Poporului13 octombrie 1984 simbolizează moartea unui stadion legendar pentru sportul românesc. Vestitul Stadion Republicii, din București, a fost demolat din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, liderul PCR care dorea, inițial, să construiască pe locul arenei din Strada Uranus un heliport. Până la urmă, fostul stadion Republicii, din care se mai vede arhitectura unei peluze, a ajuns garaj subteran al Camerei Deputaților.

Este interesantă povestea acestei arene, care are – ar putea să pară surprinzător! – și o istorie… militară. Stadionul, sub numele de ONEF, a fost inaugurat în primăvara lui 1926, când echipa națională de rugby a României a susținut două meciuri contra selecționatei militare franceze.

Oaspeții din Hexagon s-au impus, în ambele cazuri, cu 35-3, respectiv 42-6. Stadionul, cu dotări moderne la acea oră, a devenit rapid un fief al activității sportive bucureștene.

În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, a fost afectat de un incendiu, dar a fost reconstruit în perioada comunistă și, în pofida inaugurării Stadionului 23 August, actuala Arenă Națională, vechiul bastion sportiv a rămas o atracție.

Redenumit Stadionul Republicii, acesta a fost martorul multor momente istorice, precum evoluția atletului ceh Emil Zatopek, ori a Iolandei Balaș-Soter.

Ea a doborât nouă dintre cele 14 recorduri mondiale din carieră, la săritura în înălțime, pe Republicii. De altfel, în 1948, la redeschidere, prima competiție organizată pe Republicii a fost Campionatul Internațional de Atletism al României.

Tot aici a fost văzută celebra trupă americană de baschet Harlem Globetrotters și admirat Bob Gutowski, doborând recordul mondial la săritura cu prăjina, în 1957. Henk Visser, în 1956, dobora, tot pe Republicii, recordul european la săritura în lungime.

În anul 1962, România a organizat Campionatul Mondial feminin la handbal în șapte, iar tricolorele, sub comanda antrenorului Constantin Popescu-Pilică, aveau să devină, în premieră, campioane mondiale la această variantă de joc.

Terenul a fost amenajat pe spațiul de zgură de la una dintre peluze, între poarta de fotbal și pista atletică de tartan. În finală, România a învins atunci Danemarca, scor 8-5.

Fotbalul, desigur, a consemnat meciuri de neuitat pe Republicii. Echipa națională, dar și formațiile de club din Capitală au disputat pe fostul stadion meciuri memorabile.

Steaua, înainte de inaugurarea arenei din Ghencea, în 1974, disputa meciurile de pe teren propriu pe arena din centrul orașului. La fel, Rapid, în unele perioade, dar și derby-urile, le juca pe Republicii.

În total, echipa națională de fotbal a României a disputat 42 de meciuri pe Republicii, tot aici decernându-se, în 22 de cazuri, trofeul Cupa României. Alte discipline sportive care au avut stadionul Republicii ca scenă de desfășurare au fost box, judo, baschet, tenis sau badminton.

Înainte de demolarea stadionului, Rapidul a jucat ultimele meciuri, fiind nou-promovată în Divizia A. După aceea, giuleștenii s-au mutat în Ghencea, pentru acel tur de campionat, iar tribunele Stadionului Republicii au fost gazda repetițiilor unui cor militar.

Acordurile muzicale erau dublate de unii fotbaliști vestiți ai vremii, printre care și Rică Răducanu, care veneau să joace tenis cu piciorul pe pista de atletism a stadionului.

În apropiere de Stadionul Republicii se aflau, la acea dată, Muzeul Militar Național, Teatrul Armatei, Editura Militară precum și redacțiile predecesorilor noștri din presa militară, de asemenea mutate în alte locații după ordinul de dezafectare a zonei.

La 13 octombrie 1984 este consemnată dispariția fizică a Stadionului Republicii, la ordinul conducerii PCR din acea vreme. S-au împlinit, așadar, 35 de ani de când stadionul Republicii a devenit istorie.

Parafrazându-l pe crainicul arenei, care afirma, deseori, Liniște! Sare Iolanda Balaș, putem spune, astăzi, Liniște! Stadionul Republicii își doarme somnul de veci…

Despre autor

Cristian Frisk

Lasă un comentariu