Arma condeiului

Când speranțele prind aripi

Mult trâmbițata și atât de mediatizata lege a salarizării bugetare pare să aducă în lumina reflectoarelor, tot mai intens, unele greutăți cu care se confruntă, de ani buni, instituția militară. Dificultăți care, mult timp neglijate, n-au făcut decât să acutizeze o stare de nemulțumire în rândurile diferitelor categorii de personal din armată.

Dacă vom crede cât de puțin în afirmația conform căreia primul pas în rezolvarea unei probleme este să admitem că există, atunci poate că a venit timpul să acționăm în consecință. Cu condescendență, în primul rând, pentru cei care ne plaseză pe unul dintre primele locuri într-un top naţional al încrederii. Cu solicitudinea cuvenită militarilor sau civililor din armată care au învățat bine lecția sacrificiului nu numai în plan profesional, ci și financiar.

Așadar, haideți să recunoaștem, acum mai mult ca altădată, că avem probleme de natură financiară. Nu pentru a ne lamenta, ci pentru a spera că se vor găsi soluții printr-o lege mult așteptată: cea a salarizării bugetare. Pentru a încerca, cum se zice, nu doar să zugrăvim sau să reparăm casa noastră, ci să o consolidăm din temelii.

Iar dacă vom urmări mai atent dialogul deschis, constructiv, pe care îl promovează actuala conducere a MApN cu diferite categorii de personal din armată atât prin întâlniri directe, cât mai ales prin intermediul rețelelor de socializare, vom realiza că visurile noastre nu sunt deșarte. Și că putem spera. La stabilirea unei salarizări corecte și echilibrate pentru cei din sistem. Care să reflecte, în mod echitabil, specificul profesiei de militar, riscurile asumate și privațiunile impuse.

Putem năzui că vor fi tratate cauzele și nu efectele. Înlăturate inechitățile și îngropate ofurile. Căci inechitate pare să fie că un debutant, în cazul personalului civil contractual, sau un novice în ale armelor, dacă vorbim de soldați gradați profesioniști, poate câștiga mai mult decât colegi de-ai săi cu vechime.

Căci injustețe este modul diferit de calcul pentru cei care au beneficiat de solda de merit încă din anul 2009 și camarazii lor care, din august 2016, primesc 50% din această compensație. În defavoarea celor din urmă.

Ca să nu mai vorbim de civilii din instituția militară. Privați in corpore de salariul de merit de aproape opt ani!

Putem nădăjdui la egalizarea diurnei aferente unei zile de misiune, aplicație, tabere de instrucție cu contravaloarea normei de hrană tot pentru o zi. În așa fel încât militarii care sunt angrenați în astfel de activități să nu primească mai puțini bani la soldă.

Putem râvni la plata orelor lucrate suplimentar (în situația în care nu se pot acorda zile libere), a sâmbetelor și duminicilor, precum și a sărbătorilor legale, ceva similar a ceea ce se întâmplă, în prezent, în Ministerul Afacerilor Interne.

Putem aspira la găsirea unei modalităţi optime, juste de acordare a compensaţiei de chirie, mai ales pentru cei aflaţi la baza ierarhiei militare. Ştiut fiind că această idemnizaţie, corespunzătoare unui procent din soldă, nu poate acoperi nici pe departe chiria plătită pentru o locuinţă în multe dintre garnizoanele unde cei cu grade mici îşi desfăşoară activitatea.

Şi, nu în ultimul rând, putem tinde la redobândirea unor pârghii de stimulare financiară, echivalentul primelor de altădată, aflate la dispoziţia comandanţilor, şefilor. În spiritul promovării competitivităţii şi, de ce nu, al întăririi autorităţii. Pentru ca toate acestea să devină realitate, trebuie să dăm girul nostru celor care ne conduc. Care (citez o postare de pe o pagină de socializare) reuşesc să spargă tiparele şi să înlăture acea umbră/cutumă a neprofesionalismului care s-a mai plimbat prin MApN. Cu ajutorul comunicării sincere, aş adauga, sufletului deschis şi aplecării spre problemele aproapelui. Fie el prieten, coleg sau subordonat. Şi să creeze (citez din altă postare) un climat mai liniştit, aşa cum trebuie să existe în orice familie.

Desigur, în marea familie a armatei române. Spre binele ţării, al nostru, al tuturor.

Despre autor

Gheorghe Vişan

Colonelul Gheorghe Vişan este absolvent al Facultăţii de Litere şi Istorie din cadrul Universităţii din Craiova şi al Cursului postuniversitar de jurnalism (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti). Este preocupat de domeniile economico-financiar, literatură şi sport. Realizează pagina financiară din săptămânalul armatei „Observatorul militar”.

5 comentarii

  • Din păcate, această stare este de 27 de ani, cu mici „salturi”, atunci când cineva a tulbulat apele. Şi aceasta va persista atâta timp cât, voi, cei din sistem nu înlocuiţi pumnul de mămăligă, învelit în vorbe frumoase, cu pumnul de fier al Armatei Române. Cum este posibil ca un subofiţer (agent) al MAI, chiar dacă a fost şef de post să iese la pensie cu o remuneraţie de 5.800 lei şi un ofiţer MApN fost şef de stat major de B, să nu atingă 2.000 lei? Uite că se poate. Au trecut prin conducerea MApN tot felul de trepăduşi civili care şi-au bătut joc de militarii Armatei Române. Şi aici e vina noastră a militarilor că am tăcut şi am aşteptat şi voi aşteptaţi în continuare. Nu mai aşteptaţi, aveţi un şef, acela este Şeful Statului Major General, el trebuie să se lupte pentru voi. Nu mai aşteptaţi nimic de la ministru – un trecător (pe lângă armată). Succes!

  • Din pacate, in ultimii ani, astfel de demersuri editoriale nu au avut ca rezultat decat recunoasterea harului de scrib din parte cititorilor. Sistemul militar pare a fi o piramida fara baza si varf, fara reguli geometrice, fara pante usoare, ci doar cu rampe greu accesibile, sufocata la varf si aproape goala la baza. Tot ultimii ani ne-au demonstrat ca in armata culoarea kaki are nuante de un rosu aprins, precum sangele varsat in palmele celor care nu-l merita.

  • Numai vrajeli cu legea salarizării. Oricum numai noi ofițerii vom fi în avantaj ca de obicei. Restul categoriilor nu ne interesează. Noi facem legile, ofițerii, nu ceilalți, să se înțeleagă bine.

Lasă un comentariu