Rusia a lansat la apă prima centrală nucleară operată de pe o platformă marină plutitoare, stârnind, cu acest prilej, îngrijorări în rândul activiștilor pentru protecția mediului, care spun ca aceasta ar putea deveni un Cernobîl plutitor. Peste 5.000 de kilometri va avea de parcurs platforma navală Akademik Lomonosov, de-a lungul Căii  Navigabile Nordice, din portul Murmansk până în Extremul Orient, în Pevek.

Aici, centrala nucleară va porni cele două reactoare pentru a furniza energie  electrică locuințelor din zonă, precum și instalațiilor companiilor care desfășoară operațiuni de minerit și forare în peninsula Ciukotka, o regiune bogată în minereuri.

Organizația ecologistă Greenpeace a lansat deja un avertisment la nivel internațional, în care își manifestă îngrijorarea cu privire la proiectul Rusiei. Cei de la Greenpeace spun că centrala nucleară poate deveni un Cernobîl plutitor.  Organizația pune la îndoială eficiența economică a centralelor nucleare plutitoare, menite a asigura energie unor regiuni îndepărtate.

Rușii, la rândul lor, spun că noua centrală nucleară va produce efecte pozitive asupra mediului, prezența ei în zonă conducând la închiderea unei alte centrale nucleare mai vechi și mai puțin eficiente, precum și la dezafectarea uneia care funcționează cu cărbune.

Cele două reactoare nucleare de tip KLT-40S utilizează uraniu slab îmbogățit pentru a produce 70 MW de electricitate, și, conform Rosatom, electricitatea produsă va fi suficientă pentru a alimenta 100.000 de locuințe.

Organizaţiile pentru protecţia mediului se tem de producerea unui accident nuclear în zonă, platforma plutitoare fiind expusă unor pericole reale. În 2011, un raport redactat de Fundația Bellona, o organizație pentru protecția mediului, sugera că, dacă centrala ar fi lovită de valuri tsunami produse în urma unui cutremur, consecința ar fi producerea unui accident nuclear catastrofal.

Rosatom, compania producătoare a centralei nucleare plutitoare, susține că platforma este de neclintit, putând rezista șocurilor provocate de impactul cu un aisberg sau cu un val de șapte metri.

Totodată, proiectanții ruși spun că, în cazul unui incident grav, apa de sub platforma plutitoare poate fi folosită pentru răcirea reactoarelor, până la intervenția echipelor de specialiști. Inginerii ruși susțin, de asemenea, că, în cazul nefericit al producerii unor valuri tsunami, centrala nucleară va fi protejată de digul uriaș care o va înconjura.

Calea Navigabilă Nordică, deschisă după topirea unor ghețari din Arctica, tinde să devină o nouă rută comercială permanentă care va face legătura între China și Europa, Rusia sperând ca această rută să devină utilizabilă tot anul. Perspectiva unor căi navigabile comerciale și importanța militară a regiunii au condus la intensificarea activității spărgătoarelor de gheață și a submarinelor în zonă.

Conform jurnalistului Thomas Nielsen, de la publicația Barents Observer, zona arctică rusească va deveni un imens platou nuclear până în 2035. Electrocentralele nucleare plutitoare reprezintă primul pas către acest lucru.

Planurile pentru crearea unor asemenea centrale există încă din anii ‘60-‘70, SUA dispunând, la un moment dat, de un mic reactor nuclear aflat la bordul unei nave din zona canalului Panama. Însă niciodată nu s-a trecut la producția de masă a unor astfel de tehnologii.

Rosatom, în schimb, dorește să producă la scară industrială astfel de centrale pe care, apoi, să le vândă țărilor din întreaga lume. Prima țară cu care corporația rusească a semnat un acord de vânzare este Sudan.

Mulți specialiști din domeniu se întreabă, referitor la această tranzacție, cum va reuși Sudanul, o țară măcinată de conflicte, să ofere garanții referitoare la funcționarea în condiții de siguranță a unui asemenea colos.

Îngrijorările organizațiilor de mediu și nu numai vin într-o perioadă în care conștiința publică este marcată de readucerea în atenție a dezastrului de la Cernobîl, un eveniment prezentat pe larg în filmul cu același nume realizat de HBO, dar și de explozia unei rachete cu propulsie nucleară, produsă în urmă cu două săptămâni.

Despre autor

Liviu Anghel

Lasă un comentariu