Arma condeiului

Arma care învinge timpul

Calendarul ostășesc ne-a semnalat o serie de aniversări importante care au avut loc în prima parte a lunii noiembrie.

Începând cu data de 3 – Ziua Vânătorilor de Munte, apoi 10 – Ziua Artileriei, 11 – Ziua Veteranilor din teatrele de operații, iar pe 12 – Ziua Statului Major al Apărării, a Cercetașilor Militari și a Geodezilor.

Presa militară a prezentat pe larg, în paginile și în produsele difuzate în rețeaua națională de radio și televiziune, aspecte și ecouri de la ceremoniile organizate în colaborare cu autoritățile locale și de la celelalte manifestări care s-au desfășurat în Capitală, în marile garnizoane din teritoriu și în teatrele de operații.

Eu aș vrea să aduc aminte aici de o armă redutabilă care încă se mai află în armată română și anume cinematografia militară. O armă cu un destin aparte. Început în Serviciul Foto-Cinematografic al Armatei, înființat în plin război, și continuat, apoi, în ceea ce avea să devină această structură, și anume Studioul Cinematografic al Armatei. O instituție prestigioasă, cândva  numeroasă în efective și dotată cu echipamente tehnice diverse și care, acum, este formată dintr-o mână de oameni.

E bine spus o mână de oameni, pentru că ei pot fi numărați pe degetele de la o singură mână. A mai rămas un nucleu de entuziaști, fiecare dintre ei un specialist 5 în 1, dacă ne gândim la funcțiunile minimum necesare care trebuie să concure la realizarea unui film documentar sau de instrucție: regizor, scenarist, documentarist, operator, editor de imagine și sunet. Ca să nu mai vorbim de zona de producție, multiplicare, arhivare, promovare și participare la evenimente, acoperită tot de ei.

Această structură, înființată la 15 noiembrie 1916, și aflată, astăzi, în compunerea Trustului de Presă al MApN s-a învrednicit să organizeze, în perioada 12-15 noiembrie, Zilele Studioului Cinematografic al Armatei la Palatul Cercului Militar Național, prilejuite de împlinirea a 102 ani de existență.

În Sala de Cinema au fost proiectate până acum, în fața unui public iubitor de istorie, câteva din cele mai recente filme realizate de specialiștii studioului, printre care Iubește fiecare clipă!, 100 de ani de Artilerie și Rachete Antiaeriene, Amintirea mareșalului Prezan, Sanctuarul uitat, Măndița.

Este emoționant să vezi astăzi cum câțiva cineaști militari se străduiesc să ducă mai departe făclia ținută aprinsă de-a lungul unui secol și ceva de numeroase personalităţi ale cinematografiei militare româneşti, specialişti de renume care s-au dedicat bunului mers al acestei adevărate arte.

Pentru că Ioan Ostrovschi, Nicolae Otrocol, Ioan Tănasă, Trofin Gubrei, Dumitru Seceleanu, Vasile Oglindă, Augustin Mosoia, Ioan Cucereanu, Gheorghe Iluţ, Zimcuţa Spinescu, Tiberiu Enescu, Traian Saiciuc, şi mulţi alţii, sunt şi vor rămâne nume de referinţă ale cinematografiei noastre.

Lucrând într-o instituţie specializată a armatei, ei sunt şi dăinuie ca producători de documente audiovizuale, creatori care rezistă cu filmele lor în faţa trecerii inexorabile a timpului. Din acest punct de vedere, putem spune că ei au învins timpul. Pentru că au fixat clipa și au lăsat posterităţii imagini memorabile salvate pe celuloid, tezaur care aşteaptă şi astăzi să fie descoperit şi utilizat cu pricepere de cei care duc mai departe ştafeta acestei nobile profesii.

Din păcate, în ciuda tuturor intervențiilor și insistențelor, nu s-au găsit până acum resursele necesare pentru ca arhiva studioului, aflată la Pitești, să fie procesată tehnologic, digitalizată și pusă în valoare. O vină pe care mi-o asum și eu. E o neîmplinire a mandatului pe care l-am avut la conducerea Trustului de Presă. Poate soluția ar fi accesarea unor fonduri europene destinate acestui palier. În orice caz, trebuie făcut ceva! Și cât mai urgent.

Tuturor celor care s-au avântat să lupte pe frontul imaginilor şi au slujit cinematografia militară, de-a lungul timpului, cu pasiune şi talent, cu profesionalism şi sacrificiu, le transmit, la ceas aniversar, un gând de respect şi preţuire din partea mea. Se cuvine ca în spiritul învăţat de la veteranii cinematografiei militare, cineaştii de astăzi, atâția câți sunt, atâția câți au mai rămas pe această baricadă, să se afle mereu acolo unde conştiinţa profesională şi imperativele momentului o cer.

În spiritul tradiţiei moştenite şi cu deschidere spre noile realităţi, Studioul Cinematografic al Armatei are rostul său firesc de a scrie în continuare, cu specialiștii săi, Cinecronica instituţiei militare, de a cultiva sentimentul iubirii faţă de patrie, respectul faţă de eroii neamului, de a promova şi valorifica tradiţiile oştirii și ale națiunii.

La mulți ani cinematografiei militare! La mulți ani cineaștilor militari!

Despre autor

Ion Ciontea

2 comentarii

  • La mulți ani cinematografiei militare!
    LA MULȚI ANI ARTILERIEI TERESTRE LA 175 DE ANI DE EXISTENȚĂ!
    ARTILERIȘTI (activi, în rezervă sau retragere) TREZIȚI-VĂ! DE ZIUA VOASTRĂ ZIARUL ARMATEI V-A REZERVAT 5 RÂNDURI MICI ÎNTR-UN COLȚ AL ZIARULUI.
    MODESTIA ȘI BUNUL SIMȚ AL DUMNEAVOASTRĂ NU VA PUTEA FACE FAȚĂ „avioanelor, corvetelor și rangerșilor”!
    Artileria e în derivă după pensionarea TITANILOR DAMIAN ȘI STROEA?
    WAKE UP!
    POZITIV-ACTIV-REACTIV!

  • Apropos domnule colonel,
    ați uitat de geodezii militari, cercetașii militari și căile ferate și transporturile militare… Cred că nu intenționat!
    Sper că aceste arme nu sunt mai puțin importante pentru dumneavoastră :(((
    Echilibru și echidistanță!

Lasă un comentariu