România se află printre țările codașe la capitolul consum de pește. În timp ce media anuală de consum, în Occident, este de 24 de kilograme pe cap de locuitor, românii nu se pot lăuda decât cu o medie de șapte kilograme.

În țara noastră, se vând, anual, 120.000 de tone de pește, 100.000 dintre acestea provenind din import, restul de 20.000 de tone fiind asigurat din producție locală.

La noi se consumă, preponderent, pește oceanic congelat, macroul, heringul și codul fiind printre cele mai preferate specii. Românii aleg peștele oceanic congelat pentru că este mai ieftin, însă acesta poate fi și extrem de toxic pentru sănătate. Multe dintre tipurile de pește oceanic conțin mercur, nu puțini fiind cei care s-au intoxicat cu acest element chimic în urma consumului exagerat. Inevitabil, poluarea oceanelor a devenit un factor de risc pentru consumatorii de pește.

Mercurul ajuns în oceane provine, în mare parte, de la centralele electrice care folosesc cărbuni. Centralele electrice din India și China sunt printre cele mai mari poluatoare, mercurul din aceste surse ajungând la distanțe de mii de kilometri, unde se depune pe fundul oceanelor.

Forma toxică pe care o ia mercurul în pește se numește metilmercur. Acesta poate avea efecte neplăcute asupra sistemului nervos central și a inimii. O estimare a specialiștilor arată că nivelul mercurului din oceane se poate dubla până în anul 2050.

Nutriționistul Cristian Mărgărit, pe de altă parte, susține că putem stopa efectele nocive ale mercurului asupra organismului, asociind peștele cu legume, în timpul mesei.

Chiar dacă pare mai sigur pentru consum, nici peștele de acvacultură nu are un renume imaculat. În crescătorii, peștii sunt tratați cu antibiotice, astfel că peștele de acvacultură are dezavantajul că reține o parte din aceste substanțe medicale, transferate ulterior în corpul consumatorilor.

La fel ca în cazurile culturilor agricole certificate ecologic, încep să apară, și în România, crescătorii piscicole ecologice. Aici nu se folosesc antibiotice, ci doar soluții saline ca tratament împotriva bolilor, peștii fiind hrăniți cu mâncare certificată ecologic.

De asemenea, românii consumă foarte mult ton, ambalat în conserve. Puțini știu însă că aproximativ 80% din deșeurile radioactive rezultate în urma catastrofei nucleare de la
Fukushima, întâmplată în 2011, au fost deversate în apele Oceanului Pacific.

Astfel, tonul pescuit în acea regiune a ajuns să fie contaminat cu Cesiu 137. Ingerarea unui element radioactiv este cea mai gravă formă de intoxicare, iradierea, în acest caz, fiind de 20 de ori mai mare decât contaminarea exterioară cu aceeași cantitate de element radioactiv.

Asociația pentru Protecția Consumatorilor recomandă iubitorilor de ton să evite conservele care conțin pește provenit din aceasta zonă. Tonul capturat în aceste zone poate fi identificat pe conserve după următoarele indicative: FAO 61, 67, 71, 77, 81, 87, 88.

Pentru consum, este recomandat consumul de pește sălbatic din ape nepoluate. Aceasta pare mai degrabă o misiune imposibilă, dacă privim doar la valurile de plastic ce curg pe apele României. Știind pericolele la care ne expunem mâncând pește, ne putem întreba dacă nu cumva românul de rând se poate declara fericit că nu se află în topul european al consumatorilor.

Despre autor

Liviu Anghel

Lasă un comentariu