Arma condeiului

Emoții pe toți pereții!

Concurentul se pregătește să pășească pe platoul de filmare. Camera îl străbate din cap până-n picioare și, dacă nu-i găsește vreun defect fizic, revine asupra privirii. Doar-doar de-ar apărea vreo urmă de traumă psihică ori vreun semn că cel asupra căruia lumina reflectoarelor se va năpusti în curând are o poveste tragică sau trăiește o dramă, la aflarea căreia s-ar înmuia chiar și sufletul împietrit.

Emoțiile erau oricum parte din peisaj. Nu-i om acela care rămâne indiferent atunci când este ținta unei camere de luat vederi! Scotocind prin fișa de înscriere la concurs, intervievatorul, specializat în aducerea lacrimii în colțul ochiului, potrivește întrebarea-declic și i-o adresează în momentul potrivit. Cunoaște bine efectul pe care-l va obține și urmărește maximizarea impactului, pentru a lovi cât mai puternic în fața micilor ecrane.

Acum povestea variază în funcție de gravitatea cazului. Un bunic bolnav, o mamă care și-a părăsit copiii, o depresie cumplită ori o poveste de dragoste încheiată subit și lista poate continua. Aflată deja în corzi la întâlnirea pleoapelor, picătura de sentimente ale concurentului primește lovitura decisivă: Ce i-ai spune dacă ar fi acum, aici?

Curge pe obrazul acestuia, stârnind licăriri în ochii telespectatorilor care nu plâng până în acest punct. Iar camera o urmărește în drumul ei către capătul obrazului, spre sfânta înmulțire a punctelor de rating.

De aici vă las pe voi să vă alegeți emisiunea: show de talente, concurs culinar, de voci sau orice alt format importat, cu succes garantat.

Apelul la emoțiile primare, obținute direct de la cel implicat într-o anumită poveste și livrate fără a presupune un efort minim din partea receptorului, a devenit o practică prea răspândită atât pentru televiziuni, cât și pentru unele instituții prezente pe rețelele sociale.

Feed-urile ni se inundă, adesea, cu deja tradiționalele cereri în căsătorie regizate la finalul ceremoniilor oficiale, cu fadele mesaje de tip Bună dimineața! Noi…,voi?, cu animăluțe simpatice care ne spun cât de minunat este să fii necuvântător și multe altele.

Toate acestea, în lupta oarbă pentru like-uri, cât mai multe like-uri, și alte reacții. Rețeta se învață ușor și nu este nevoie de specialiști pentru punerea ei în aplicare, ci doar de persoane instruite să extragă materia primă.

Fie că vorbim despre social media, presă ori emisiuni de divertisment, apetitul publicului hulpav după emoție facilă este în continuă creștere, precum corpul unui obez incapabil să-și stăpânească poftele. Iar prețul satisfacerii acestuia este superficialitatea (puțini sunt aceia care au răbdarea necesară depășirii primului minut dintr-un videoclip sau primelor cinci rânduri ale unui text).

Dacă se impune sau nu o dietă pentru consumatori, aflăm de la specialiștii în comunicare. Totuși, poate că o primă soluție ar fi schimbarea meniului asigurat de furnizori. Treptat, pentru a nu le tulbura digestia. Iar schimbarea nu va întârzia să apară. Dar cine este dispus să piardă like-uri, share-uri și puncte de rating doar pentru un stil de viață sănătos?

Despre autor

Marius Mocanu

Lasă un comentariu