Indiferent de gradele pe care le poartă pe umeri, geniștii Batalionului 3 Geniu nu numai că sunt uniți întotdeauna, dar ei au înțeles de ce este nevoie pentru a crea un militar profesionist: pasiune pentru arme, curaj pentru a înfrunta pericolele și dorința continuă de a fi mai buni.

 

În toamna anului 2003, Florin Sarmacinschi lua pentru prima dată contact cu viața cazonă, încadrat fiind într-un batalion din garnizoana Focșani. Mi-a plăcut armata de mic și tatăl meu spunea că am cumva milităria în sânge. Îmi amintesc și acum, părinții nu aveau bani să-mi cumpere jucării, dar eu, copil cu imaginație, îmi cream singur tot felul de jocuri, folosind nasturi și alte lucruri obișnuite. Improvizam tot felul de scene de luptă între armate imaginare. Asta până au apărut soldații aceia mici și verzi, din plastic. Și am început să am lupte imaginare din ce în ce mai complexe, spune Florin.

Plutonier Florin Sarmacinschi

Pe lângă acest lucru, a crescut cu povești frumoase despre bunicul său, un comandant de cavalerie într-o armată străină. Lucru care explică pasiunea pentru militărie. La Focșani, ca militar angajat pe bază de contract, a participat la toate aplicațiile batalionului din care făcea parte. Poligonul Smârdan era ca o a doua casă pentru Florin. De asemenea, a participat și la misiunea Antica Babilonia, din Irak, în 2006, despre care spune că, din punctul lui de vedere, a fost una normală, ușoară. Curiozitatea este cea care ne împinge să ne dorim misiuni în teatre de operații, dar asta vine și cu o doză de teamă pe care o depășim cu ajutorul pregătirii pe care o efectuăm în țară.

În teatru, Florin a executat patrule pentru menținerea păcii și, spre norocul său, nu a fost implicat în situații de conflict pe parcursul misiunii. Mici atacuri au mai avut loc, dar fără a pune în pericol viața militarilor din patrule. Știau ce au de făcut în misiune cu câteva ore bune înainte, ceea ce le oferea timp suficient să se pregătească psihic pentru fiecare ieșire, iar acest aspect important i-a făcut să se întoarcă acasă cu bine. În cei cinci ani, timp petrecut în garnizoana Focșani, am primit mai multe diplome pentru performanță și aprecieri pozitive, fapt care m-a făcut să-mi doresc mai mult de la mine și de la cariera mea. În 2008, Florin a participat la cursurile de formare pentru subofițeri, iar după aceea a fost repartizat la o unitate militară din Topraisar, pe funcția de comandant grupă lunetiști.

Timp de trei ani s-a pregătit, a participat la exerciții și aplicații și a contribuit, alături de parteneri americani, la amenajarea primelor baze militare de la Kogălniceanu. Pentru că se născuse băiețelul său, Florin a simțit că trebuie să ajungă mai aproape de casă. Nu a găsit funcție în garnizoana Buzău, astfel că s-a orientat spre Galați. Așa a ajuns subofițerul să facă parte din Batalionul 300 Infanterie Mecanizată Sfântul Andrei. După o scurtă perioadă am fost propus pentru a participa la un curs în Germania, pentru 10 zile, unde am devenit specialist counter-IED (împotriva dispozitivelor explozive improvizate).

Mereu mi-a plăcut să învăț lucruri noi, să obțin performanță și apoi să pot împărtăși colegilor toate cunoștințele acumulate. A doua oară a ajuns în Germania pentru un exercițiu de două luni. După un exercițiu în care, datorită aptitudinilor sale, a reușit să elimine o întreaga echipă inamică și să câștige o luptă, în care a fost folosit sistemul multiplu integrat de angrenare cu laser (MILES), Florin a fost supranumit Vasili Zaițev (lunetist sovietic cu cei mai mulți inamici doborâți în cel de Al Doilea Război Mondial). Într-un final, în 2014, a reușit să se mute în garnizoana natală, în Buzău, la Batalionul 3 Geniu. Cariera mea a început ca o joacă, plăcută, constructivă, iar acum, maturizat fiind odată cu trecerea anilor, pot spune că am ajuns la nivelul de profesionalism cerut de armată și am acumulat un bagaj de cunoștințe în urma căruia pot spune că sunt un militar adevărat.

Coleg cu Florin, caporalul Marin Linguraru face parte din batalion de 16 ani. Aveam doar 22 de ani atunci când am îmbrăcat haina militară pentru prima dată. Îndrumat de un prieten care era și el în armată, consider că am luat cea mai bună decizie. Marin a participat în prima sa aplicație majoră la numai câteva luni de când devenise militar. Am fost pentru trei luni la Brăila, unde ne-am antrenat pe specificul nostru genistic, dar am făcut și forțări de râu.

În 2005, Marin se pregătea pentru teatrul de operații din Irak, unde, ca șofer pe basculantă, a participat la amenajarea unor baze militare, după care a unui poligon de tragere pentru soldații irakieni. Am fost fericit să mă întorc acasă fără a avea emoții pe parcursul celor șase luni, cât a durat misiunea. Misiunile aveau loc în afara bazei principale, dar am avut întotdeauna alături de noi un grup de militari care ne asigurau protecția. Următorii cinci ani au fost presărați cu foarte multe misiuni și deplasări în țară, Marin participând la toate activitățile în care batalionul era angrenat. Cincu și Babadag au fost locurile în care a petrecut foarte mult timp executând amenajări, drumuri, platforme, etc.

Anul 2010, însă, l-a găsit pe Marin în Afganistan, tot ca șofer, dar pe o cisternă CL americană. Din punct de vedere al periculozității, misiunea a fost una relativ ușoară. Cea mai mare parte a misiunii a avut loc în bază. Datoria mea era de mă asigura că toate generatoarele din bază nu rămân fără combustibil. Timpul a trecut rapid, nici nu mi-am dat seama din cauza volumului mare de activități. Întors în țară, a continuat să participe la o mulțime de aplicații și exerciții, ca șofer. Unde a fost nevoie de un profesionist, Marin a răspuns prezent. Mă cunosc cu toți colegii și suntem prieteni de mulți ani. Fără o astfel de amiciție, lucrurile nu s-ar lega atât de bine. Suntem de ani buni în armată cu toții, suntem uniți și știm ce avem de făcut. Acum, uitându-mă în urmă, mă declar mulțumit de tot ce am realizat.

Despre autor

Cristian Lenga

Sergentul Cristian Lenga este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, Comunicare şi Relaţii Publice. Este preocupat de evoluţia în carieră a maiştrilor militari, subofiţerilor şi soldaţilor gradaţi profesionişti.

Lasă un comentariu