Dacă s-ar face o paralelă cu România anilor ’90, se poate afirma că armata Republicii Moldova este principala instituție din stânga Prutului care a reușit să se apropie cel mai mult de modelele occidentale. Cu toate acestea, din cauza situației politice extrem de volatile de la Chișinău, reformele merg în ritm de horă, doi pași înainte, unul înapoi.

Potrivit raportului Global Firepower din 2019, Republica Moldova se situează de abia pe locul al 103-lea din 137, cu puțin peste 5.000 de militari activi și o rezervă de aproximativ 60.000, la o populație de 3.000.000 de locuitori pe hârtie. Fără niciun avion de luptă și doar unul de transport, două elicoptere de atac și 341 de blindate, armata de peste Prut – al cărei nume oficial este Armata Națională – este una dintre cele mai mici și mai slab dotate din Europa. În privința tehnicii militare, cifrele sunt mai puțin importante, având în vedere că vorbim, în principal, de sisteme de armamente de producție sovietică, învechite, care funcționează după fazele lunii sau horoscop. Excepție face lotul de HUMVEE și camioanele de transport donate de Washington.

Însă, deși îi lipsesc dotările materiale, bazându-se mai mult pe donații din partea României, a Statelor Unite, a partenerilor NATO și chiar a Chinei, militarii Republicii Moldova sunt adevărați profesioniști, care încearcă să compenseze lipsurile tehnice prin programe intense de pregătire de specialitate în instituții de învățământ militare din întreaga lume și prin paticiparea la exerciții complexe organizate de NATO. Nu mai puțin importante sunt și misiunile de menținere a păcii, la care participă din plin, începând cu anul 1997.

Participarea în operaţiile şi misiunile naţionale şi internaţionale de menţinere a păcii rămâne una din priorităţile Armatei Naţionale. Începând cu 1997, Republica Moldova a contribuit activ la misiunile internaţionale sub egida OSCE în Republica Cecenă, Kosovo, Macedonia, Georgia, Tadjikistan, Ucraina; sub egida NATO în Bosnia şi Herţegovina; misiunile ONU în Liberia, Coasta de Fildeş, Sudan, Sudanul de Sud, Republica Central Africană şi Georgia, precum şi în cadrul forţelor multinaţionale din Irak şi Departamentului ONU pentru operaţii de menţinere a păcii (DPKO) din New York, SUA.

Din punct de vedere organizatoric, armata Republicii Moldova are două comandamente: Comandamentul Forţe Aeriene și Comandamentul Forţe Terestre. În situaţii de asediu şi la război, Comandamentul Forţe Aeriene își subordonează operațional forţele luptătoare şi asigură planificarea, conducerea şi monitorizarea acţiunilor militare specifice. Marile unităţi şi unităţi militare de aviaţie şi de apărare antiaeriană se subordonează nemijlocit Comandamentului Forţe Aeriene. În ceea ce privește Comandamentul Forţe Terestre, în componența sa intră unităţi de luptă (Brigada Moldova, Brigada Ştefan cel Mare, Brigada Dacia şi Batalionul 22 de menţinere a păcii) şi unităţi de asigurare de luptă (Divizionul de artilerie, Batalionul de gardă, Batalionul geniu, Centrul topografic militar).

Republica Moldova intenţionează să dezvolte capacităţi moderne de apărare antiaeriană cu baza la sol, să creeze un sistem modern de control al traficului aerian şi să încheie acorduri bilaterale cu România şi Ucraina în vederea recepţionării datelor radar primare cu privire la traficul aerian. De asemenea, în baza rezultatelor obţinute ca urmare a Analizei Strategice a Apărării este prevăzută elaborarea planurilor pe termen lung pentru logistică şi echipament. Trebuie menționat că, în anul 2011, Armata Națională a renunţat la pasul de defilare sovietic, adoptând un model european, care seamănă cu acela folosit de militarii Armatei României.

De asemenea, gradele militare au fost schimbate, după model NATO, la fel și uniformele, care au suferit schimbări importante, care să rupă tradiția moștenită din URSS. Tot în acea perioadă, au fost inițiate o serie de reforme care ar fi permis implementarea unor programe de modernizare a armatei și transformarea acesteia într-o structură militară modernă, completată cu cadre profesioniste şi dotată cu tehnică şi armament, în vederea asigurării securității militare a statului din stânga Prutului. Din păcate, schimbările frecvente de pe scena politică și lipsa mijloacelor financiare au blocat sistematic continuarea reformelor.

Confruntată cu prezența ilegală a trupelor Federației Ruse pe teritoriul său, Republica Moldova doreşte reglementarea cât mai grabnică a conflictului transnistrean, în cadrul formatului de negocieri 5+2 şi în baza respectării suveranităţii şi integrităţii sale teritoriale. Un accent deosebit în planul reglementării se pune pe securizarea frontierei, în special pe sectorul transnistrean al frontierei cu Ucraina, şi rolul pe care îl joacă Misiunea UE de Asistenţă la Frontieră (EUBAM) în acest sens. De asemenea, în mod constant, Republica Moldova promovează relaţii de bună vecinătate cu România şi Ucraina, dezvoltându-şi raporturile cu acestea pe baza valorilor europene. Mai ales că, cel puțin la nivel declarativ, principalele obiective strategice ale Chișinăului rămân integrarea în Uniunea Europeană şi consolidarea dialogului politic şi a relaţiilor cu structurile euroatlantice.

În privința alianțelor militare, în prezent, ținând cont de statutul său de neutralitate, Republica Moldova, prin implementarea Planului Individual de Acţiuni (IPAP), nu urmăreşte aderarea la Alianţa Nord-Atlantică, dar speră să utilizeze Planul pentru optimizarea procesului de reforme în sectoarele apărării şi securităţii naţionale. În acest context, colaborarea cu Alianţa Nord-Atlantică prezintă mai multe avantaje: consultanță, expertiză şi acces la informaţii, folosirea experienţei NATO în domeniul gestiunii situaţiilor de criză, întărirea capacităţii de rezistenţă faţă de noile provocări internaţionale ce pot afecta securitatea naţională. Parteneriatul pentru Pace (PfP) este principalul mecanism de realizare în practică a legăturilor pe probleme de securitate între NATO şi Republica Moldova, precum şi de creştere a interoperabilităţii.

În continuare, România și Statele Unite ale Americii rămân principalii parteneri, atunci când vine vorba despre apărare și reforma structurilor militare. Trebuie menționat că, săptămâna trecută, ministrul apărării de la Chișinău şi ambasadorul american în Republica Moldova, Dereck J. Hogan, au discutat despre stadiul cooperării în domeniul apărării şi perspectivele de dezvoltare a acesteia pentru anul 2020. Au fost avute în vedere principalele proiecte şi programe de asistenţă implementate cu sprijinul SUA, dar şi oportunităţile de instruire a militarilor Armatei Naţionale în cadrul instituţiilor americane de învăţământ de profil. La finalul întrevederii, s-a convenit asupra continuării proiectelor iniţiate ce vizează reformarea armatei, cu respectarea statutului de neutralitate.

Despre autor

Marius Bâtcă

Lasă un comentariu