Europa vede cum două puteri externe renunță la tratatul privind armele nucleare și noi suntem prinși la mijloc, a spus cancelarul federal Angela Merkel în discursul ținut la Conferința de Securitate de la München, desfășurată între 15-17 februarie.

Fondată în 1963, Conferința de Securitate este o inițiativă privată concepută ca un forum anual dedicat problemelor de securitate internațională. Datorită numărului și calității oficiale a participanților, această conferință este, probabil, cel mai important eveniment de acest fel din lume.

Sala de conferințe.

Ediția de anul acesta, a 55-a, a fost, conform celor declarate de organizatori, cea mai mare de până acum, cu o impresionantă delegație americană formată din membri ai Congresului, consilieri prezidențiali și condusă de vicepreședintele Mike Pence, cu înalți diplomați ruși și chinezi, președinți de state și șefi de guverne din întreaga lume.

Este poate și acesta un semn că deși lumea este posibil să nu se îndrepte în cea mai bună direcție (criza statelor din Golful Persic, suspendarea participării Rusiei și SUA la Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, Brexit, războiul din Siria etc.), acest lucru este înțeles și cumva se dorește rezolvarea problemelor mondiale.

Conferința este un eveniment amplu, care include numeroase paneluri și discuții, de la cadru amplu la cele bilaterale, dar la final nu publică concluziile într-o formă concretă. Ar fi și dificil, de vreme ce subiectele abordate sunt complexe, discuțiile multiple și părerile, cel mai adesea, contradictorii.

Dar, înainte de conferință, a devenit o tradiție publicarea unui raport orientativ asupra temelor propuse spre discuție; titlul raportului de anul acesta a fost „Marele puzzle: Cine va strânge piesele?

Cuvântul de deschidere a fost scris de Wolfgang Ischinger, președintele Conferinței de Securitate, fost ambasador al Germaniei în SUA, pentru a evidenția cadrul geopolitic actual pe care-l au de înfruntat statele și popoarele:

„Când privim la stadiul actual al relațiilor internaționale, este dificil să scăpăm de sentimentul că lumea nu este doar martora unei serii de crize mai mici și mai mari, ci că există o problemă mult mai profundă. Într-adevăr, se pare că ne confruntăm cu o rearanjare a pieselor de bază ale ordinii mondiale.

O nouă eră de competiție pentru a deveni mare putere se desfășoară între Statele Unite, China și Rusia, însoțită de un oarecare vid de conducere a ceea ce a ajuns să fie numită ordinea internațională liberală.

Deși nimeni nu poate spune cum va arăta ordinea viitoare, devine evident faptul că sunt necesare noi instrumente de management pentru a preveni o situație în care nu va mai exista mare lucru de strâns.”

Bono, solistul formației U2, este unul din activiștii care și-au susținut cauza la München.

România a fost reprezentată la conferință de președintele Klaus Iohannis, care a și susținut sâmbătă, 16 februarie, un discurs în care a vorbit despre securitate și apărare, din perspectiva deținerii, de România, a Președinției Consiliului Uniunii Europene, insistând pe „coeziune” ca factor determinant al răspunsului UE la amenințările actuale.

„Punctul de plecare inevitabil al oricărei discuții pe teme de securitate și apărare este complexitatea mediului internațional actual. Ne confruntăm în același timp atât cu amenințări clasice, cât și asimetrice, din diferite direcții strategice. Și acestea nu sunt îngrijorări doar la nivelul politicienilor, al militarilor și al strategilor.

Astăzi, temerile cu privire la securitate reprezintă o preocupare predominantă a cetățenilor noștri europeni. În același timp, sistemul internațional multilateral se află sub o presiune crescândă, iar adaptarea sa la noile realități este pentru noi probabil cea mai mare provocare”, a spus președintele.

Klaus Iohannis a vorbit și despre parteneriatul transatlantic, despre implicarea în crizele globale, despre complementaritatea UE-NATO, insistând asupra unui Angajament European Sporit, ca răspuns la (in)securitatea globală:

„Politica de Securitate și Apărare Comună, cu toate dimensiunile sale, se bazează pe credința comună a statelor membre că a ne trimite oamenii în misiuni sub steagul Uniunii Europene este mai eficient și mai credibil decât să acționăm în cadrul unei coaliții restrânse.”

Multilateralismul în relațiile internaționale a fost și abordarea cancelarului federal Angela Merkel, al cărei discurs a făcut referire la mai multe teme sensibile în relațiile cu SUA.

Merkel a susținut nevoia păstrării acordului cu Iranul (prin care acest stat se obligă să nu producă material radioactiv pentru arme nucleare), care, a spus ea, oricât de incomplet ar fi, este singurul și doar de aici se poate porni pentru a se obține mai mult.

