Ați avut vreodată senzația că încercați să fugiți de propria persoană, cu sentimentul că nu este vorba decât despre o evadare din sine? E greu să înțelegem de ce simțim nevoia de a fugi din noi, dacă nu găsim explicații de specialitate venite de la psihologi, sociologi sau antropologi.

Sociologul francez David Le Breton încearcă să ofere câteva răspunsuri la aceste angoase ale omului modern, în cea mai recentă carte a sa, Evadarea din sine. O tentație contemporană.

Cred că am trecut cu toții prin momente grele în viață, mulți dintre noi având, poate, clipe când și-au dorit să rămână singuri sau când s-au retras brusc în propria carapace, în care își ascund trăirile prezente, dar și temerile viitoare.

David Le Breton spune, în volumul său, că această fugă de lume, dar și de noi înșine se ivește în momentul când resursele interioare ni s-au epuizat, când nu mai vrem să ne asumăm identitatea socială, când ne-am săturat să ne mai asumăm rolurile de părinte, soț, angajat, membru al comunității civice sau religioase.

În paginile cărții regăsim descrieri ale unor afecțiuni care își fac tot mai simțită prezența în viețile noastre cotidiene, burn-out-ul, depresia și anxietatea fiind maladii care acaparează lumea modernă.

Alături de etape ale vieții, precum adolescența sau îmbătrânirea, toate aceste suferințe medicale, fiecare cu mecanismele proprii de acțiune, ne ajută să ne lăsăm în urmă sinele.

Timp de multă vreme, ne-am simțit împreună în întreprinderi, universități sau administrații publice. Acum, noile forme de promovare, de progres în carieră creează concurență între noi.

Chiar și în universități, atunci când se deschid posturi noi sau când apare posibilitatea avansării, ne trezim în competiție cu prietenii cei mai dragi. Aceste fenomene nu existau înainte. Existau, în schimb, solidaritatea, prietenia și încrederea în celălalt, scrie David Le Berton.

El adaugă că burn-out-ul și depresia sunt strâns legate de aceste schimbări profunde ale legăturilor sociale, pe de o parte, dar și ale organizării muncii, pe de altă parte. Toate aceste schimbări ne-au transformat în obiecte.

Nu mai suntem subiecții propriei munci, ci obiectul său, ceea ce ne face să ne regăsim din ce în ce mai puțin în ceea ce facem, să pierdem mecanismele de apărare pe care le aveam. În același timp, dispar legăturile de solidaritate care existau înainte, mai scrie autorul.

Dincolo de formele extreme de absentare din viață, cartea de față nu uită și de modurile sănătoase de retragere cum sunt meditația, plimbarea, călătoriile, cititul, scrisul sau activitățile creative.

Despre autor

Liviu Anghel

Lasă un comentariu