Sergentul Dumitru Vișan este comandant de grupă într-un pluton de cercetare din Batalionul 495 Parașutiști Căpitan Ștefan Șoverth. Însă, contactul său cu armata a avut loc prima dată în urmă cu aproximativ 18 ani, în 2001, atunci când a devenit militar în termen.

După un an petrecut ca soldat într-o unitate de parașutiști, mi-am dat seama că sunt făcut pentru asta  și că îmi doresc să continui pe acest drum.

Astfel, în 2003, Dumitru, convins că viața cazonă este pentru el, a reușit să devină militar angajat pe bază de contract.

Perioada de militar în termen a fost una plăcută pentru mine. Știu că nu a fost la fel pentru toată lumea. Și înțeleg. Nu toți sunt făcuți pentru a fi militari, a spus Dumitru. Până la urmă, cine este pregătit ca după doar trei luni de la încorporare să facă primul salt cu parașuta?

Sergent Dumitru Vișan.
Foto: Cristina Lenga

Așa și-a început Dumitru cariera militară, în Batalionul 495 Operațiuni Speciale, încadrat pe o funcție de cercetaș de geniu.

Primul salt? Aș minți dacă aș spune că nu a existat teamă sau frică. Atunci este momentul în care intervine curajul, care nu anulează frica, dar oferă un impuls suficient de mare pentru a trece peste tot ceea ce ai de înfruntat. Următoarele salturi au fost și mai dificile. Știam ce mă așteaptă.

Dar, până la urmă, a trecut cu bine peste toate cele 62 de salturi de până acum.

Timp de patru ani, până în 2007, și-a continuat instruirea. A avut norocul, după cum spune chiar el, de a trece printr-o perioadă benefică, în care a lucrat cu ofițeri și subofițeri profesioniști.

Îmi cunoșteam foarte bine meseria și am avut ce să învăț de la fiecare în parte. Au fost ani în care am acumulat experiență, informații, cunoștințe și m-am dezvoltat din punct de vedere profesional, este de părere Dumitru.

În anul 2007 a plecat în prima sa misiune internațională, în teatrul de operații din Irak.

Am fost încadrat ca pistolar, într-o grupă de infanterie. Misiunea a fost una din care am avut foarte multe lucruri de învățat. De asemenea, am luat contact și cu o altă civilizație; am văzut, simțit și trăit altfel de emoții, fiind departe de familie. Dar am făcut tot posibilul pentru a-mi doza sentimentele și să nu mă împiedice nimic din a-mi desfășura activitățile, și-a amintit Dumitru.

Chiar dacă a fost prima misiune, asta nu a presupus lipsa incidentelor. Ori un dispozitiv exploziv improvizat (DEI), ori se trăgea cu armamentul de infanterie asupra echipei. Însă, ceea ce l-a marcat cel mai tare a fost un incident în care a fost implicat un coleg, Daniel Porumb, rănit grav într-o misiune, în aprilie 2007.

M-a schimbat destul de mult acest accident. El era schimbul meu în patrulă. Iar informația ne-a bulversat. În același timp, ne-a motivat și ne-a făcut să ne dăm seama că situația este mult mai periculoasă decât ne închipuiam. Era chiar viața noastră în joc.

 

Au avut parte de un ofițer bun la comandă, care a știut să îi motiveze pentru a-și continua misiunea cu succes până la final.

Întoarcerea acasă a fost ca o ușurare. A putut, în sfârșit, să doarmă liniștit. Și asta pentru că, timp de o săptămână, înainte să plece din Irak, din cauza nerăbdării, s-a odihnit doar în patru zile din cele șapte.

În 2010, a decis să se mute la Batalionul 313 Cercetare Burebista, unitate alături de care a plecat, doi ani mai târziu, în cea de-a doua sa misiune internațională, doar că de data aceasta în Afganistan.

Specialitatea cercetare mi-a plăcut foarte mult, iar la un batalion de acest gen ai posibilitatea de a merge la tot felul de cursuri de perfecționare. Consider că trebuie să te dezvolți profesional continuu,  să faci sacrificii, este de părere Dumitru.

În misiune, atunci când patrulau îmbarcați, era șofer la grupul cercetare. Când patrulau debarcați, devenea cercetaș. Cea de-a doua misiune a fost mult mai complicată față de cea din 2007, pentru că și aria de responsabilitate era mai mare. Aproape zilnic avea parte de incidente cu DEI și de atacuri cu armament de infanterie.

Era imposibil să ieșim în patrulă și să nu avem un incident. Dar te obișnuiești. Intervine un fel de obișnuință. La începutul misiunii, toate simțurile tale sunt în alertă; apoi intervine rutina care este extrem de periculoasă. Tocmai de aceea, grupul trebuie să fie unit, să se cunoască bine, iar când unul observă o greșeală sau neatenție din partea unui coleg, să îl atenționeze imediat.

Dumitru a avut peste 30 de incidente, fără victime, în cele șase luni de misiune.

După cea de-a doua misiune, la un an distanță, a decis că este momentul să participe la cursurile pentru formarea subofițerilor.

Trecerea din corpul soldaților în cel al subofițerilor a fost destul de dificilă. Opt luni, la Pitești, pentru pregătirea militară de bază, și încă patru luni, la Buzău, pentru cea de specialitate. Timp în care a stat departe de familie, fără certitudinea că se va întoarce, în urma repartiției,  măcar aproape de casă. Un an fără norma de hrană și fără salariul care asigura plata tuturor celor necesare acasă, ci doar cu o mică soldă.

Nu a fost ușor, dar mi-am dorit să o fac. Soluții, cu efort, se găsesc, dar deciziile trebuie luate la momentul potrivit și când ești sigur că ești capabil să faci un astfel de pas.

Dumitru a tras tare și a făcut tot posibilul să iasă printre primii. Era o singură funcție liberă pentru București, iar el, pentru că a terminat al doilea din promoție, a reușit să ajungă acasă. În 2015 a revenit în Batalionul 495 Infanterie Căpitan Ștefan Soverth, ceea ce l-a făcut foarte fericit. Cunoștea cazarma și oamenii și simțea că s-a întors acasă.

Acum, caporalul care primea ordine se află în fața formației.

Am reușit să fur meserie de la comandanții mei, plus că în școală am învățat metodică. Degeaba ai cunoștințe, dacă nu știi cum să le transmiți mai departe. De asemenea, cursurile de leadership m-au format ca subofițer, capabil să impun de la comanda grupei sau a plutonului ceea ce am învățat.

În prezent, Dumitru își dorește să se perfecționeze în continuare, să se ridice la nivelul așteptărilor atât ale comandanților, cât și ale subordonaților. De asemenea, pentru el va urma o nouă misiune internațională, în vară.

Despre autor

Cristian Lenga

Sergentul Cristian Lenga este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, Comunicare şi Relaţii Publice. Este preocupat de evoluţia în carieră a maiştrilor militari, subofiţerilor şi soldaţilor gradaţi profesionişti.

Lasă un comentariu