Sub acest aspect, discursul său a fost evident în antiteză cu al vicepreședintelui american, Michael Pence, care a mers pe linia impusă de președintele Trump, de denunțare a tratatului semnat în 2015. „A venit vremea ca partenerii noștri europeni să se retragă din Înțelegerea nucleară cu Iranul (Iran Nuclear Deal) și să ni se alăture în impunerea presiunilor economice și diplomatice necesare”, a spus Pence, care a și transmis salutări din partea lui Donald Trump, primite cu o tăcere perfectă de audiență.

Un alt subiect în care Germania nu merge pe aceeași linie cu administrația americană este cel al relațiilor cu Rusia; „Excluderea Rusiei nu este o mișcare strategică bună. Europa nu are interesul de a tăia legăturile cu Rusia, din punct de vedere geostrategic”, a spus Merkel.

O mare parte din discursul șefei Cancelariei berlineze s-a axat pe comerț și pe nevoia de cooperare internațională în acest domeniu, cu acorduri echitabile din care toată lumea are de câștigat. În același timp, Merkel a atras atenția și asupra altor subiecte propuse spre discuție în cadrul Conferinței:

„Trăim într-o lume în care urmele lăsate de umanitate vor fi profund resimțite de generațiile viitoare: Testele nucleare, schimbările climatice, microplastic în ocean, extragerea materiilor prime și toate au impact asupra securității mondiale”, a spus ea.

China, actorul global emergent, a fost reprezentată la conferință de Yang Jiechi, membru al Biroului politic al Partidului Comunist Chinez. Acesta și-a exprimat nedumerirea cu privire la reacțiile pe care le stârnește în lume afirmarea crescândă a puterii chineze, invitând, totodată, la conlucrare în realizarea celei de-a patra revoluții industriale.

Gigantul informatic Huawei nu spionează, a spus Jiechi ca răspuns la acuzele americane, enunțate de Michael Pence, cu privire la securitatea cibernetică care este în pericol și datorită produselor high-tech chinezești. „Legile chineze nu le cer companiilor să instaleze back-doors sau să colecteze informații”, a spus oficialul chinez, deși afirmațiile sale nu au produs relaxarea audienței.

Orientul Mijlociu, cu conflictele și crizele sale umanitare, a fost subiectul principal de discuții al uneia din zilele conferinței.

„Securitatea noastră regională este în pericol. Și nu mai există dialog între state, nu există coordonare și nu mai există cooperare între noi. Nu am mai ajuns niciodată la acest nivel de deconectare între noi”, a spus Mohammed bin Abdulrahman Al-Thani, viceprim-ministru și ministru de externe al Qatarului.

Iranul, prin vocea ministrului afacerilor externe a continuat războiul cuvintelor cu Statele Unite, spunând că din ce în ce mai multe state afirmă explicit că SUA sunt principala sursă de destabilizare în Orientul Mijlociu.

Tawakkol Karman, președinta organizației „Women Journalists Without Chains”, laureată a Premiului Nobel pentru Pace în 2011, a vorbit despre situația din țara sa, Yemen, un stat prins într-un război care se desfășoară pe teritoriul său, cu susținerea Emiratelor Arabe Unite și Arabiei Saudită pe de o parte și Iranului pe de alta.

Activista yemenită a „bătut obrazul” comunității internaționale, pe care a acuzat-o de complicitate la masacrele din Yemen, prin lipsa de implicare.

Intervenția președintei organizației internaționale „Salvați copiii”, fostul prim-ministru danez Helle Thorning-Schmidt, a fost una din cele mai tulburătoare, deși, în vâltoarea relațiilor internaționale, adesea, faptele prezentate de ea sunt lăsate deoparte ca simple statistici.

Conform raportului prezentat de aceasta, 420 de milioane de copii trăiesc într-o zonă de conflict. Unul din cinci! Și cifrele sunt în creștere în ultimii 20 de ani.

„Nu am mai văzut niciodată atât de mulți copii care trăiesc într-o zonă de război și nu am mai văzut niciodată atât de mulți copii care suferă într-o zonă de război. Ar trebui să aibă un impact profund asupra noastră”, a spus Thorning-Schmidt.

„Pentru fiecare militar care moare într-un conflict, cinci copii sunt uciși! 100.000 de copii mor anual din cauze colaterale produse de conflicte”, a continuat aceasta sumbra dare de seamă asupra impactului instabilității și insecurității globale.

Am făcut doar o extrem de succintă trecere prin subiectele și discursurile participanților la cea de-a 55-a Conferință de Securitate de la München, dar mult mai multe informații și transmisiunile video făcute de la acest eveniment sunt disponibile online, pe pagina conferinței: https://www.securityconference.de/en/.

Despre autor

Bogdan Oproiu

Maiorul Bogdan Oproiu este licenţiat în jurnalism şi ştiinţele comunicării al Universităţii din Bucureşti, absolvent al Şcolii Superioare de Jurnalistică. Este interesat de învăţământul militar, cercetare şi dezvoltare în domeniul tehnologiilor militare şi analiză geopolitică. Este realizator de emisiuni la postul de radio „Vocea Armatei”.

Lasă un comentariu