Lucrul cu oamenii este, de multe ori, dificil. Nu și pentru plutonierul-adjutant Mihai Arhire, subofițerul de comandă al Batalionului 72 Apărare CBRN Negru Vodă. El știe foarte bine care sunt cele mai bune metode pentru ca militarii din subordinea sa să-și cunoască limitele și să evolueze.

În urmă cu aproximativ 26 de ani, plutonierul-adjutant Mihai Arhire îmbrăca pentru prima dată haina militară.

Ideea și imaginea formată din copilărie, mai ales că tatăl meu a fost maistru militar, prestanța pe care o avea în cadrul societății, precum și faptul că armata era o instituție în care se punea accentul pe punctualitate, seriozitate și disciplină au fost criterii de bază care m-au făcut să aleg cariera militară.

Pentru Mihai, acestea sunt aspecte care contează foarte mult și asta a pretins întotdeauna și de la colegii săi.

 

 

 

 

Plutonier-adjutant Mihai-Arhire.
Foto: Cristian Lenga

După ce a terminat stagiul militar obligatoriu, la Pitești, s-a încadrat ca sergent angajat la o unitate militară din Sighișoara, până în 2001, atunci când a reușit să treacă în corpul subofițerilor, după ce a urmat cursurile Școlii Militare de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Terestre Basarab I.

Un an mai târziu, proaspăt subofițer, a fost numit comandant de grupă într-un pluton de aprovizionare, deservire și transport dintr-o unitate militară din Mediaș. Apoi a fost numit comandant de pluton la compania logistică până în 2004, moment în care unitatea militară urma să se mute la Buzău.

Atunci mi-am exprimat intenția de a mă muta în Sighișoara, pentru că acolo aveam și familia. La 4 ianuarie 2005 am fost mutat în actuala unitate militară, pe atunci numindu-se Batalionul 72 NBC, și numit pe funcția de comandant grupă decontaminare.

În momentul acela, Mihai nu deținea suficiente cunoștințe despre ce înseamnă decontaminare sau CBRN. Dar cu sprijin din partea conducerii și prin participarea la o mulțime de cursuri, iată că a reușit să devină un profesionist CBRN.

Dar nu ar fi putut ajunge la acest nivel dacă nu ar fi dat dovadă de prezență de spirit și dorința de a deveni cât mai bun în ceea ce alesese să facă.

Se căutau doi subofițeri voluntari pentru un exercițiu în poligonul din Cincu, care dura în jur de două săptămâni. Surprinzător,  nu se îngrămădeau prea mulți, așa că m-am oferit eu. Mi s-a spus că este cam dificil, eu fiind nou în unitate. Am insistat să merg spunând că acesta este singurul mod prin care pot învăța mai repede. Așa a început cariera mea de decontaminator, își amintește Mihai.

Înainte de cursul de recalificare pentru arma CBRN, subofițerul era de auto, aspect care l-a ajutat foarte mult în carieră. Ori de câte ori se defecta mașina reușea s-o repare. Partea de motor nu avea niciun secret pentru el, iar cea de specialitate o învățase.

În 2010 a participat și la prima și singura sa misiune internațională, în Afganistan, ca mecanic conductor, alături de Batalionul 811 Infanterie Dragonii Transilvani.

Eu consider că am avut parte de o misiune ușoară, alții au spus că a fost dificilă. Factorul psihologic este foarte important. Înainte de misiune, m-am interesat la alți militari cum este în Afganistan. Mi-am făcut o idee, știam la ce să mă aștept. Oricum, cea mai dificilă parte este despărțirea de familie, spune Mihai.

 

Pregătirea pentru misiune s-a desfășurat după maxima O pregătire grea, o misiune ușoară. Dragonii Transilvani sunt un batalion care participaseră și la alte misiuni, aveau un limbaj specific teatrelor de operații pe care, la început, Mihai nu îl înțelegea în întregime.

Dacă ai lângă tine oameni bine intenționați și pregătiți este imposibil să nu înveți. Doar să nu vrei.

Nu a avut parte de situații dificile, conflicte armate sau de contact direct cu inamicul în cele peste 200 de misiuni de patrulare, însoțire sau transport în care a fost angrenat batalionul. Însă unele dintre misiuni s-au prelungit chiar și până la 30 de ore. Lupta, de fapt, în acele momente se ducea cu oboseala severă.

Întors în țară, și-a continuat pregătirea, iar începând cu 1 octombrie 2016 a fost numit pe funcția de subofițer de comandă.

Este o funcție care îmi place, ușoară dacă îți cunoști oamenii. Și îi știu pe mulți plutonieri-majori din unitate încă de pe vremea în care erau soldați gradați profesioniști. Îi știu pe toți cu calitățile și cu defectele lor.

Printre atribuții se numără și consilierea comandantului, dar și a șefului Biroului personal cu privire la evoluția în carieră a militarilor.

Trebuie să le spui în mod direct nivelul lor real de pregătire, pentru că doar astfel îi ajuți să evolueze. Un om cerebral și echilibrat va accepta și se va pregăti în plus, va compara punctul meu de vedere cu al său, eventual va vedea plusurile și minusurile sale încercând să corecteze. În final, va merge mai departe și își va consolida pregătirea.

Plutonierul-adjutant Arhire vrea întotdeauna să îi facă pe militarii din subordinea sa să înțeleagă că toți au același țel și direcție, înainte. Nu înapoi și nici măcar în lateral. Consideră că nu au cum să evolueze lucrurile dacă nu pun toți umărul la treabă.

Indiferent de funcția pe care suntem încadrați, trebuie să încercăm să facem mai mult decât prevede fișa postului, pentru că altfel nu putem avansa. Este imposibil să pun toată presiunea doar pe acei câțiva dispuși să tragă, iar pe ceilalți să îi lăsăm să stea liniștiți în zona lor de confort.

Din experiență, subofițerul a mai învățat un lucru: susținerea unui punct de vedere în fața unui interlocutor se face prin argumente solide, nu prin apelarea la autoritate pe care ți-o dau gradele de pe umeri sau la un nivel ridicat de… decibeli.

Sunt de părere că numărul decibelilor folosit pentru a convinge pe cineva că ai dreptate este invers proporțional cu pregătirea. În momentul în care nu mai ai argumente logice, regulamentare și normale, începi să ridici vocea, iar atunci când faci asta, prin tonalitate, îl faci pe cel care ascultă să tacă, pentru că altă variantă nu mai are.

Despre autor

Cristian Lenga

Sergentul Cristian Lenga este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, Comunicare şi Relaţii Publice. Este preocupat de evoluţia în carieră a maiştrilor militari, subofiţerilor şi soldaţilor gradaţi profesionişti.

Lasă un comentariu