Interviu

Colonel Victor Dănilă, directorul Biroului Național de Codificare: „Codul NSN reprezintă ADN-ul logisticii moderne”

Biroul Național de Codificare, structură cu atribuții în implementarea și gestionarea pe plan național a Sistemului de
codificare NATO, a împlinit, la 1 ianuarie, 15 ani de la înființare.

Domnule colonel, ce reprezintă, de fapt, Sistemul de codificare NATO?

Termenul de „codificare” poate genera unele confuzii, mai ales când este folosit în mediul militar, dar asocierea lui cu logistica oferă un indiciu privind aria de aplicabilitate. De fapt, acest termen general desemnează un instrument foarte puternic al logisticii militare în mediul internațional, prin care se realizează cerința cea mai stringentă a acțiunilor militare bazate pe cooperare: interoperabilitatea. Principiile implementate astăzi în cadrul noțiunii generale de „codificare” permit identificarea bunurilor materiale și au un caracter universal. Acestea sunt adânc înrădăcinate în istorie, au apărut, pentru prima dată, în campaniile lui Alexandru cel Mare din secolul IV IH și mai ales ale lui Iulius Caesar, care a creat poziția de ofițer de logistică, funcție cu atribuții în gestionarea articolelor de echipament ale legiunilor romane.

Noțiunile de clasificare și identificare a materialelor au fost răspândite în mediul militar de unitățile de logistică înființate de Napoleon, adoptate mai apoi de toate armatele moderne. Lecțiile învățate în cel de Al Doilea Război Mondial au generat abordarea științifică a acestor idei și înglobarea lor într-un sistem complex, apărut inițial în SUA și denumit Sistemul Federal de Catalogare. Din 1958, acest sistem a fost adoptat în cadrul NATO, devenind Sistemul de codificare NATO. Acesta este definit de un set de reguli şi proceduri care permit identificarea, clasificarea şi atribuirea de coduri unice pentru articolele de aprovizionare din domeniul apărării. Astfel, favorizează interoperabilitatea, reduce riscul înregistrărilor multiple a articolelor, în plan intern şi internaţional, şi pune la dispoziţia logisticienilor un limbaj unic pentru transmiterea reciprocă a informaţiilor între ţările afiliate la acesta.

Când a fost adoptat la noi acest sistem?

În armata română, prima structură cu atribuții de codificare a fost înființată în anul 1970, sub denumirea de Secția clasificare coduri nomenclatoare și funcționa în cadrul Direcției Planificare din Direcția Generală a Înzestrării. Structura a evoluat în timp, acumulând responsabilități privind identificarea, clasificarea și alocarea de coduri pentru tehnica și echipamentele utilizate în cadrul structurilor din Ministerul Apărării Naționale. După aderarea României la NATO, adoptarea Sistemului de codificare NATO (SCN) a devenit obligatorie, astfel că, la 1 ianuarie 2005, a luat ființă Biroul Național de Codificare (BNC), în cadrul Comandamentului logistic întrunit, structură cu atribuții concrete în implementarea SCN în România.

Ce reprezintă, astăzi, BNC și ce beneficii aduce codificarea echipamentelor?

BNC este structura operaţională centrală care asigură managementul activităţii de codificare a articolelor de înzestrare din domeniul apărării și al agenților economici la nivel naţional, responsabilă de implementarea, utilizarea, întreţinerea şi dezvoltarea SCN, de realizarea şi menţinerea bazei de date naţionale cu articole de înzestrare din domeniul apărării, denumită Fişierul general cu articole, şi abilitată să atribuie coduri NATO (NSN) pentru articolele de înzestrare fabricate în ţară și coduri NATO de agent economic (NCAGE) pentru agenții economici rezidenți în România.

Importanța SCN este dată de însăși componența lui. Pe lângă cele 29 de țări membre NATO, la acest sistem au aderat încă 34 de țări de pe toate continentele, denumite țări sponsorizate și reprezentând economii puternice la nivel mondial. Multe din aceste țări utilizează Codul NATO de articol (NSN-NATO Stock Number) ca un element cheie al logisticii. Mai mult, SCN oferă standarde pentru utilizarea unui proces comun de identificare a articolelor de înzestrare în cadrul alianţei NATO. Deja tindem să acceptăm acest „limbaj comun în domeniul logistic” ca fiind un lucru normal în teatrele de operaţii.

