Primul Război Mondial a rămas în istorie și pentru Armistițiul semnat de trupele aflate în conflict, cu ocazia Crăciunului din 1914. Spontan, soldații din tabere adverse, plasați în zona de conflict, au ieșit atunci din tranșee și au făcut schimb de cadouri ori au jucat fotbal. Acel Armistițiu a fost considerat o adevărată minune. La peste un secol distanță, pacificarea din 1914 rămâne un subiect care naște reflecții și poate fi redescoperit prin noi modalități de interpretare.

Pe teritoriul de azi al Belgiei, la începutul marii conflagrații, în cea de-a cincea lună de lupte, s-a consemnat fraternizarea trupelor adverse, care au petrecut împreună Crăciunul anului 1914. Evenimentele din regiunea Ypres, fără a fi singulare, sunt cele mai cunoscute, așa că pe ele vom construi povestea noastră. Peste 100.000 de militari britanici, francezi și germani erau masați în linia întâi a frontului. În Ajunul Crăciunului, soldații germani au pus pe marginea tranșeelor candele aprinse și un brad împodobit.

La un moment dat, ei au început să cânte colinde de Crăciun, iar răspunsul adversarilor a fost pe măsură. Astfel, un cor comun de soldați, care până atunci își doriseră moartea, a înălțat, ca într-o rugăciune comună către cer, colinde. Toate acestea au fost posibile deoarece guvernul german a trimis tuturor unităților combatante, inclusiv celor de pe submarine, brazi și alte obiecte specifice Crăciunului, încercând, astfel, să facă mai ușor de suportat Crăciunul în război.

Încurajați de comportamentul dușmanilor, militarii au ieșit din adăposturi și au refuzat să mai lupte, mergând spre câmpul neutru (no man’s land). Au existat schimburi reciproce de cadouri, petreceri comune, ceremonii funerare de îngropare a morților, schimburi de prizonieri și așa mai departe. În unele sectoare, s-au jucat meciuri de fotbal ad-hoc între trupele combatante. E adevărat, nu în toate sectoarele frontului a existat această concordie, luptele continuând în unele părți. Armistițiul spontan a avut lungimi diferite. Pe unele sectoare de front, luptele au încetat până la Anul Nou, iar în altele ostilitățile militare au fost reluate imediat după Crăciun.

Fotbalul a fost elementul de unitate și de atractivitate între trupele militare adverse, la Crăciunul din 1914. Ediția ziarului britanic The Times, din 1 ianuarie 1915, redă pasaje din scrisoarea unui medic de front care îi anunța pe cei dragi că ai noștri și ei au jucat un meci de fotbal de Crăciun. Mai târziu, într-o încercare de reconstituire din 1962 a poetului britanic Robert Graves, concentrat pe front la Ypres, se spune că victoria ar fi revenit soldaților germani, cu scorul de 3-2. Mai multe scrisori ale militarilor de pe front atestă faptul că la Crăciunul din 1914 trupele au efectuat selecții pentru echipele de fotbal și, pe terenuri trasate rudimentar, acolo, între tranșee, lupta pe viață și pe moarte s-a transformat într-o competiție sportivă.

Cu toate că printre istorici sunt și sceptici, care contestă derularea meciurilor de fotbal dedicate Crăciunului 1914, sunt suficient de multe dovezi care conduc spre ipoteza că fotbalul a fost un element central al Armistițiului. Un locotenent german, Kurt Zehnisch, afirma, tot într-o scrisoare trimisă acasă, că britanicii au adus o minge de fotbal și am început să jucăm.

Argumentul este solid, fotbalul fiind inventat pe teritoriul britanic unde, la acea oră, avea deja o vechime de jumătate de secol. Într-un raport de front al Regimentului 133 Regal Saxon se precizează că soldați scoțieni și germani au jucat fotbal de Crăciun, în 1914, victoria revenind scoțienilor, cu scorul de 4-1. Per total, un număr de 29 de rapoarte separate vorbesc despre existența unor raporturi fotbalistice între soldați. Acolo unde nu a existat o minge de fotbal, soldații au jucat folosind o cutie goală de conserve sau un sac umplut cu paie.

A existat și o semnificativă latură cultural-artistică a acestui Armistițiu. Pe frontul din Ardeni, celebrul tenor Victor Granier, de la Opera din Paris, a cântat colinde, fiind ascultat cu evlavie de ambele tabere. Prințul moștenitor al coroanei germane, și comandant al Armatei a Cincea Germane, Wilhelm, a făcut o vizită trupelor sale din zona Argonne, unde un tenor german, Walter Kirchhoff, a cântat în tranșee, fiind ascultat și aplaudat la scenă deschisă de soldații francezi, ieșiți din tranșee pe parapet. Kirchhoff a trebuit să ofere auditoriului și un bis. La Dixmude, soldații belgieni i-au rugat pe germani să le trimită familiilor lor din zona ocupată scrisori și felicitări și să-i anunțe că sunt bine.

Armistițiul de Crăciun de pe frontul de vest a devenit foarte cunoscut lumii întregi, însă foarte puțini cunosc și că exemple similare s-au înregistrat pe frontul de est. Trupele austro-ungare și rusești au fraternizat cu ocazia sărbătorii Crăciunului din 1914. Aici este interesant de discutat, deoarece Crăciunul ortodox se celebra la 7 ianuarie, netrecându-se încă la noul calendar. De asemenea, pentru Turcia și Japonia, sărbătoarea Crăciunului nu însemna absolut nimic din punct de vedere religios.

Armistițiul din 1914 a rămas unic, deși au mai existat unele încercări. De exemplu, soldații germani au arborat un steag alb și au încercat repetarea fraternizării cu ocazia Paștelui din 1915. Solia trimisă dinspre tranșeele germane înspre cele britanice a fost avertizată însă să se retragă, fără a se trage asupra lor, așa că pacificarea nu s-a produs. După aceea, la Crăciunul din 1915, precum și la celelalte, au fost ordine explicite din partea comandanților, ca luptele să continue evitându-se astfel un nou Armistițiu 1914.

Armistițiul de Crăciun, consemnat pe Frontul de Vest în 1914, a însemnat, mai degrabă, o fraternizare a soldaților inamici în fața mizeriei frontului. Luptele scăzuseră în intensitate încă din luna noiembrie, iar greutățile vieții în tranșee, în condiții meteorologice nefavorabile, erau dificil de suportat. Judecând strict după litera regulamentului, Armistițiul a însemnat o gravă încălcare a codurilor militare, motiv pentru care presa franceză, germană și britanică nu a dat amploare acestui fapt, încercându-se chiar mușamalizarea armistițiului spontan.

Dar kaiserul Wilhelm al II-lea, de îndată ce a aflat de această fraternizare, a luat măsuri aspre împotriva trupelor germane care au sărbătorit Crăciunul cu francezii și le-a mutat în prima linie pe frontul de Est. În 2005, s-a turnat filmul artistic Joyeux Noël care rememorează, sub formă unui scenariu bine construit, Armistițiul de Crăciun, de acum 105 ani.

Până la urmă, soldații s-au dovedit a fi mai umani decât și-ar fi închipuit cineva pe un front care semăna moartea cu furia armelor epocii industriale, iar pactizarea de Crăciun a fost o demonstrație de firesc și evadare din marasmul tranșeelor. Războiul însă avea să-și continue cursul…

Despre autor

Cristian Frisk

Lasă un comentariu