Arma condeiului

Când eczema trebuie să dea o bere

Noi suntem doi, ele două şi e ca şi cum am fi pe undeva, prin Centrul Vechi.

Ele, la masă, cu vreun pahar de ceva, surâzându-ne uimite că hazardul ne-a adus faţă-n faţă. În mintea mea, ele se hlizesc – sigur şi-au spus o glumă când au văzut că suntem doi, împerecherea nu pare deloc absurdă – şi ne invită la masa lor, că poate-o ieşi şi din asta vreo treabă.

Nu iese nimic, domnule, pentru că ăsta nu e vis, suntem fix la dermato, iar ele n-au nici un pahar în faţă, cel puţin n-avem timp să observăm chestiunea, pentru că una dintre ele ne şi spune repede, pe un ton despre care uităm brusc dacă e amabil sau autoritar: Vă rog să vă dezbrăcaţi!

Sigur, e un control medical periodic, totul firesc, doar n-o să ne ceară să ne povestim copilăria!

Suntem, orice am crede, la dermato, trebuie să ne vadă goi, deşi memoria noastră scurtă nu reţine vreo altă dezbrăcare într-un cabinet de dermato, cu prilejul vreunui alt control medical periodic.

Deşi, de mai bine de cinci ani, ne controlăm în aceeaşi clinică, procedurile sunt mereu surprinzătoare.

În primul an, când aveam câteva carii, mi-au inspectat măselele. Ghinion. Mi-au spus să nu se mai repete.

Mi-am reparat dinţii de frica lor, dar anul următor, nu ştiu cum, am sărit peste controlul stomatologic. Viza apare pur şi simplu în fişă, în fiecare an, ca adusă de Moş Crăciun.

La fel şi la alte cabinete, pe care chiar dacă le vizităm, o întrebare şi un răspuns sunt suficiente. Aşa suntem foarte bine, şi cu mintea, şi cu trupul, de câţiva ani.

Doamne-ajută la analizele de sânge ori la EKG, cam singurele care îţi dau ceva palpabil, nişte cifre, nişte dungi, după care să ştii că ai şanse să fii bine sau nu.

Altfel, timpul e veşnica problemă în zilele de control medical. Stai şi-mbătrâneşti la uşa cabinetelor, doar ca să te poftească înăuntru pentru câteva secunde. Aveţi probleme cu alcoolul?, eşti întrebat într-un loc. Sunteţi într-o depresie? Sigur că o să zici da în toate situaţiile astea, mai ales că-i vezi pe medici atât de bine intenţionaţi.

Acum, însă, ele sunt două, noi suntem doi şi chiar nu mai contează gradele. Eu, ofiţer, colegul, subofiţer, doamnele, în halate. Iar noi ne dezbrăcăm, ca la ordin, că aşa suntem învăţaţi, să nu refuzăm nişte doamne. Chiar dacă nu l-am mai văzut niciodată în chiloţi pe colegul. Chiar dacă mi se pare jenant să mă vadă el pe mine în postura asta.

Doar nu suntem la ştrand. Dar, în fine, trecem peste. Cămăşile jos, rămânem la bust. Doamnelor nu le ajunge. Vor şi pantalonii. Mă uit scurt la colegul, deh, gradul superior include ceva scepticism, dar el se execută umil, aşa că mă aliniez camaradereşte.

Stăm în chiloţi şi în pantofi. Are loc marele control dermatologic. Întoarceţi-vă, zice o doamnă. Facem, că aşa-i politicos. Bine, puteţi să vă îmbrăcaţi! Subit, simt o duioşie teribilă faţă de eczema de pe degetele de la picioare. E ca şi cum aş fi înşelat vameşii. Îmi vine să le şi spun aşa, de amuzament, dar nu poţi să ştii cu cine ai de-a face.

Ne îmbrăcăm parcă şi mai ruşinaţi faţă de cum eram acum câteva secunde şi ieşim aproape tiptil. Afară, ne mărturisim surprinderea faţă de schimbarea în bine a controlului medical.

Despre autor

Constantin Piştea

Maiorul Constantin Piştea a absolvit Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” şi Facultatea de Jurnalism a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Lucrează în presa militară din anul 2006. Este realizator de emisiuni la postul de radio „Vocea Armatei”.

4 comentarii

  • 1. Cmp a fost superficial, clar, cel puțin la dermato,-în cuvinte puține- dacă a fost într.adevăr așa cum spuneți;
    2. Scopul cmp este în primul rând determinarea aptitudinii pt muncă; tăinuirea/nedeclararea eczemei ( mentalitate de copil de grădiniță) care probabil nu e tocmai o condiție recentă, nu cred că v.a împiedicat la îndeplinirea atribuțiilor funcționale.
    3. Medicii nu au rol de investigatori-detectivi, în special la volumul de consultații solicitate în unitate de timp…de calitate, bineînțeles;dacă vă ascundeți…să fiți sănătoși!
    4. Când iese un colesterol sau o glicemie mare…de prea multă viață bună, prea multă mișcare și alimentație rațională și suntem chemați la reexaminări/internări facem numai nazuri…că.s doctorii nebuni samd…așa că hai să ne hotărâm ce vrem;
    5. Discuția e lungă și intensă; cât de departe vreți/puteți să o duceți….apropos, nu prea văd multe replici!!
    6. Mailul e real, have no fear.

Lasă un comentariu