SCN este apreciat îndeosebi în situaţiile în care structuri operaţionale acţionează în medii comune cu state partenere, fiecare utilizând echipamente diferite. Sistemul este conceput pentru a asigura suportul activităţilor logistice şi pentru a facilita managementul informaţiilor despre articolele de aprovizionare. Astfel, SCN este un „partener invizibil”, pe care se sprijină activităţile cotidiene din sfera logistică și oferă țărilor participante un sistem unitar de identificare, clasificare și alocare de coduri pentru articolele de înzestrare. Este guvernat de Comitetul Aliat AC/135 – Grupul  Directorilor Naționali pentru Codificare, compus din directorii BNC din fiecare țară participantă și funcționează sub autoritatea Conferinței Directorilor Naționali pentru Armamente din cadrul NATO.

Fundamentul SCN este constituit de principiul conform căruia responsabilitatea de codificare a unui articol de înzestrare revine țării producătoare a acelui articol și care deține autoritatea asupra sa. Acest principiu se aplică indiferent dacă articolul în cauză este folosit sau nu de armata țării producătoare. Astfel, pe lângă responsabilitatea codificării echipamentelor utilizate de Armata României, un segment important al activității BNC îl constituie codificarea articolelor de înzestrare produse în România, la solicitarea altor state membre ale sistemului. În fapt, această activitate implică o responsabilitate crescută, dat fiind faptul că baza de date cu informații de codificare este unică la nivelul SCN și orice eroare se multiplică la toate statele care utilizează articolul de înzestrare respectiv.

Cum se aplică, în practică, sistemul de codificare?

Sistemul de Codificare NATO operează cu un concept denumit „Item of Supply” (articol de aprovizionare) care poate fi: un singur articol, din fabricaţie, cu un singur cod NATO; două sau mai multe articole compatibile, din fabricaţie, provenind de la unul sau mai mulţi fabricanţi, toate cu un singur cod NATO; un articol având o caracteristică de control în cadrul unei toleranţe exacte, selectat din cadrul unei producţii de serie normală şi având un cod NATO separat pentru a-l diferenţia de articolul normal dintr-o producţie de serie; un articol de aprovizionare dintr-o producţie de serie având o modificare specială şi  un cod NATO separat pentru a-l diferenţia de articolul normal din cadrul unei producţii de serie.

Elementul de bază al SCN este Codul NATO de articol – NSN. Acesta constituie cheia de identificare a articolelor de aprovizionare. Este alocat de birourile naţionale de codificare pentru articolele produse în ţara de care aparţin, în baza unor proceduri comune și fixează identitatea fiecărui articol de înzestrare, distinct, printr-o secvență numerică de 13 cifre. Procedurile și metodologiile agreate pentru schimbul internațional al datelor de codificare permit fiecărui participant în cadrul SCN să aibă acces instant la toate informațiile necesare din cadrul bazei de date comune, denumită TIR (Total Item Record). Fiecare NSN din cadrul TIR conține segmente de date distincte, corespunzătoare domeniilor logisticii: date de identificare, utilizatori naționali și internaționali, numere de referință ale producătorilor și distribuitorilor, date privind transportul, standardizarea, informații vamale, informații privind scoaterea din funcțiune și casarea, stocuri, prețuri etc.

Care sunt avantajele SCN?

Sistemul furnizează informaţii corecte pentru identificarea unui articol, permite înregistrarea surselor de aprovizionare şi furnizează alte date de management. Simplifică soluţia referitoare la problemele managementului de aprovizionare prin furnizarea de răspunsuri rapide utilizatorilor de informaţii, dintr-o singură sursă actualizată. Putem vorbi de avantaje operaţionale, economice și pentru industrie. Din prima categorie, aș sublinia faptul că asigură accesul la o gamă completă de informaţii privind toate articolele de aprovizionare din inventarele ţărilor utilizatoare și facilităţi de minimizare a cerinţelor de aprovizionare referitoare la piese de schimb şi consumabile.

