Numele lui Constantin Pavel a depășit de mult granițele țării în domeniul în care a ales să performeze, acela al caricaturii. Modest, cu un umor discret, ne-a povestit despre desene, concursuri mondiale de caricatură dar și scurta perioadă în care a fost militar.

Să trăiți! Mă numesc Pavel Constantin, de profesie caricaturist, spune serios, în timp ce îmi arată câteva cataloage cu cele mai premiate lucrări ale sale. Și sunt multe, pentru că face asta de când se știe, chiar dacă viața i-a oferit multe întâmplări, inclusiv aceea de a îmbrăca haina militară.

Desen de Constantin Pavel.

S-a născut în Botoșani, i-a plăcut mereu să deseneze și credea despre el că e un tip talentat. Până să vadă câteva desene ale colegului său de bancă din perioada liceului, un fel de deșteptul clasei, care avea și mult umor, iar eu nu aveam habar ce este aia o caricatură.

Colegul meu avea acasă o colecție a revistei Urzica – la vremea aceea revistă națională de umor – și realiza caricaturi care i-au fost publicate în presa locală din Botoșani. Pe mine acest lucru m-a intrigat, pentru că eu mergeam la un cerc de desen și credeam despre mine că sunt foarte talentat.

Premii din Japonia.
Foto: Eugen Mihai

Așa s-a apucat să deseneze caricaturi, pe unele le-a trimis în presa locală dar nici nu au fost luate în seamă, însă acest lucru i-a întărit dorința de a persevera și iată-l ajuns unul din cei mai cunoscuți caricaturiști ai lumii.

Colegul meu a renunțat rapid la această pasiune. El, dacă ar fi făcut orice pe lumea asta, ar fi fost extraordinar. Ne-am revăzut chiar anul acesta, lucrează într-o companie petrolieră importantă. Dintre noi doi, acela cu orgoliile și frustrările eram eu, el era un tip foarte relaxat.

Desen de Constantin Pavel.

Momentul care i-a îndreptat pașii către o carieră militară a fost în ultimul an de liceu, când a picat examenul de bacalaureat la limba română.

Profesorul de română, cu care eram în niște litigii serioase, mi-a pus nota trei chiar la bacalaureat. Și, pentru că nu aveam cum să dau admitere la facultate, am aflat de școala de maiștri și subofițeri de aviație, de la Mediaș. Am dat examen, am intrat și mi-a plăcut.

A lucrat câțiva ani pe aerodromul din Bacău și are amintiri plăcute, a legat prietenii și a învățat multe. S-a gândit chiar să urmeze o carieră de ofițer, a început să se pregătească, însă nu a primit aprobare de la șefi pentru a se prezenta la examene.

Colegii au fost minunați, piloții de aerodrom la fel, dar eu eram tânăr, aveam 25 de ani, și îmi doream să fac altceva cu viața mea. M-am pregătit pe rupte, eram foarte bun la matematică și la fizică dar, din cauza orgoliului, am renunțat la cariera de militar de tot.
Mi-ar fi plăcut să rămân în acest mediu, am cunoscut oameni serio
și, cred că aș fi făcut o carieră frumoasă.

Desen de Constantin Pavel.

Își aduce aminte că, în acei ani, a colaborat cu publicațiile militare, cărora le trimitea caricaturi cu teme militare.

Simțeam, când veneau domnii colonei și discutau cu mine despre caricaturile pe care le făceam pentru ei, că înțelegeau, nu aveau structura aceea cazonă. O caricatură, prin definiție, înseamnă deformarea unor proporții, adică faci un personaj cu nasul mare, cu ochii disproporționați, și permanent aveam discuții cu redactorii acelor reviste, în care ei îmi spuneau că nu așa se face soldatul, cu nasul mare, soldatul român trebuie să fie frumos. Eu le explicam că o caricatură prin asta ajunge să aibă umor, dar până la urmă picam de acord și făceam nasul puțin mai mic.

Avea 26 de ani când a hotărât să încheie de tot socoteala cu armata și a revenit la vechea pasiune. S-a căsătorit și s-a stabilit în Focșani, unde a lucrat peste 25 de ani ca profesor de desen, însă principala profesie a fost aceea de caricaturist.

Premiul 1 la Salonul Mondial al Caricaturii de Presa, Sintra, Portugalia, 2012.
Desen de Constantin Pavel.

Mulți ani a publicat lucrări în cotidiene mari din București – Bursa, Adevărul, Azi, Plai cu Boi, Aspirina Săracului, Puterea, cu care avea contract de un desen pe zi.

De când presa tipărită a fost înlocuită cu cea online, s-au schimbat mult lucrurile, însă văd că există interes pentru acest domeniu de câte ori organizez o expoziție. Publicul e numeros și interesat.

Constantin Pavel îmi explică faptul că există mai multe tipuri de caricatură – portret, caricatura de presă, pe care o zărim într-un colț de ziar, unde temele sunt legate de subiectele zilnice, și cea pe care lumea o cunoaște prea puțin, dar în lume sunt foarte multe expoziții internaționale, la care concurează mari artiști plastici.

Într-un juriu international, în China.

Artistul e de părere că, pentru a face caricatură, nu ai nevoie de școală, cu toate că în lume există facultăți de caricatură. Însă a face caricatură înseamnă să ai, în primul rând, niște deprinderi plastice, de desenator, fără de care nu poți face performanță. Apoi vine conceperea lucrărilor, care se bazează pe o temă însă lucrul cel mai important – trebuie ca desenul să aibă și umor.

Contează compoziția, așezarea în pagină și, dacă se poate, să-i dai și puțin lirism desenului, să fie ceva filosofico-poetic în acea lucrare.

Temele cel mai des abordate sunt cele ecologice, financiare, de umor și, în general, tot ce ține de actualitate. Nu toate caricaturile au umor însă, iar unele au umor negru.

Anul acesta, am primit o invitație din China să fac parte din două jurii, unul pe animație și unul pe caricatură. Am stat acolo nouă zile, e un sentiment minunat să văd câtă lume îmi apreciază lucrările. În urmă cu mai mulți ani, după ce am devenit cunoscut în Japonia, a venit un ziarist japonez să-mi ia un interviu chiar aici, în România, în urma unui concurs câștigat acolo. Și mă întreba, foarte serios, dacă mă oprește lumea pe stradă să mă felicite.

Toate desenele pe care le realizează sunt trimise la expoziții sau concursuri, niciodată pentru a le vinde, însă uneori primește cerere pentru unele lucrări care apar în revistele de specialitate, cum a fost cazul cu o revistă elvețiană, unde publică des lucrări și unii oameni și-ar dori să aibă lucrările lui în original.

Desen de Constantin Pavel.

Premii și distincții

Premiul Hidezo Kondo – Tokyo; premiul special și alte cinci premii de excelenţă – Tokyo; premiul I la benzi desenate – Montreal; premiul I Vercelli, Italia; premiul I – Shanghai; Marele Premiu la Wolfsberg, Austria; premiul I la salonul Mondial al Caricaturii de Presă de la Sintra, Portugalia; Marele Premiu la Barakaldo, Spania; premiul I la Skopje, Macedonia; premiul I la Vianden Luxemburg; premiul I în 2008 şi în 2014, Seoul; premiul I la Lubben – Germania; premiul II și III la Knokke Heist – Belgia; premiul II și III la Piracicaba – Brazilia; premiul II la salonul Internaţional de caricatură la Kruishoutem – Belgia; premiul I la Medplan – Brazilia.

Marele Premiu şi premiul I la Salonul Internaţional de Caricatură (Brăila); Premiul I la Costineşti, Ploieşti, Vaslui, Suceava, Focşani, Bistriţa, Deva, Timişoara, Galaţi.

Despre autor

Andreea Motoc

Lasă un comentariu