Colegiul Național Militar Dimitrie Cantemir a primit, și anul acesta, o nouă serie de boboci, dornici să dea piept cu realitățile școlare ale unui liceu militar. O tânără cantemiristă, Rebecca Iancu, ne-a vorbit despre părinții ei și cei nouă frați de care îi este foarte dor. Discuțiile legate de familie au continuat cu povestirile despre atmosfera deosebită a căminului părintesc, pe primul loc fiind cele despre mâncarea foarte bună pe care o gătește mama ei.

Tânăra se află la început de drum și crede că orice soldat poartă în raniță  bastonul de mareșal. Ea speră ca, peste ani, când va privi în urmă, să fie mândră de copilul de ieri, care a ales să meargă pe o cale nu tocmai simplu de urmat, evitând facilul, tocmai pentru ca rezultatele să fie cele așteptate, după cum a spus chiar ea. Pentru mine, drumul către succes a fost presărat de încercări, însă întotdeauna în lupta cu destinul am dat șah-mat, viața mea fiind câteodată presărată cu soare, câteodată, cu nori, spune cantemirista.

A prețuit, încă de mică, ordinea și disciplina, considerând că, având disciplină în viață și-n gânduri, echilibrul devine un obicei. A ales-o pe sora sa cea mare drept model în viață, pregătirea pentru admiterea la un liceu militar venind firesc. Am ales să mă pregătesc pentru admiterea la acest liceu. Cu inima puternică și stângul pe tobă, am pornit spre drumul meu, căci, datorită muncii asidue, roadele au apărut. Faptul că n-am renunțat nicio clipă la visul meu m-a făcut astăzi învingătoare, un micuț soldățel cu ochii mari îndreptați către stele, continuă Rebecca.

Examenul de admitere n-a fost ușor, reprezentând un complex de probe dificile pe care a reușit să-l depășească. Rebecca, cu glasul gâtuit de emoție, ne spune că prima zi de școală a fost un moment plin de emoție, unic, o clipă pe care nu o va uita niciodată. A însemnat primul pas către sine, militarul puternic și echilibrat de mâine, rezumă ea.

Ambiția este o caracteristică a familiei sale, spune Rebecca, toți frații săi deținând această cheie spre succes. Primul pas a fost făcut de sora mea mai mare, care a ales să îmbrace haina militară. Văzând-o pe ea, văzând responsabilitatea care cade pe acele grade, am știut că locul meu e în această lume, unde respectul și disciplina sunt la gradul absolut. Rebecca privește către viitor și nu ezită să viseze la ziua în care se va simți mândră că a ales acest drum.

Azi, elev, mâine, ofițer, voi merge întotdeauna pe drumul acesta, declară tânăra. Eleva cantemiristă privește cu mândrie către anii ce urmează, având convingerea că iubirea de țară se va reflecta în grija față de ceilalți.

• Liviu Anghel, Grațiela Mihăescu

Despre autor

Liviu Anghel

Lasă un comentariu