Mai țineți minte perioada aceea din copilărie în care citeam cărți sau vedeam filme despre RobinHood? Atunci, toți visam să devenim arcași. Unii dintre noi chiar ne-am făcut arcuri cu săgeți și încercam să reproducem scene din povestea celebrului haiduc britanic.

Nu mi-am propus să îi fac concurență lui Ilarion Barbu și rubricii sale din publicația noastră, Știați că…, dar lucrurile pe care le-am aflat în urma documentării despre subiectul acestui articol mi se par interesante și ar fi păcat să nu vi le împărtășesc.

„Îmi place să fiu în competiție și să cunosc oameni care au aceeași pasiune ca și mine. Suntem un mare grup de arcași, ne cunoaștem bine între noi și participăm la competiții atât în țară, cât și în străinătate.” – Locotenent Bogdan Nițulescu

De pildă, faptul că arheologii au descoperit, recent, că arcul cu săgeţi a fost inventat spre sfârşitul Paleoliticului Superior. Se pare că cele mai vechi săgeţi datează de acum 61.000 de ani, fiind descoperite în Peştera Sibubu, din Africa de Sud.

Gândul că, pe atunci, această unealtă, folosită probabil la vânătoare, era cel mai râvnit gadget mă amuză și trec mai departe, sărind peste mai multe mii de ani.

Grecii antici foloseau deja învechitul arc cu săgeți, însă, așa cum se întâmplă și cu tehnologia zilelor noastre, i-au făcut câteva upgrade-uri, mai ales că, între timp, populația lumii crescuse, iar războaiele erau destul de… la modă. Drept urmare, ei înmuiau vârfurile săgeților în otravă, pentru a produce pierderi cât mai mari și numeau această armă toxon. De unde a intrat cuvântul toxic în vocabularul mai multor limbi? Oricât de ciudat ar părea, așa a apărut.

Mai departe, ajungând în Evul Mediu, arcurile cu săgeți se răspândiseră în toată lumea, iar arcașii se formau încă de la vârste fragede. Așadar, un astfel de luptător era destul de valoros pentru orice armată, mai ales dacă luăm ca exemplu bătălia de la Azincourt, din timpul Războiului de 100 de ani, care a rămas în istorie datorită faptului că doar câteva sute de arcași britanici au reușit să câștige împotriva celor 20.000 de oșteni, conduși de cavalerii francezi.

Și dacă tot am amintit despre cavaleri, care își respectau cu sfințenie statutul și codul de onoare, trebuie să menționez că prizonierii de război ajunși în mâinile lor erau tratați cu respect și nu uciși, cum ar fi fost în alte perioade, unele mai apropiate, poate, de zilele noastre. Totuși, arcașilor li se tăia degetul mijlociu de la mâna dreaptă, tocmai pentru a-i împiedica să mai lanseze săgeți.

Probabil că vă puteți imagina ce deget le arătau cei care scăpau din prizonierat francezilor și cum a luat naștere gestul obscen întâlnit, astăzi, de atâtea ori, mai ales în trafic.

Locotenent Bogdan Nițulescu.

Acum, că tot am revenit în prezent, arcurile cu săgeți nu mai fac obiectul muncii militarilor, deși o parte dintre ele sunt destul de performante și prezintă anumite avantaje, dar unele principii care au stat la baza folosirii acestora sunt păstrate de artileria modernă, din care face parte și Batalionul 206 Artilerie General Mihail Lăcătușu, de la Ghimbav.

Am luat acest exemplu pentru că acolo l-am întâlnit pe locotenentul Bogdan Nițulescu, dublu campion național la tir cu arcul, categoria Longbow, în cadrul Federației Române de Arc tradițional și Field și campion național la aceeași categorie, doar că la competiția organizată de Federația Română de Tir cu Arcul.

Noi am fost impresionați de palmaresul ofițerului, mai ales că nu practică acest sport de prea mult timp, și ne-am decis să-l facem subiect de articol. Însă, curiozitatea ne-a scăpat din frâu și a răbufnit prin vocea colegului meu Bogdan Oproiu: Este posibilă o lovitură precum cea pe care am văzut-o în filmul cu Robin Hood, în care el despică o săgeată în două? Amuzat, locotenentul confirmă povestea, deși, ne mărturisește, nu a reușit o astfel de lovitură până în prezent.

Pasiunea sa pentru tirul cu arcul a apărut din copilărie, când își confecționa singur echipamentul, dar a rămas în stare latentă până acum câțiva ani, când a descoperit că, în Brașov, există un club pentru arcași, denumit Crown City. Nu a stat mult pe gânduri, și-a achiziționat echipament performant și s-a înscris la competiții.

Pe Bogdan l-a ajutat faptul că, înainte să devină un arcaș premiat, a fost militar.

Ochirea la tirul cu arcul se poate realiza și ca la tragerile cu armamentul de infanterie. Însă unii preferă să tragă instinctiv, adică se concentrează doar pe mijlocul țintei, explică ofițerul.

Deși a încercat mai multe modele de arcuri, preferatul său este Longbowul englezesc, dintr-o singură bucată de lemn, adică exact cel pe care îl folosea Robin Hood, în legendele britanice.

Îmi place să savurez trasul cu arcul așa cum a fost creat, să urmăresc săgeata până la țintă și să îmi corectez tirul, adaugă locotenentul. Colegii sunt mândri de rezultatele obținute de acesta și îl încurajează ori de câte ori au ocazia la competiții, mai ales că echipamentul folosit de Bogdan este inscripționat cu însemnele unității din care face parte.

Nici viitoarea lui soție nu a scăpat de această pasiune. Imediat după ce a cunoscut-o, i-a pus arcul în mâini și a înscris-o într-o competiție.

Nu, nu a fost una dintre probele peste care a trebuit să treacă pentru a ajunge la sufletul meu, glumește Bogdan. Mai mult decât atât, aceasta îl susține și îi este parteneră de antrenamente, cea mai recentă competiție la care a participat desfășurându-se chiar weekendul trecut – Campionatul Mondial de Tir cu Arcul în sală, organizat în România, la Cheile Grădiștei. Oare i-a ieșit celebra lovitură Robin Hood?

Despre autor

Marius Mocanu

Lasă un comentariu