Deşi nu au bază sportivă sau instructori, viitorii medici ai armatei sunt tot mai prezenţi la competiţiile militare. Anul acesta, au inaugurat şi campionatul de orientare.

Studenţii de la medicină au foarte puţin timp liber, iar camarazii noştri de la Institutul Medico-Militar nu fac excepţie. Cu toate acestea, de trei ani, au devenit nelipsiţi de la competiţiile sportive militare.

Au cursuri până seara, la ora 20, foarte mult de învăţat, practică de făcut, iar în sesiune abia au timp să doarmă. Nici logistica nu îi ajută, nu au o bază sportivă pentru a se antrena şi nici antrenori. Este adevărat că nu de fiecare dată prind podiumul, dar exemplul de voinţă pe care îl oferă este de admirat.

În fiecare an, mai includ o disciplină sportivă în program şi se prezintă la start, alături de celelalte instituţii militare de învăţământ, cu nelipsitul zâmbet larg şi poftă de sport.

Acum trei ani, am început cu handbal masculin şi volei băieţi şi fete, spune colonelul Gheorghe Diaconu, ofiţer la structura de securitate, care asigură, voluntar, funcţia de şef de lot. Anul următor, am participat la taekwondo şi atletism, iar anul acesta suntem pentru prima dată la startul Campionatului militar de orientare. Nu avem bază sportivă, nu avem instructor sportiv, iar pregătirea lotului de volei băieţi şi fete o facem la Şcoala Sfinţii Voievozi, cu o voleibalistă campioană, e drept, Xenia Ivanov, antrenor voluntar al lotului nostru.

Lotul IMM care a participat, luna trecută, la campionatul de orientare a fost format cu două săptămâni înainte de competiţie. Şapte studenţi de anul I şi al II-lea au răspuns provocării, dintre care doar doi mai practicaseră acest sport – student caporal Alina Bumbăcaru şi student George Valentin Ionescu, proaspăt absolvent al Colegiului Naţional Militar Tudor Vladimirescu, din Craiova. Astfel, cei doi studenţi au devenit antrenorii celorlalţi.

Studentul caporal Alina Bumbăcaru, anul al II-lea la IMM, are 19 ani şi este din Bucureşti.

Am vrut să dau admitere la un liceu militar, dar, făcând baschet de performanţă, nu am vrut să renunţ la echipă, aşa că am ales să merg la un liceu civil şi să urmez o facultate militară, povesteşte studenta.

Student caporal Alina Bumbăcaru. Foto: Alina Crișan

Orientare face de la 11 ani şi a participat la toate concursurile şcolare, unde a fost dublă campioană, în clasele a X-a şi a XI-a.

Am ales orientarea pentru că îmi place să fac sport în aer liber şi pentru că îmbină atât capacităţile mentale, cât şi cele fizice. Nu-mi place să alerg pe pistă, mi se pare plictisitor. Când eşti în pădure, nu ai timp să te gândeşti că alergi, că ai obosit. Este un sport interactiv, chiar dacă am avut ocazia să mă întâlnesc şi cu animale prin pădure.

Pentru că are această experienţă, a fost numită şefă de lot.

Regula campionatului militar de orientare este ca fiecare lot să aibă patru băieţi şi trei fete în componenţă. În afară de colegul meu de anul I, care a mai practicat la liceul militar, ceilalţi nu auziseră de acest sport. A trebuit să îi iniţiem, să îi luăm de la zero, să le explicăm ce este o busolă, cum se citeşte o hartă, cum ne orientăm în pădure şi nu a fost uşor.

Lotul definitiv s-a format cu două săptămâni înainte de competiţie şi au avut doar câteva antrenamente.

Foto: Alina Crișan

Am participat şi la un concurs civil de orientare cu o săptămână înainte, la Băneasa, doar fetele, pentru că băieţilor nu le-a permis programul. Avem puţină experienţă, dar suntem optimişti, spunea Alina, înainte de start. A scos 50 de minute şi câteva secunde pe traseu şi a încheiat cursa pe locul al nouălea.

Am făcut o greşeală de începător şi am pierdut câteva minute, care m-au costat în final. M-am luat după reperele din teren fără să mă uit la punctele cardinale.

Ajutorul ei pentru pregătirea lotului a fost studentul George Valentin Ionescu, anul I la IMM. Are tot 19 ani, este din Caracal şi a făcut doi ani de orientare la liceul militar de la Craiova.

Era păcat să renunţ, mi-am dorit să practic în continuare acest sport. Îi place pentru că îmbină atletismul cu plimbatul prin pădure, nu simte cum trece timpul şi este un sport care, spune el, îl relaxează.

Student George Valentin Ionescu.
Foto: Alina Crișan

Alina ne-a întrebat pe fiecare în parte dacă vrem să facem parte din lot. Eu am fost singurul doritor, pentru că ceilalţi colegi, veniţi din liceele civile, nu ştiau despre ce este vorba. A dus muncă de convingere cu doi dintre ei şi, până la urmă, s-a format lotul.

Am zile în care încep la opt dimineaţa cursurile şi termin la opt seara. Găsim greu timp să facem antrenamente din cauza asta. Programele noastre nu coincid, când am eu timp liber, colegii sunt la cursuri. Aşa că nu s-au pregătit foarte mult, nu a fost timp. Au luat câteva hărţi de orientare cu parcurile din Bucureşti şi s-au descurcat cum au putut.

Rezistenţa este punctul meu slab din calităţile necesare acestui sport. Este foarte mult de alergat, în jur de o oră pentru un traseu complet. Dar mi se pare mai important să ştii să te orientezi să ajungi la posturi. Altfel, poţi să alergi degeaba, în cerc.

Studentul caporal Mirel Valentin Dăbuleanu, anul al II-lea la IMM, a încercat pentru prima dată un campionat de orientare.

Voiam să merg la o competiţie civilă înainte de acest concurs, dar am participat la exerciţiul naţional Seism 2018, când IMM a fost implicat, şi n-am reuşit să mai ajung. El şi colegii lui s-au oferit voluntari, au primit diferite traume şi au jucat rolul victimelor.

A făcut alergare acum doi ani, a participat şi la concursuri de cros, dar nu de performanţă, doar pentru el, să se menţină în formă. De când este student la medicină, timpul este mai puţin.

Student caporal Mirel Valentin Dăbuleanu.
Foto: Alina Crișan

Dar dacă ştii să te organizezi, ai timp şi să înveţi şi de sport şi să te distrezi. Terminăm la maximum opt seara ziua de facultate. Aşa că aş putea să fac o oră de alergare după cursuri. În sesiune, însă, nu avem timp de nimic, doar de învăţat.

Studentului îi plac peisajele montane şi să alerge. Acest sport le îmbină pe amândouă aşa că, atunci când i-a propus Alina să participe la orientare, a zis de ce nu?

Timp să mă pregătesc nu prea am avut. Doar ieri am făcut un antrenament în teren pentru concursul de astăzi. Ne-am descurcat totuşi. E drept, ne-am rătăcit puţin la jumătatea traseului, dar ne-am revenit.

Pentru această competiţie, îmi spune, râzând, că şi-a propus să nu fie ultimul. Şi să se distreze. La final, a reuşit ce şi-a propus. A trecut prin toate posturile, în 100 de minute, şi a fost pe locul 18 din 28 de băieţi.

Cred că pentru prima participare m-am descurcat ok. La un moment dat, am găsit un concurent de la Sibiu pe care l-am întrebat unde sunt şi m-a ajutat. Am apreciat asta. Alţii nu prea ne bagă în seamă, pentru că sunt foarte competitivi. Pentru anul viitor, vreau să-mi îmbunătăţesc simţul de orientare. Am rezistenţă, nu am obosit pe traseu.

După competiţie, studenţii IMM au avut de recuperat cursurile şi lucrările practice din zilele în care au fost la concurs. Dar le-a plăcut campionatul de orientare şi au promis că ne vom întâlni şi anul viitor.

Despre autor

Alina Crișan

Plutonierul Alina Crişan a absolvit Şcoala Militară de Muzică, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi Facultatea de Comunicare şi Jurnalism. Este preocupată de domeniul învăţământului militar şi realizatoare de emisiuni la postul de radio „Vocea Armatei”.

Lasă un comentariu