Spre sfârșitul lunii iulie, Nava-școală Mircea a ajuns în dreptul Bizertei din Tunisia, dar la 60 de mile travers, și și-a continuat drumul spre est. E duminică după-amiază și are loc la bord concursul pentru cadeți intitulat Flota Mircea (denumit astfel de căpitanul Flaviu Kmen care l-a și organizat, de altfel).

Pe scurt, am avut opt echipaje alcătuite fiecare din șase cadeți (elevi și studenți români și străini), care au trebuit să facă față unui concurs teoretic cu întrebări despre cunoașterea navei cu răspunsuri oferite în 15 secunde, urmat de unul practic cu șase probe (echiparea în costumul de vitalitate, găsirea unui fruct ascuns într-unul din compartimentele navei, alergare și consumarea fructului, cățărarea pe parâmă, umplerea și transportul a patru ghiordele cu apă de mare, aruncarea bandulei la punct fix).

Juriul (format din căpitan-comandorul Răzvan Broască, căpitanul Gabriel Sandu, locotenent Andra Nedelcu și căpitanul Flaviu Kmen) a deliberat și a desemnat câștigător echipajul nr. 7, după aproape două ore de distracție pentru participanți și spectatori.

Foto: Bogdan Dinu

Dincolo de distracția în sine, este de semnalat și faptul că acest concurs a avut o latură educativă și instructivă, deoarece organizatorul a ținut să introducă ideea de echipaj din flotă, fiecare lot având în componență un căpitan, un elev (adică un viitor maistru), puntiști și electromecanici, adică aproape tot ceea ce întâlnim într-un echipaj de la oricare navă.

Următoarea zi a adus un alt exercițiu, de data aceasta dorit, așteptat și aclamat de tot echipajul: abandonul navei. Executat ca la carte, cu tot algoritmul și scenariul de rigoare, cu declanșarea unui incendiu sub punte, acționarea grupei de atac și de sprijin, evacuarea victimelor și, în final, abandonarea efectivă a navei (pe serii, nu cu tot echipajul odată). Practic și nu simulat.

Foto: Bogdan Dinu

Este una dintre puținele ocazii aici, la bordul N.Ș. Mircea, unde un astfel de exercițiu este dus până la capăt; se aruncă în mare și se activează o plută de salvare în mod real, iar membrii echipajului sar în apă de la puntea centru, înoată și se urcă în pluta de salvare.

Meritul este al comandantului navei, comandorul Mircea Târhoacă care a avut inspirația și decizia de a folosi în procesul de instrucție plutele vechi de salvare, care au fost înlocuite pentru a respecta noile cerințe de siguranță, iar echipajul și cadeții au oportunitatea de a testa, în realitate, rolul de abandon al navei pe care nimeni nu și-l dorește, dar pentru care marinarii trebuie să fie permanent pregătiți.

Foto: Bogdan Dinu

Așadar, un exercițiu serios, cu toate măsurile de siguranță și de protecție a muncii: toată lumea a purtat veste de salvare, cu bombardul lăsat la apă pentru siguranță, cu saule și scafandrii bordului la datorie.

S-a întâmplat în Canalul Maltez, la 9 mile nord-vest de San Dimitrio Point, de pe insula Gozo, din arhipeleagul maltez, iar sub chilă aveam 400 m adâncime.

Înainte de intrarea în portul La Valetta a fost ziua în care la bord s-a făcut ceea ce se numește școala ramelor, adică primul contact al cadeților cu trasul la ramele celor două bărci de 10+1 ale bordului. S-a întâmplat tot în nordul arhipeleagului maltez, la 13 mile nord de insula Gozo, cu fund de 160 m, nava fiind tot în derivă.

Foto: Bogdan Dinu

Opt armamente au armat cele două bărci ale bordului.

S-a coborât prima dată pe atârnători, fiind un lucru experimentat doar la N.Ș. Mircea. A urmat peste o oră de tras la rame în căldura Mediteranei, sub soarele arzător, cu silueta insulei Gozo la orizont și cu maistrul militar clasa a II-a Marius Tomiță care dădea
ritmul: Unuuu, doiii… Timp de peste o oră
și nu a fost ușor, la peste 30˚C. Dar, în Mediterana, e cu totul altceva…, aflăm de la studentul caporal Sorina Băcanu.

Viața la N.Ș. Mircea este aspră, dar bărbătească. Singurul impediment a fost căldura, dar eram bine pregătiți de căpitan-comandorul Răzvan Broască, cel care ne-a explicat înainte de a urca în barcă câteva lucruri și a organizat armamentul împreună cu maistrul militar principal Ionuț Comună.

Foto: Bogdan Dinu

Școala ramelor este o oportunitate fantastică de a descoperi plăcerea lucrului în echipă și cred că, în afara exercițiului de abandon al navei, a fost cea mai apropiată interacțiune cu apa mării, albastrul Mediteranei fiind cu adevărat extraordinar.

Evident că nu a fost ratată oportunitatea de a reîmprospăta aspectul marinăresc al navei, iar cu ajutorul bombardului a fost piturat bordajul, mai ales în locurile unde lăsaseră urme baloanele de acostare sau remorcherele din numeroasele porturi pe unde am trecut în acest marș de instrucție.

Ulterior, N.Ș. Mircea a  acostat în portul La Valletta, din insula Malta, pentru o escală de trei zile. Nu sunt foarte multe de spus despre aceste zile petrecute în capitala arhipeleagului maltez, este una pentru refacerea plinurilor la alimente și la combustibil și în egală măsură pentru refacerea echipajului după cea mai lungă etapă a marșului, de nouă zile și aproape 1.400 de mile marine.

Foto: Bogdan Dinu

Botez marinăresc în Marea Ionică

În mijlocul Mării Ionice, la bordul Navei-școală Mircea, Zeul Neptun și-a făcut apariția, pentru a vedea cine sunt intrușii și pentru a-i boteza pe păcătoșii pretendenți la statutul de marinar adevărat, cei care au avut îndrăzneala să-i tulbure apele, nu doar ale Mediteranei, ci și ale Atlanticului.

Neptun a venit însoțit de nimfele sale și de pirați și, în scurt timp, s-a dezlănțuit botezul marinăresc la puntea centru a navei.

Foto: Bogdan Dinu

Toți cei nebotezați până acum de Zeul Neptun, studenți, elevi sau membri ai echipajului, au avut norocul să treacă prin supliciile nimfelor și piraților, foarte hotărâți să nu ierte pe nimeni. Cei care nu s-au prezentat la chemarea zeului au fost aduși pe sus de comandourile organizate de pirați.

Apă de mare, ghiordele, furtunul de incendiu, cocktailul, realizat special din detergent de vase, vaselină, rumeguș și făină sunt doar câteva din ingredientele folosite de pirați pentru a-i chinui pe marinari. A rezultat o scenografie aproape cinematografică și câteva imagini chiar surprinzătoare pentru cei botezați.

Foto: Bogdan Dinu

Au trecut pe la cazanul de botez toți elevii și studenții, inclusiv toate fetele, fără discriminări, toți cadeții străini, precum și membrii mai noi ai echipajului.

Verii mecanici (elevii și studenții de la această specializare) au avut parte de un tratament cosmetic preferențial, cu vaselină de la motorul navei. Obiceiuri și tradiții de mecanici, nu ne băgăm… S-a constatat doar că unii dintre ei, ca să scape de vaselină, au fost nevoiți să renunțe și la o parte din podoaba capilară.

Foto: Bogdan Dinu

Au fost două ore de distracție, veselie, soare și apă de mare, cu alte cuvinte: botezul marinăresc pentru cadeții anului 2019 de pe Nava-școală Mircea. S-a întâmplat în mijlocul Mării Ionice, în drum spre Istanbul, ultima escală din marșul istoric, la 80 de ani de la intrarea în serviciu.

  • Bogdan Dinu

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu