Modulul de Comunicații si Informatică dislocabil (DCM-E) este prima unitate din România subordonată unei structuri multinaționale a Alianței Nord Atlantice și locul de muncă ideal pentru orice transmisionist.

Auzim, uneori, că la capitolul încadrare cu personal unele unități militare au probleme, iar acest aspect poate crea motive de îngrijorare.

O discuție pe această temă aduce mai multe întrebări precum: sunt statele de organizare din armata română supradimensionate? Sau: de la ce procent de încadrare ar trebui luate măsuri pentru repopularea unei unități?

Este dificil să găsim răspunsuri, pentru că trebuie luate în calcul multe variabile, însă un lucru este cert: fiecare structură din armata noastră are o limită de încadrare și fără asigurarea ei nu poate funcționa. Iar aceasta variază, de la caz la caz.

De pildă, puțini sunt cei care au auzit despre unitatea de la Otopeni, care se subordonează Batalionului 2 Transmisiuni NATO, din Grazzanise, Italia.

Fiind o structură mică, de nivel companie, Modulul de Comunicații si Informatică dislocabil i-a atras pe cei mai buni specialiști din armata noastră, începând din 2010, de la înființare, până în prezent. Încă de la început, nu au fost ocupate toate funcțiile din statul de organizare, dar acest aspect nu a afectat în nici un fel ascensiunea unității către elita NATO.

În scurt timp, militarii din DCM-E au ajuns să participe la numeroase exerciții internaționale, misiuni în teatrele de operații și la diferite forme de pregătire la cele mai bune centre de instruire ale Alianței. Și așa cum era de așteptat, rezultatele lor au fost remarcate și apreciate de superiori.

Mai mult decât atât, unii dintre cei mai buni specialiști ai modulului au fost recrutați de structurile centrale ale Alianței (SHAPE, de pildă), pentru a încadra funcții de civili.

Rare au fost cazurile în care militarii din mica unitate s-au mutat pe alte funcții tot în armata română, dintr-un singur motiv: nicăieri nu-i mai bine ca aici!

Tehnica modulului este de ultimă generație, cu cele mai noi îmbunătățiri, personalul beneficiază de cele mai bune forme de pregătire (care în viața civilă au costuri ridicate) și de un spor ce îi motivează din punct de vedere financiar, iar condițiile de lucru sunt la standarde occidentale.

Totuși, numărul plecărilor din DCM-E l-a depășit pe cel al sosirilor. Acest lucru creează dificultăți pentru conducere, întrucât sarcinile sunt la fel de multe, iar statul de organizare conceput de NATO vizează eficiența cu un număr de funcții bine calculat.

Dacă ar fi să judecăm strict după procentul de încadrare, s-ar putea spune că noi stăm bine comparativ cu alte unități. Dar numărul sarcinilor noastre este mult mai mare, iar lipsa unui singur om poate însemna imposibilitatea executării unei misiuni, consideră comandantul unității, căpitan ing. Marius Dinu.

Pe de altă parte, locțiitorul acestuia, plutonierul-adjutant Jean Popescu, spune că în cazul DCM-E vorbim despre specialiști și nu despre oameni care pot fi înlocuiți oricând, cu oricine.

Pregătirea unui militar până la atingerea standardelor minime de performanță în DCM durează aproximativ un an. Apoi urmează etapele de perfecționare, care pot dura și mai mult. Se investește mult în oameni și nu este deloc simplu să formezi un specialist bun, explică subofițerul.

Tot el pune în vedere și situația în care, din cauza lipsei de personal, uzura psihică și fizică a colegilor săi crește.

Chiar dacă vorbim despre jobul de vis pentru orice specialist în comunicații și informatică din armata română, constatăm că nu este suficient de atractiv pentru tinerii dornici să învețe.

Unul dintre motive este că, în condițiile de angajare, cerințele stabilite de NATO depășesc competențele tinerelor cadre militare. Subofițerii sau maiștrii militari care candidează pentru acestea trebuie să dețină certificat de competență lingvistică STANAG de nivel doi la limba engleză și permis de conducere pentru categoriile B, C și C-E.

Dacă prima cerință se poate rezolva prin cursuri puse la dispoziție de MApN, cea de-a doua pare a ridica probleme. Momentan, nicio instituție din armata română nu mai pregătește șoferi pentru categoria C-E.

Soluția pe care am identificat-o este contractarea unor servicii civile, care să îi pregătească pe militari acolo unde armata nu are posibilitatea, precizează căpitanul Dinu. Trebuie să fim capabili, la orice oră, să ne dislocăm în funcție de nevoile Alianței. Tehnica pe care o folosim este transportată cu ajutorul camioanelor, deci avem nevoie de șoferi, completează plutonierul-adjutant Popescu.

În ultimii ani, DCM-E nu a lipsit de la cele mai importante exerciții organizate de NATO și nici din teatrele de operații. De altfel, periodic, detașamente ale unității merg, prin rotație, în Afganistan pentru a asigura funcționarea comunicațiilor și informaticii misiunii Resolute Support.

Modulul de Comunicații si Informatică dislocabil NATO de la Otopeni este, fără îndoială, vârful de lance al acestei specialități militare din România, dar și o rampă de lansare pentru cei care vor să-și construiască o carieră de succes în acest domeniu, fie că vorbim despre armată, fie de mediul civil.

O vorbă veche spune că munca transmisioniștilor se observă doar atunci când pică rețeaua de comunicații și sunt nevoiți să o repună în funcțiune. Cum despre cei de la DCM-E nu prea am auzit, concluzia este evidentă: sunt cei mai buni!

Așadar, tineri subofițeri și maiștri militari ai comunicațiilor și informaticii, nu ezitați și alăturați-vă echipei lor!

Despre autor

Marius Mocanu

Lasă un comentariu