Prin folosirea tehnologiei computerizate, permite înregistrarea, prelucrarea şi transmiterea datelor de identificare a articolului de aprovizionare şi a datelor pentru sprijinul managementului înzestrării, într-un mod eficient şi favorabil pentru utilizator. Dintre avantajele economice aș menționa că baza de date realizată permite proiectantului şi directorului de program să cunoască reperele care sunt deja catalogate în sistemul de aprovizionare şi care pot fi utilizate conform scopului dorit, caz în care nu mai este necesară producerea unui concept de articol nou. Această practică reduce varietatea de articole de aprovizionare gestionate şi elimină costurile pentru identificare, depozitare şi pe cele legate de funcţiile de aprovizionare. Pentru industrie, sistemul aduce ca avantaj îmbunătăţirea relaţiilor şi înţelegerii cu ceilalţi factori economici, prin utilizarea unui singur sistem de identificare şi a unui singur limbaj.

Care este utilitatea codificării în achiziţia, mentenanţa și scoaterea din uz a echipamentelor?

Achiziţionarea unui echipament se face conform unei evaluări detaliate a necesităţilor, iar sistemul de codificare trebuie să răspundă întrebărilor achizitorului referitoare la producător, îndeplinirea cerințelor impuse și eventualele restricţii de cumpărare. Astfel, pune la dispoziția celor interesați lista furnizorilor susceptibili să livreze echipamentul, o descriere detaliată a articolului, acoperind toate caracteristicile lui specifice, și informaţii privind preţul unitar şi condiţiile de cumpărare în scopul promovării competitivităţii între producători.

În ceea ce privește mentenanța, personalul destinat a asigura această activitate trebuie să cunoască ce piese de schimb sunt necesare şi unde trebuie livrate și care sunt posibilităţile de menţinere în funcţiune a resurselor disponibile în teren. În acest scop, sistemul de codificare trebuie să prezinte relaţiile existente între toate părţile componente ale ansamblului, subansamblele şi reperele sale, precum și capacităţile de interschimb între produse în scopul maximizării duratei de folosinţă a resurselor disponibile.

Scoaterea din uz a unui articol poate fi legată de sfârşitul ciclului de viaţă sau starea lui de uzură. Dacă devine necesar să se elimine echipamentul neutilizabil pentru reducerea costurilor de depozitare este important să se elimine numai acele produse care nu pot fi folosite de un alt potenţial utilizator, să se recupereze componentele sau subansamblele care pot genera economii prin reciclare și să se garanteze protecţia mediului în acţiunile de eliminare. Pentru procedura de scoatere din uz, sistemul de codificare trebuie să conţină date care arată potenţialii utilizatori ai surplusului de echipament, natura componentelor şi elementelor de constituire a unui produs dat, criteriile de recuperabilitate și să indice procedurile de eliminare a materialelor sau substanţelor periculoase sau poluante.

Este important sistemul de codificare în eficientizarea acțiunilor logistice?

Toate structurile trebuie să-și mențină echipamentele permanent în stare operativă, pentru a-și asigura îndeplinirea misiunilor încredințate. În același timp, având în vedere resursele financiare limitate, trebuie să realizeze economii prin evitarea dublării de stocuri și simplificarea activității administrative. Țările membre ale sistemului au realizat acest obiectiv utilizând SCN ca „partener invizibil”, în cadrul căruia Codul NSN reprezintă ADN-ul logisticii moderne. Eficientizarea acțiunilor logistice presupune punerea la dispoziția structurilor militare a echipamentelor necesare la locul potrivit, în momentul potrivit și la costuri cât mai reduse.

Responsabilitățile Biroului Național de Codificare din MApN: • asigurarea managementului activității specifice din țara noastră; • alocarea codurilor pentru entitățile comerciale și guvernamentale din țară, precum și a codurilor pentru articolele produse în România; • asigurarea interoperabilității între forțele armate interne și cele aparținând statelor membre NATO sau care au afiliat la SCN; • creearea și menținerea bazelor de date conținând înregistrări despre toate articolele pe care le codifică și participă la schimbul de date de codificare între state; • reprezintă statul român la activitățile organizate și desfășurate de către AC/135.

Despre autor

Irina Nedelcu

Irina-Mihaela Nedelcu este absolventă a Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti. Domeniile de responsabilitate: legislaţie militară, logistică şi probleme sociale.

Lasă un comentariu