La cealaltă aripă a sectorului (regimentului 23) inamicul nu a încercat nici un atac după cum era de așteptat. Comandantul celuilalt regiment însă insista mereu să-i trimet ajutorul promis, fiindcă brigada 40 începuse a da înapoi urmărit de aproape de inamic.

Cum eu însă nu puteam să-i trimet nimic, am dat ordin ca până la sosirea ajutoarelor să țină strâns la aripa dreaptă legătura cu brigada 40, pentru ca inamicul să nu se infiltreze prin intervalul dintre cele două brigăzi.

Către seară însă tot efortul inamicului se concentrează asupra sectorului brigăzii 19 infanterie, pentru a o sili să cedeze (era singura unitate până în acel moment nu cedase nici o palmă de teren), dar nu reușește.

Atacul este din nou repetat în ziua următoare (8 septembrie s.v. 1916), de asemenea fără rezultat favorabil pentru inamic.

În răstimpul acesta unitățile brigăzii colonel F… reușise să se refacă și să-și reocupe sectorul, ceea ce face ca la stânga regimentului 23 infanterie situațiunea să se amelioreze.

În sfârșit pe la ora 11 dimineața (8 septembrie s.v. 1916) am avut impresia că inamicul, extenuat și descurajat de insuccesele atacurilor continue de până atunci, este destul de slăbit și demoralizat, și că ar fi momentul să fie contraatacat.

La început contraatacul acesta s-a executat cu osebit elan și la el a participat și parte din unitățile sectoarelor vecine. În decurs de câteva ore unitățile și-au reocupat nu numai tranșeele pe cari inamicul reușise să le ocupe în luptele ultimelor zile, dar chiar parte din tranșeele inamicului.

Către seară însă contraatacul începe încet, încet a slăbi, până ce încetează definitiv din cauza oboselei și mai ales a lipsei de rezerve.

  • General de divizie N. Mihăiescu, Amintiri și învățăminte din Războiul de Întregire a neamului 1916-1919, Editura Universul  București,1936, pag. 36
  • Foto: Radu-Cristi

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu