Nu este lucru ușor să faci parte din rândurile poliției militare, însă și satisfacțiile sunt pe măsură. Despre culisele domeniului ne vorbesc doi militari cu experiență.

Plutonierul Daniel Cătălin Iagăr, locţiitor al comandantului plutonului de poliţie militară din Compania 120 Sprijin, lucrează în Brigada 1 Mecanizată Argedava de patru ani. Conduce un pluton de 15 oameni, cu care execută misiuni atât în ţară – escorte, îndrumarea circulaţiei şi control, misiuni antitero la punctul de control – cât şi în străinătate.

Plutonul lor a fost în Afganistan, în 2014, împreună cu Scorpionii Negri, şi a executat misiuni de patrulare.

Am fost comandantul lor de grupă în teatrul de operaţii şi am avut ocazia să văd că oamenii sunt foarte bine pregătiţi. Şi extrem de uniţi, un colectiv bine închegat, povesteşte, mândru, subofiţerul. Din păcate, acea misiune a avut şi o parte neplăcută, marcată de moartea unui camarad, sublocotenent (pm) Claudiu Constantin Vulpoiu, de la Craiova. Aceea a fost cea mai grea zi din misiunea noastră, îşi aminteşte plutonierul.

Plutonierul Daniel Catalin Iagar.
Foto: Alina Crișan

Apoi, individual, au mai participat în teatrul de operaţii, chiar şi în cea mai recentă misiune, cu Batalionul 2 Infanterie. Oricât de grea şi nedreaptă este pierderea unui camarad, nu schimbă sentimentul de împlinire pe care îl dă unui militar o misiune în teatrul de operaţii, proba de foc a pregătirii lor. Într-o misiune externă, dacă se iveşte ocazia, toţi suntem dispuşi să plecăm, subliniază Cătălin.

Anul trecut, plutonul a avut misiuni la Cincu, Babadag, Smârdan, plus cele de însoţire a trupelor americane care tranzitează ţara noastră.

Facem în parteneriat cu poliţiştii militari de la Piteşti. Americanii vin în ţară, îi preluăm de la Piteşti, îi însoţim pe autostradă şi îi ducem până la Giurgiu. Şi înapoi. În zona de responsabilitate a brigăzii, toate transporturile străine– coloane, maşini, trupe şi așa mai departe– sunt însoţite de echipajele noastre de poliţie militară. Tot timpul avem un om la serviciu de permanenţă. Şi cu şoferii noştri la fel. Îi rotim să avem permanent echipajele complete.

Aşa se face că, la finalul anului, după ce au tras linie au constatat că au stat cu colegii, la muncă, mai mult decât cu nevestele, acasă.

Dar ne-am obişnuit şi chiar ne place ceea ce facem. Nu m-aş vedea făcând altceva. De când am venit mi-a plăcut să port vesta verde reflectorizantă. Parcă eşti altfel văzut şi te şi simţi deosebit.

Aşa că minusurile profesiei nu se simt, dacă eşti făcut pentru meseria asta. Dar ai nevoie de câteva calităţi specifice, pe lângă pasiune, dacă vrei să reuşeşti să fii poliţist militar, în adevăratul sens.

În primul rând, explică subofiţerul, trebuie să ai o familie înţelegătoare. Apoi, ai nevoie de o atitudine potrivită la locul de muncă. De asemenea, îţi trebuie curaj. Dacă eşti moale, nu ai ce căuta la poliţia militară. Trebuie să fii militar din toate punctele de vedere, un exemplu de ordine, disciplină, ţinută şi aşa mai departe.

Şi când iubeşti ceea ce faci, munca devine parte din tine. Reuşitele profesionale se contopesc cu cele personale. Planul meu de viitor este ca plutonul să meargă bine. Nu mă gândesc la altceva, conchide plutonierul.

Un alt poliţist militar care îşi aminteşte fiecare misiune cu zâmbetul pe buze este caporalul Ioan Liviu Dumitru, şofer la plutonul de poliţie militară.

Toate misiunile pe care le-am executat sunt amintiri plăcute, spune caporalul. Plutonul participă la exerciţiile şi aplicaţiile comandamentului brigăzii şi una dintre misiunile lor este de a asigura securitatea punctului de comandă. La pace şi război.

Caporal Ioan Liviu Dumitru.
Foto: Alina Crișan

Venim la muncă dimineaţa, întreţinem maşinile, cu ele ne facem treaba până la urmă, şi aşteptăm ordinele, descrie şoferul o zi obişnuită şi liniştită de muncă. De cele mai multe ori, misiunile nu întârzie să apară. Cel puţin anul trecut, au curs una după alta, pe bandă rulantă. Ar putea să îţi povestească o zi întreagă, în cele mai mici detalii, păţaniile, dulci şi amare, trăite în vesta reflectorizantă.

Îmi amintesc că, odată, am făcut 24 de ore cu o coloană de TAB-uri, tehnică de luptă, din Bucureşti până în Caracal. S-au defectat maşinile pe drum. Există mecanici care repară din mers problemele apărute în astfel de situaţii, dar mai depinde şi de natura defecţiunii. Nu orice poate fi reparat pe loc. Pe lângă defecţiunile tehnice, în misiunile de poliţie militară te poţi lovi şi de defecțiunile comportamentale, umane.

Am întâlnit şi viteji în trafic, dar nu am ajuns niciodată la conflict propriu-zis. Oricum, oleacă de bătaie ştiu şi băieţii de la poliţia militară. Când porţi haina militară, ai o responsabilitate, îţi temperezi reacţiile, chiar dacă ai dreptate, adaugă militarul, parcă ghicindu-mi gândul.

O altă poveste s-a născut la Hârşova. Poliţia militară trebuia să oprească circulaţia într-o intersecţie, în drumul lor spre Tulcea.

Maşinile opriseră, trecea coloana şi atunci a apărut un şofer cu atitudine. Zicea că e ofiţer în armată. Şi noi suntem caporali de la Brigada 1 Argedava, i-am răspuns. Şi vă spunem că nu aveţi voie să treceţi.

După ce a epuizat ameninţările nelipsite urechilor poliţiştilor militari la fiecare misiune din trafic, grăbitul şofer s-a întors în maşină şi a aşteptat trecerea coloanei, împreună cu restul participanţilor la trafic.

Nici caporalul nu ar schimba haina militară sau însemnele de armă pe nimic altceva. Este şi greu să pleci dintr-un loc în care timpul, misiunile şi pasiunea comună au transformat colegii în membri ai familiei, aşa cum s-a întâmplat la plutonul de poliţie militară din Compania 120 Sprijin.

Despre autor

Alina Crișan

Plutonierul Alina Crişan a absolvit Şcoala Militară de Muzică, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi Facultatea de Comunicare şi Jurnalism. Este preocupată de domeniul învăţământului militar şi realizatoare de emisiuni la postul de radio „Vocea Armatei”.

Lasă un comentariu