Anul acesta, sărbătorim Ziua Armatei României în contextul împlinirii a 101 ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Tot în acest an s-au împlinit 102 de ani de la campania militară a Armatei României, din vara anului 1917, desfăşurată în triunghiul jertfei şi eroismului la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.

Istoricul Florin Constantiniu, referindu-se la măsurile adoptate de regele Ferdinand I şi guvernul I. I. C. Brătianu cu privire la perfecţionarea conducerii armatei române, arăta că numirea generalului Constantin Prezan în funcţia de şef al Marelui Cartier General, în decembrie 1916, a constituit un mare câştig pentru conducerea armatei.

Prezan a fost un bun organizator astfel că, în vara anului 1917, armata română avea să dovedească aliaţilor şi adversarilor că reprezintă o forţă vrednică de respect.

Armata română, refăcută în iarna dintre 1916 și 1917 cu eforturile poporului român şi cu ajutorul misiunii militare franceze, condusă de generalul Mathias Henry Berthelot, a desfăşurat victorioasele bătălii de la Mărăşti (9/22 iulie – 19 iulie/1 august 1917), Mărăşeşti (24 iulie/6 august – 6/19 august 1917) şi Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917).

Deşi a trebuit să fie întreruptă din cauza ordinului guvernului lui Kerenski de a suspenda acţiunile ofensive ale armatei ruse pe toate fronturile şi a situaţiei create în Bucovina, unde trupele austro-ungare au ocupat Cernăuţii, bătălia de la Mărăşti, arăta profesorul Florin Constantiniu,  fără să fi avut o mare însemnătate strategică (au fost cuceriţi 500 km2, cu 30 de sate, pătrunzând 21 km în adâncimea frontului, larg de 30 km), a însemnat o cotitură, întrucât, cum se arată în istoria oficială a războiului, pentru întâia oară, după 11 luni de la intrarea României în război, ei au văzut că inamicul atacat fuge din faţa lor, că el le cedează terenul, că-i iau prizonieri, că-i capturează material (puşti, mitraliere, tunuri).

Victoria de la Mărăşti a ridicat moralul poporului român şi a armatei sale pentru desfăşurarea bătăliilor de la  Mărăşeşti şi Oituz.

Bătălia de la Mărăşeşti, evidenţiată de geograful şi istoricul Constantin Kiriţescu, a durat 28 de zile, dintre care 15 au fost de luptă, iar 13 de acalmie relativă. În luptele de la Mărăşeşti s-au remarcat ostaşii din Armata 1 română, condusă de la 24 iulie până la 1 august 1917 de generalul de divizie Constantin Cristescu şi de la 1 august de generalul de divizie Eremia Grigorescu.

Pentru noi, românii care au făurit victoria cu priceperea comandanţilor, cu vitejia şi sângele îmbelşugat vărsat de trupe, Mărăşeştii vor rămâne pagina cea mai strălucită a marelui nostru război naţional.

După desfăşurarea tragică a campaniei militare din 1916, după perioada de muncă încordată, de aşteptare plină de nelinişte şi speranţe, Mărăşeştii au venit după Mărăşti, ca să demonstreze că sufletul românesc nu se alterase.

Cu victoriile repurtate de bunicii noştri la Mărăşti şi Mărăşeşti ne așezam iar, cu fruntea sus, în rândul prietenilor şi aliaţilor noştri.

Bătălia de la Oituz a reprezentat o izbândă a puterii de rezistenţă a soldatului român. Cele mai dramatice momente ale bătăliei au fost atacul Cireşoaei (30 iulie-2 august 1917), care a rezolvat criza în favoarea armatei române, şi lupta de la Coşna (7/20 şi 9/22 august 1917), în care Armata a 2-a română a încheiat victorioasă bătălia de la Oituz.

Împreună cu cea de la Mărăşeşti, această victorie a reuşit să dejoace planul strategic al inamicului privind frontul românesc.

Victoriile obţinute de bunicii noştri în bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, cu mari jertfe umane, au salvat fiinţa poporului român şi au creat condiţiile întregirii statale şi ale eliberării provinciilor româneşti, care erau stăpânite pe nedrept de puteri hrăpăreţe vecine.

Anul acesta se împlinesc şi 75 de ani de la eliberarea părţii de nord-vest a Transilvaniei – ocupată în mod samavolnic de Ungaria horthystă (sprijinită de dictatorii Hitler, Musolini şi Stalin) prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940 – desăvârşindu-se astfel acţiunile militare de alungare din ţară a cotropitorilor fascisto-horthyşti.

La 25 octombrie 1944, au fost puse la locul lor bornele de hotar pe graniţa de nord-vest a ţării.

În semn de recunoştinţă faţă de bărbaţii şi femeile în uniformă militară care şi-au consacrat eforturile pentru apărarea ţării şi a libertăţii poporului român, prin Decretul nr. 381, din 1 octombrie 1959, guvernul României a stabilit data de 25 octombrie ca zi de sărbătoare pentru Armata României şi pentru poporul român.

Efectivele armatei române care au participat la dezarmarea trupelor germane, în perioada 23-31 august 1944, şi, concomitent, la acoperirea graniţelor ţării, de la Întorsura Buzăului şi până la Orşova, şi apoi la eliberarea ţării, au fost formate din 11 comandamente de corp de armată şi 27 de divizii, plus forţele Aeronauticii, însumând peste 540.000 de luptători, din care au căzut în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, Banatului şi Maramureşului peste 59.000 de soldaţi, gradaţi, subofiţeri şi ofiţeri (morţi, răniţi şi dispăruţi).

O coincidenţă tulburătoare a făcut ca la eliberarea oraşelor Carei şi Satu Mare, unde s-au derulat ultimele rezistenţe ale inamicului pe teritoriul naţional, să participe divizii constituite din ostaşi aparţinând tuturor provinciilor româneşti, ceea ce reprezintă un strălucit simbol al unităţii naţionale: Divizia 9 Infanterie Constanţa (dobrogeni), Divizia 18 Infanterie (transilvăneni), Divizia 3 Infanterie Piteşti (munteni), Divizia 11 Infanterie Slatina (olteni), Divizia 21 Infanterie Galaţi (moldoveni) şi Divizia 1 Cavalerie Timişoara (bănăţeni).

Aşa cum apreciau corespondenţii ziarului Sunday Times, la 7 ianuarie 1945, şi ai postului de radio Londra, într-una din emisiunile sale din ianuarie 1945, România se situa în al patrulea rând în ceea ce priveşte numărul de soldaţi cu care participă la bătălia pentru distrugerea nazismului, iar cunoscutul post de radio Paris aprecia, la 13 ianuarie 1945, că România a adus prin contribuţia ei o scurtare a războiului cu cel puţin şase luni şi a salvat viaţa a mii de soldaţi români şi aliaţi.

La încheierea războiului antihitlerist armata română s-a întors de pe front cu steagurile de luptă acoperite de glorie, făcându-şi pe deplin datoria faţă de ţară şi de poporul român.

• Colonel (ret) Constantin Chiper

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu