovietică, a părţii de nord-vest a Transilvaniei, ocupată de Ungaria horthystă, prin Dictatul de la Viena, la 30 august 1940.

La 25 octombrie 1944, au fost puse la locul lor bornele de hotar pe graniţa de nord-vest a ţării. În semn de recunoştinţă faţă de bărbaţii şi femeile în uniformă militară care şi-au consacrat eforturile pentru apărarea hotarelor ţării şi a libertăţii poporului român, prin Decretul nr. 381, din 1 octombrie 1959, guvernul României a stabilit data de 25 octombrie ca zi de sărbătoare pentru Armata României.

Efectivele armatei române care au participat la dezarmarea trupelor germane, în perioada 23-31 august 1944, şi, concomitent, la acoperirea graniţelor ţării, de la Întorsura Buzăului şi până la Orşova, şi apoi la eliberarea ţării, au fost formate din 11 comandamente de corp de armată şi 27 de divizii, plus forţele Aeronauticii, însumând peste 540.000 de luptători, din care au căzut în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, Banatului şi Maramureşului peste 59.000 de soldaţi, gradaţi, subofiţeri şi ofiţeri (morţi, răniţi şi dispăruţi).

O coincidenţă tulburătoare a făcut ca, la eliberarea oraşelor Carei şi Satu Mare, unde au existat ultimele rezistenţe ale inamicului pe teritoriul naţional, să participe divizii constituite din ostaşi aparţinând tuturor provinciilor româneşti, ceea ce reprezintă un strălucit simbol al unităţii naţionale: Divizia 9 Infanterie Constanţa (dobrogeni), Divizia 18 Infanterie Timişoara (transilvăneni), Divizia 3 Infanterie Piteşti (munteni), Divizia 11 Infanterie Slatina (olteni), Divizia 21 Infanterie Galaţi (moldoveni) şi Divizia 1 Cavalerie Timişoara (bănăţeni).

În conformitate cu prevederile Convenţiei de Armistiţiu, încheiată la 12/13 septembrie 1944, armata română a participat apoi la eliberarea Ungariei, cu două comandamente de armată (Armata 1-a şi Armata a 4-a), cinci comandamente de corp de armată, 17 divizii (dintre care 11 de infanterie, patru de cavalerie şi două de munte), un corp aerian (15 escadrile de aviaţie, cu 174 de avioane de vânătoare, bombardament şi observaţie), două brigăzi de artilerie antiaeriană (organizate, de la 1 ianuarie 1945, în Divizia 1 Artilerie Antiaeriană), un regiment de care de luptă, un regiment de pontonieri, patru batalioane pentru construcţii de drumuri şi poduri, grupul operativ al brigăzii de căi ferate şi alte unităţi provenind de la diferite arme. Efectivele totale angajate în lupte au fost de 210.000 de militari, dintre care au căzut în luptele purtate în diferite zone ale Ungariei peste 43.000 de ostaşi români.

Pe teritoriul Cehoslovaciei au fost angajate în luptă două comandamente de armată (Armata 1-a şi Armata a 4-a), 4 comandamente de corp de armată, 16 divizii (din care 11 de infanterie, 3 de cavalerie şi două de munte), un corp aerian de aviaţie (20 de escadrile, cu 239 avioane de luptă), o divizie de artilerie antiaeriană, un regiment de care de luptă, două regimente de pontonieri (un regiment a fost pus la dispoziţia Frontului 3 ucrainean), 6 batalioane pentru construcţii de drumuri şi poduri şi alte unităţi provenind de la diferite arme. Efectivele totale angajate în lupte au fost de 248.430 militari, dintre care au căzut în crâncenele lupte purtate în masivele muntoase Tatra, Fatra Mică, Fatra Mare şi Javorina, precum şi în alte zone ale Cehoslovaciei, peste 67.000 de ostaşi români.

Pe teritoriul Austriei, la nord-est de Viena, au acţionat, între 9 aprilie şi 8 mai 1945, Regimentul 2 Care de Luptă (13 autoblindate şi 66 tancuri şi autotunuri) şi, între 23 aprilie şi 20 iunie 1945, câteva subunităţi de căi ferate.

În cele 260 de zile de luptă, efectivele militare angajate de România s-au ridicat la peste 540.000 de combatanţi. Armata română a străbătut în marşul ei peste 1.700 km (de la Marea Neagră până la Brno), a traversat 17 masive muntoase şi a forţat 12 cursuri mari de apă, eliberând 3.831 de localităţi, dintre care 53 de oraşe. Ostaşii români au provocat inamicului pierderi care s-au cifrat la 117.798 de prizonieri şi 18.731 de morţi, găsiţi pe teren. Armata română a pierdut 170.000 de ostaşi (morţi, răniţi şi dispăruţi).

Faptele de arme ale ostaşilor români au fost citate de Comandamentul Militar Român şi Comandamentul Suprem Sovietic prin șapte ordine şi 21 de comunicate de război. Peste 300.000 de soldaţi, gradaţi, subofiţeri şi ofiţeri români au fost decoraţi cu ordine şi medalii de război româneşti, sovietice, ungureşti, cehoslovace şi austriece.

Aşa cum apreciau corespondenţii ziarului „Sunday Times”, la 7 ianuarie 1945, şi ai postului de radio Londra, într-una din emisiunile din ianuarie 1945, România se situa în al patrulea rând în ceea ce priveşte numărul de soldaţi cu care participă la bătălia pentru distrugerea nazismului, iar cunoscutul post de radio Paris aprecia, la 13 ianuarie 1945, că România a adus prin contribuţia ei o scurtare a războiului cu cel puţin şase luni de zile şi a salvat viaţa a mii de soldaţi români şi aliaţi.

La încheierea războiului antihitlerist, armata română s-a întors de pe front cu steagurile de luptă acoperite de glorie, făcându-şi pe deplin datoria faţă de ţară şi de poporul român.

Prahovenii au contribuit la eliberarea ţării şi la înfrângerea armatelor hitleristo-horthyste, pe fronturile de luptă din Transilvania, Ungaria, Cehoslovacia şi Austria, fiind încorporaţi în următoarele mari unităţi şi unităţi militare: Corpul 5 Teritorial Ploieşti, Divizia 13 Infanterie Ploieşti, Divizia 1 Vânători de Munte Sinaia, regimentele de Infanterie din Ploieşti, 32 Mircea şi 7 Prahova, regimentele de Cavalerie 10 Roşiori Ploieşti, 4 Roşiori Ploieşti şi 3 Călăraşi Ploieşti, Regimentul 19 Artilerie Ploieşti, regimentele 7 şi 9 Artilerie Antiaeriană Ploieşti, Flotila a 2-a de Aviaţie de Vânătoare Târguşorul Nou, Grupurile de Aviaţie pentru Observaţii şi Informaţii Mizil, Şcoala de Ofiţeri în Rezervă nr. 1 Infanterie din Ploieşti şi alte formaţiuni militare.

Armata română continuă, în prezent, transformările structurale şi organizatorice, pentru a fi în măsură să-şi îndeplinească misiunile de apărare a ţării şi de cooperare cu celelalte armate în diferite misiuni de luptă din Afganistan şi să vegheze alături de partenerii NATO la menţinerea păcii în lume şi în estul Europei.

Administraţiile centrale şi locale, Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, din MApN şi MAI, Oficiul Naţional Cultul Eroilor, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor Regina Maria şi cadrele  militare active, în rezervă sau retragere din MApN, MAI şi SRI, precum şi cadrele didactice din şcoli şi muzeografi din muzeele de istorie desfăşoară numeroase activităţi educative la cimitirele şi monumentele eroilor, în cadrul Programului Centenarului Marii Uniri, omagiind memoria bunicilor şi părinţilor noştri care au luptat cu înalt spirit de sacrificiu pentru eliberarea pământului ţării, în Primul Război Mondial şi al Doilea Război Mondial.

În ziua de 25 octombrie se vor desfăşura numeroase evocări istorice, ceremonii militare şi religioase şi se vor depune jerbe şi coroane de flori la monumentele eroilor din România, căzuţi în luptele din Primul şi al Doilea Război Mondial, precum şi în Ungaria, Cehia şi Slovacia, ale căror teritorii au fost eliberate prin jertfele ostaşilor români în anii 1944-1945.

Colonel (ret) Constantin Chiper

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu