Subofițeri

Arta de a te reinventa

Unii oameni sunt făcuți pentru a-i ajuta pe ceilalți. Și o fac atât de bine, încât se dedică toată viața cauzei lor. Plutonierul-adjutant principal Valentin Dumitru este un exemplu în acest sens.

În urmă cu 25 de ani, Valentin Dumitru absolvea Institutul Militar de Auto Basarab I (actuala Şcoală Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri Basarab I).

Și-a dorit această carieră și a considerat, încă de la început, că este cea mai potrivită cale pentru el. Cunoștea foarte bine ceea ce implică o carieră militară, pentru că fratele său era deja militar angajat pe bază de contract.

Am văzut viața pe care o ducea el, ca militar, și mi-am dat seama că îmi plăcea și că eram făcut pentru asta, doar că mi-am dorit să fiu subofițer. Spre fericirea mea, am încercat și am reușit din prima.

Cei doi ani de instrucție au fost frumoși pentru Valentin. În primul an, s-a acomodat cu regulamentele militare, iar în cel de-al doilea s-a axat pe specialitatea auto. Au urmat aplicații și o mulțime de exerciții în care a fost implicat ca șofer. Ulterior, a obținut și brevetul de mecanic conductor TAB.

Parcursul său în carieră a fost unul normal, după cum spune chiar el. Prima unitate în care a primit repartiție a fost Brigada 95 Artilerie Mixtă Teritorială, care în prezent nu mai există. Acolo a stat un singur an, pentru că a urmat procesul de desființare, timp în care a fost încadrat pe funcția de șofer rachete tactice.

Un an mai târziu a ajuns în Batalionul 96 LAROM Mircea Voievod, încadrat ca mecanic conductor tractor șenilat mijlocire artilerie (TMA-83). La scurtă perioadă, a schimbat funcția și a devenit șef control tehnic, pe care a îndeplinit-o până în 2003.

Am lucrat la parcul cu tehnică militară. Controlam mașinile care veneau din curse sau care plecau. Era genul acela de misiune pe care ajungi să o cunoști cu timpul. Dacă nu știam ce trebuie să verific, iar mașina care pleca întâmpina probleme sau avea un accident, deveneam și eu răspunzător. Fiecare vehicul trebuia să fie verificat minuțios la capitolul frâne, direcție, documente și încărcătură.

În 2003, Valentin a intrat în comandament. Funcțiile de la nivelul subunității erau prea mici pentru gradul său, iar acest lucru l-a împins către birou. A avut de ales dintre două funcții libere, iar subofițerul a ales să facă parte din compartimentul personal.

Provocările au fost altele. Oamenii depindeau de munca pe care o depuneam și se bazau pe modul în care se făcea îndrumarea în carieră și mutările pe funcții.

Atunci când Valentin a ajuns să lucreze la personal, situația era destul de clară la capitolul funcții încadrate. Față de prezent, erau mai multe și toate ocupate. Însă lucrurile s-au schimbat pe parcurs. Cei rămași, totuși, au reușit să se descurce cu întregul volumul de muncă.

Am făcut treaba asta timp de 15 ani, iar momentul în care oamenii vin și îți mulțumesc pentru că i-ai ajutat, dezvoltă un sentiment aparte în interiorul tău. Și eu asta am încercat mereu să fac. Să ofer cât mai mult sprijin celor din jur.

Valentin mai este de părere că cei care lucrează în domeniul resurselor umane trebuie să fie oameni îndreptați către oameni. Aceștia vin pentru că au nevoie de îndrumare, de consiliere și pentru drepturile lor.

Vorbim despre un compartiment complex, care necesită multă pregătire. Legile se schimbă continuu, iar noi trebuie să fim pregătiți pentru orice. Și simt că sunt potrivit pentru funcția asta, pentru că setul meu de valori este de a ajuta omul și de a-l îndruma către ce este bine.

Datorită convingerilor sale, experienței și vechimii în batalion, Valentin a luat în primire, în 2017, și funcția de subofițer de comandă.

Trebuie să cunoști oamenii, să vrei să îi ajuți și să știi să îi consiliezi. Chiar dacă personalul înseamnă să stai printre hârtii, iar consilierea să mergi pe teren și să vorbești cu oamenii, am reușit să le îmbin pe cele două. Cu greu, dar îmi place să cred că am făcut tot ce am putut mai bun pentru colegii mei. O muncă în plus și, este adevărat, neremunerată. Dar am făcut-o cu plăcere.

Odată cu dobândirea celei de-a doua funcții, Valentin a simțit complexitatea ei. De asemenea, a fost convins că necesită mai multe pregătire, astfel că a participat la cursuri de specializare pentru subofițeri de comandă.

Ambele funcții mi s-au potrivit. Unii spun că este greu să lucrezi cu oamenii și să le înțelegi toate problemele, însă eu sunt de părere că trebuie să gândim pozitiv și să fim optimiști. Mai mult decât atât, trebuie să rezolvăm problemele pentru că oamenii își pun baza în noi.

Lui Valentin i-a plăcut mereu să se gândească la cele două funcții în felul următor: una dintre ele se ocupă de drepturile oamenilor, iar cealaltă de probleme ale sufletului. Două funcții dificile, pline de responsabilități.

Problemele cu care ne confruntăm sunt de tot felul, financiare sau de altă natură, dar cea mai mare este cea a personalului. Foarte mulți oameni țin prin cumul funcții suplimentare. Și sunt plătiți doar pentru una singură, nu pentru două sau trei.

Ca subofițer de comandă încerc să apelez la înțelegerea lor. Trebuie să ne facem treaba în continuare. Sperăm că vor veni vremuri mai bune și oamenii vor fi mai mulțumiți, pentru a veni cu plăcere la muncă.

Privind, acum, în urmă, Valentin nu poate spune decât că a avut o carieră frumoasă, a avut parte de o mulțime de momente frumoase și pe care și le amintește cu drag.

Dacă vrei să ai o carieră lungă și plină de împliniri, trebuie să faci ce îți place. Trebuie să alegi o funcție potrivită ție, caracterului tău, iar într-o unitate militară sunt atât de multe funcții, încât oricine poate găsi ceva potrivit sufletului său.

În cele din urmă, pentru că gradul său, plutonier adjutant-principal, era mai mare decât funcția pe care o ocupa,
Valentin a trebuit să se orienteze către altceva. Astfel, după o viață întreagă petrecută în Batalionul 96 LAROM Mircea Voievod, în martie a ajuns la Depozitul 154 Armament și Muniții Prahova, încadrat în compartimentul documente clasificate. Bineînțeles, prin cumul, ține și funcția de subofițer de comandă.

În prezent, sunt în proces de acomodare în actuala unitate, cu noii colegi, dar și ei cu mine. Este o nouă provocare, o activitate diferită față de ceea ce făceam înainte, dar am ambiția necesară pentru a reuși și în acest domeniu, a conchis plutonierul-adjutantul principal Dumitru.

Despre autor

Cristian Lenga

Sergentul Cristian Lenga este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, Comunicare şi Relaţii Publice. Este preocupat de evoluţia în carieră a maiştrilor militari, subofiţerilor şi soldaţilor gradaţi profesionişti.

Lasă un comentariu