Aviatorii Escadrilei 712 Elicoptere se antrenează zi de zi şi au participări cu evoluţii de înaltă clasă la show-urile aeriene sau în survolurile prilejuite de Ziua Naţională a României (la Timişoara, Sibiu sau Braşov). Au participat, cu rezultate apreciate, la exerciţii naţionale sau internaţionale. Elicopteriştii de la Giarmata sunt o echipă care acţionează cu profesionalism şi dedicare, ducând mai departe tradiția Icarilor români.

Un exercițiu internaţional ne-a oferit prilejul unei deplasări către inima Banatului. Drumul lung ne-a îmbiat la povești, bineînţeles despre aviație. Fotoreporterul Adrian Sultănoiu mi-a vorbit cu respect și admirație despre o veritabilă citadelă a zborului din vestul țării chiar dacă, atunci când el își începea cariera în Forțele Aeriene, Regimentul 93 Aviație Vânătoare își cânta, oarecum, cântecul de lebădă. Primul meu impuls era să vorbesc despre baza aeriană, dar, de fapt, Escadrila 712 este parte componentă a Bazei 71 Aeriană de la Câmpia Turzii.

Am ajuns la Giarmata. Senzaţia de familiar am avut-o de îndată ce am trecut prin colonie, locul acela în care oamenii aerodromului își regăseau liniștea după tumultoase zile de zbor. La punctul de control mi-a căzut privirea, în partea dreaptă, pe un MiG-23 care veghea, martor acum tăcut, la faima din alte timpuri a unității.

Un prieten care a zburat cu acest avion aici s-ar bucura să îl revadă, dar mă tem, răscolindu-i amintirile, să nu îi fac rău, mi-a spus colegul fotoreporter, care a ezitat să scoată aparatul foto din geantă.

Am parcurs drumul către primitoarea clădire a comandamentului prin acel amestec eterogen de vechi aflat în conservare și nou. Aspectul îngrijit pe care l-am observat a confirmat zicala cu omul care sfințește locul. În clădire ne-a atras atenţia tabloul mare din holul etajului I, un colaj încărcat, dar armonios privirii. Am vrut să surprindem în el toate momentele-cheie din istoria aerodromului, ne-a precizat comandorul Daniel Tănase, comandantul Escadrilei 712 Elicoptere.

Povestea unităţii militare de pe aerodromul Giarmata a început odată cu stabilirea aici, în 1953, a Regimentului 294 Aviaţie Vânătoare, care, cinci ani mai târziu, a devenit Regimentul 93 Vânătoare, dotat cu aeronave de vânătoare şi bombardament IAK-11, MiG-15, MiG-19. În anii următori, după scoaterea acestora din exploatare, unitatea a fost dotată cu toate variantele MiG-ului 21 (două escadrile, modernizate apoi în varianta LanceR) şi o escadrilă de MiG-23 MF (retras din exploatare, în 2002). Din 2001, odată cu reorganizarea Forţelor Aeriene s-a desfiinţat Baza 73 Aeriană Caransebeş, iar personalul disponibil, împreună cu o escadrilă de elicoptere IAR-330L s-a integrat în organica Bazei 93 Aeriană Giarmata.

Comandor Daniel Tănase.

În 2004, ca urmare a restructurărilor impuse de conceptul structural pe care armata le-a adoptat, odată cu intrarea în NATO, s-a desfiinţat Baza 93 Aeriană, iar personalul rămas, aeronavele din dotare şi infrastructura de aerodrom au trecut în organica Bazei 71 Aeriană. Giarmata a devenit al doilea aerodrom al acestei baze. Pe aerodromul timişorean operează permanent o escadrilă de elicoptere IAR-330L, cu structuri logistice proprii şi de protecţia forţei. Începând din 2014 s-a demarat un proces de revitalizare a infrastructurii de aerodrom şi a facilităţilor logistice pentru instruire, mentenanţă aeronave şi operare. Dotarea cu tehnică şi echipamente noi de asigurare a zborului, transport, geniu, la acelaşi standard cu toate unităţile de aviaţie din cadrul Forţelor Aeriene, reprezintă o realitate, un proces aflat în derulare, în stadiu avansat de execuţie.

Unitatea ocupă o suprafață întinsă de teren, iar unul din proiectele recent încheiate a fost împrejmuirea perimetrală. O mare provocare, în condiţiile în care vegetaţia pusese stăpânire pe teren, iar vechile delimitări, pe alocuri, nici nu se mai zăreau. Sprijinul oferit de specialiştii Agenţiei pentru Informaţii Geospaţiale a Apărării pentru identificarea în plan şi marcarea graniţelor este un exemplu de bună colaborare între instituţii, a precizat inginerul-şef al unităţii, comandorul Lucian Lăzău.

Comandorul Daniel Tănase, comandantul Escadrilei 712 Elicoptere, ne-a vorbit deschis şi direct.  Îşi stabileşte scopurile şi le duce la îndeplinire, etapă cu etapă. Important este să se facă în fiecare zi câte ceva, cât de mic, în direcţia potrivită.

 Nici nu îţi dai seama cât contează un simplu gard până nu l-ai pus. E vorba de ideea de graniţă, să spunem că pe urmă simţi şi mai apăsat responsabilitatea faţă de zona unităţii, a specificat comandorul Daniel Tănase.

Subiectele de discuţie sunt binecunoscute. S-a vorbit despre lipsa de personal, nevoia de a atrage tineri în sistem, adaptarea instruirii la nivelul celor mai pregătiţi parteneri NATO. Pe scurt, s-a discutat despre provocările de zi cu zi într-o organizaţie dinamică, în care resursa umană şi procedurile trebuie să se adapteze creşterii complexităţii sarcinilor. Comandantul escadrilei este adeptul trecerii de la îndeplinirea sarcinilor doar pe baza ordinelor primite, către o anumită orientare spre obiective comune, ceea ce aduce o responsabilizare individuală în luarea deciziei.

Cel mai bun exemplu pentru acest lucru sunt piloţii. Nu spun că sunt ei mai speciali. Nu îi poţi cere unui om pe care apăsă responsabilitatea în zbor, într-o situaţie limită, să ia o decizie de viaţă şi de moarte în mai puţin de o clipă, iar când coboară de la manşă să se dedubleze şi să fie un simplu executant, fără pic de iniţiativă, a afirmat comandorul Daniel Tănase.

Maistru militar calsa a II-a Morar Basil.

Hangarul, locul în care aeronavele sunt ținute apte de zbor, a fost folosit pentru o perioadă în comun cu o companie de aviaţie comercială. Aceasta s-a implicat în lucrările de reabilitare, astfel încât arată foarte bine. Din hangar ne-am furişat într-un spaţiu al firelor şi circuitelor la vedere pe care doar maistrul militar clasa a II-a Morar Basil le domesticeşte cu grijă şi răbdare. El este şef atelier radio şi radiolocaţie la Atelierul Mentenanţă. Lucrează în domeniu din 1998 şi din 2004 e la elicoptere. Pasiunea pentru radio şi electronică o are încă din copilărie, moştenită de la tatăl său. Sunt multe de rezolvat, grija lui e să aibă mereu blocuri de rezervă, gata de schimb. Dacă apare ceva urgent, blocul se schimbă apoi în câteva minute.

Deşi e o meserie tehnică, rezultatele în timp se obţin doar cu dedicare, şi din patru-cinci oameni găseşti unu-doi cu adevărat pasionaţi. La radio, cel mai tânăr membru al echipei e un maistru încadrat pe funcţie acum opt ani. Noi ceilalţi avem peste 20 de ani vechime. E mare nevoie de cei tineri, pentru că un bun specialist se formează în cinci-şase ani. Dacă noi ieşim la pensie, cei tineri de la cine mai învaţă?, a spus retoric maistrul militar Basil.

• Locotenent Mirela Vîță, Foto: Adrian Sultănoiu

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu