Petrica Popa, văduvă de veteran de război, în vârstă de 96 de ani, a primit vizita reprezentanților Direcției calitatea vieții personalului, în cadrul proiectului Acasă la veterani.

Petrica s-a născut în București, la 22 martie 1923, fiind cea mai mare într-o familie cu cinci copii. S-a căsătorit în 1943 cu Ioan Popa, iar după un an soțul a fost chemat pe front.

Am dus-o foarte greu, când a început războiul, țin minte că se bombarda zi și noapte. Copilul era mic, avea trei luni. Când a plecat soțul pe front mi-a zis cu lacrimi în ochi să am grijă de copil că el nu știe dacă o să se mai întoarcă. Dumnezeu a ținut cu el și s-a întors nevătămat.

Bătrâna își amintește că războiul a fost groaznic.

De frica bombardamentelor, nu ne mai culcam, așteptam să dea alarma în orice clipă. O bombă a nimerit aproape de casa unde locuiam, iar toate geamurile au fost sparte. Îmi aduc aminte că, la un moment dat, când s-a dat alarma, am luat copilul în brațe și am fugit la șosea. Toată lumea fugea, cei care aveau mașini ieșeau din București.

Am făcut și eu semn la o mașină, a oprit, am urcat copilul, dar eu nu am mai apucat să mă urc și mașina a plecat. Mi s-a făcut rău, am crezut că am pierdut copilul, dar cineva a reușit să oprească mașina și am putut să mă urc. Când am luat copilul în brațe, am crezut că l-am apucat pe Dumnezeu, așa bucuroasă eram, ne relatează doamna Popa.

Soțul ei, Ioan, a participat pe front în perioada 1944-1945, cu Regimentul 4 Moto, având  gradul de sublocotenent. A luptat în Campania de Est, ajungând până la Stalingrad.  În timpul unei acțiuni de luptă a fost rănit, fiind trimis în țară, unde a stat o lună în concediu medical. După această perioadă, a participat cu regimentul la acțiunile de apărare a Ardealului.

După război a continuat activitatea în cadrul instituției militare și a ieșit la pensie în anul 1982, având gradul de maior. Din păcate, în ultimii ani de viață a suferit un accident vascular cerebral, care i-a afectat sănătatea.

Petrica Popa povestește cu lacrimi în glas cum și-a pierdut unicul fiu, în evenimentele din 1989, un băiat excepțional, care a învățat foarte bine, reușind să lucreze ca diplomat la Ministerul de Externe, după cum relatează aceasta.

Acum, își alină zilele cu o nepoată, care a absolvit Facultatea de management din cadrul ASE, și cu două strănepoate. Prezența echipei noastre a bucurat-o nespus, invitându-ne  să-i trecem pragul ori de câte ori timpul ne permite.

Îi dorim pe această cale multă sănătate și numai bucurii alături de cei dragi!

Proiectul Acasă la veterani, inițiat de Direcția calitatea vieții personalului, beneficiază, din 15 noiembrie 2017, de sprijinul Arômes Noirs, Fornetti Románia, Luna Solai, Angelli și Magiun de prune Topoloveni.

  • Mirela Florian

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu