La 11 ianuarie 1812, se năștea, la Cluj-Napoca, pe atunci în Imperiul Austriac, Carol Popp de Szathmáry, în casa unui mic nobil fără moșie, Daniel Szathmáry. Familia avea ocupații clericale și intelectuale, Daniel fiind pastor angajat la Colegiul Reformat din Cluj-Napoca. O carieră de cleric îi era rezervată și noului vlăstar al familiei, dar acesta, grație înzestrărilor sale și educației de mai târziu, se va îndepărta natural de această lume, urmând să performeze în domenii total diferite.

După ce a studiat dreptul la Viena, a profesat o perioadă ca funcționar la Sibiu. Supranumele Popp (Pap) și l-a ales cu referire la profesia tatălui său, abandonată în favoarea artei fotografice și a picturii. Carol a publicat, încă de pe băncile școlii, poezii care, susțin istoricii, se află și la originea dezvoltării sale ulterioare. Carol Popp începe să realizeze lucrări grafice în urma călătoriilor prin țară și străinătate, iar din anul 1843 datează primele sale dagherotipii. După unele cercetări, el a realizat și talbotipii. Calotipia Cupidon cu brațele frânte a fost realizată de Carol Popp după o călătorie la Viena și Budapesta, în timpul căreia a asistat la desfășurarea revoluției. Această fotografie, pe spatele căreia autorul a menționat în limba germană că este prima fotografie pe care a făcut-o, se află în patrimoniul Academiei Române.

Spre mijlocul secolului al XIX-lea, Carol Popp, probabil atras de vreo iubită (după cum susțin mulți istorici), îndesește vizitele la București și, la un moment dat, își deschide chiar un atelier foto în Cetatea lui Bucur, în anul 1843, acesta fiind unul dintre cele mai moderne din Europa, la vremea respectivă. Pasiunea sa pentru fotografie îl face ca, la începutul Războiului Crimeii, să încarce camera obscură și materialele specifice într-un furgon și să plece pe front. Carol Popp nu căuta senzaționalul, ci dorea, pur și simplu, să își facă meseria.

Multe surse spun doar că, în aprilie 1854, Carol Popp de Szathmáry își începe munca de fotograf în Războiul Crimeii, fără a se menționa că acestea au fost realizate pe cursul fluviului Dunărea, la Oltenița și Silistra. El a trecut, în timpul luptelor, pe lângă moarte. Furgonul său, care adăpostea băile, camera obscură, obiectivul de fotografiat, a fost luată la țintă de artileria turcească, de pe celălalt mal. Imprecizia tunarilor a fost de ajutor pentru fotograful român, care a scăpat nevătămat. Se poate să fi fost luat la țintă deoarece se bănuia că ar fi spion rus, aparatul de fotografiat fiind o mare necunoscută pentru mulți dintre soldații implicați în bătălii.

Este importantă și explicația acestui context. Războiul Crimeii, desfășurat între 1853 și 1856, între Imperiul Rus, pe de o parte, respectiv Imperiul Otoman, aliat cu puterile occidentale (Anglia și Franța), a început prin ocuparea Principatelor Române de ruși. Linia frontului a fost stabilită în preajma cursului danubian, iar Carol Popp de Szathmáry a avut posibilitatea de a se deplasa cu ușurință, iar lumea întreagă a avut informații proaspete de la evenimente.

De aceea Războiul Crimeii a rămas în istorie ca fiind primul conflict armat care a fost amplu reflectat în presa epocii. Ca urmare a fotografiilor executate între 1853 și 1856, Carol Popp de Szathmáry este menționat drept primul fotograf român documentarist și primul fotograf de război din lume. După Carol Popp de Szathmáry, au realizat fotografii de război englezul Robert Fenton și americanul S. Robertson, iar primele fotografii de război provin din 1847, de la conflictul dintre SUA și Mexic, autorul fiind însă anonim.

Carol Popp de Szathmáry a realizat un album cu fotografiile din Războiul Crimeii, peste 200 la număr, pentru care a primit premii din partea unor personalități ale vremii, cum ar fi împăratul austriac Franz Joseph, regina Victoria, împăratul Franței, Napoleon al III-lea Bonaparte, Isabela a II-a, Regina Spaniei. Unele surse îl menționează pe britanicul Fenton ca fiind primul fotograf de război din lume însă, ținând cont de cele de mai sus, este clar că lui Carol Popp de Szathmáry i-a fost mult mai la îndemână să meargă pe front și să execute fotografiile, ipoteza cea mai plauzibilă fiind că Fenton a fost trimis ulterior de regina Victoria să realizeze materiale fotografice.

Alexandru Ioan Cuza, fotografie de Carol Popp de Szathmáry.

Cercetătorii britanici au descoperit că plecarea lui Fenton pe front a fost o comandă regală, iar acțiunile lui Fenton în Războiul Crimeii au fost riguros cenzurate politic și militar. Practic, Fenton a încercat, prin fotografiile sale, să susțină punctul de vedere al reginei Victoria în fața populației engleze care nu înțelegea necesitatea implicării în acest conflict armat. În contrapartidă, Carol Popp de Szathmáry a surprins, prin obiectivul aparatului său, mai degrabă partea digerabilă a războiului. Firea sa poetică l-a făcut să evite fotografiile care prezintă drame, suferințe, locul acestora fiind luat de materiale care prezentau partea plăcută a lucrurilor.

După experiența din Războiul Crimeii, Carol Popp de Szathmáry a plecat din nou pe front, în Războiul de Independență, 1877-78, alături de Nicolae Grigorescu, Sava Henția și G.D. Mirea, într-un veritabil divizion al pictorilor. Astfel, Carol Popp de Szathmáry a putut fi martor implicat la două mari momente istorice ale secolului al XIX-lea.

El a fost fotograful oficial al regelui Carol I al României, iar ilustraţiile făcute cu ocazia Războiului de Independenţă din 1877-78 au fost publicate în reviste precum L’Illustration (Paris), Illustrated London News, Zeitung Illustrirte (Germania). Carol Popp de Szathmáry a murit la Bucureşti, la 3 iunie 1887. Din păcate, albumul de război care l-a făcut celebru pe Szathmáry nu s-a păstrat până astăzi.

Principele Carol I, la Cartierul general de la Poradim, în sudul Dunării, 1877.

În reprezentarea imaginii de război, Carol Popp de Szathmáry a fost unul dintre precursorii acestui gen. El a reuşit să iasă din graniţele înguste ale atelierului de fotografiat pentru a fi prezent la faţa locului, acolo de unde informaţia va fi ilustrată direct, fără să depindă de plăsmuirea subiectivă a gravorilor. (…). Contribuţia sa are însă un loc însemnat în istoria fotografiei universale, susţine dr. Lucian Ciupei, care a făcut o cercetare asupra vieţii fotografului român în teza sa de doctorat Carol Pop de Szathmáry: repere monografice şi fotojurnalism, susținută la Universitatea Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie și Filosofie.

În scop numismatic, în onoarea lui Carol Popp de Szathmáry, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă de argint dedicată marcării a 200 de ani de la nașterea sa. Aversul redă un instantaneu bucureştean care prezintă Universitatea şi Palatul Suţu, fotografiate de Carol Popp de Szathmáry, suprapus peste elementele diafragmei unei camere foto, stema României, valoarea nominală 10 lei, anul de emisiune 2012 şi inscripţia în arc de cerc Romania. Reversul prezintă portretul lui Carol Popp de Szathmáry şi semnătura acestuia, profilul artistului, trei pensule suprapuse peste o paletă de pictură şi anii între care a trăit acesta – 1812-1887.

Studioul Cinematografic al Armatei i-a dedicat un film documentar, intitulat Martorul. Ziua Artei Fotografice din România a fost stabilită la 11 ianuarie, în corelație cu data nașterii lui Carol Popp de Szathmáry, un român cu care, în mod cert, ne putem mândri.

Despre autor

Cristian Frisk

Lasă un comentariu