În urmă cu 100 de ani, în SUA, au fost interzise total producerea și comercializarea băuturilor alcoolice. Experimentul nobil, cum a mai fost numită Prohibiţia, s-a transformat în unul social, care s-a încheiat în 1933.

Iadul va rămâne gol pentru totdeauna, era unul dintre multele sloganuri care se făceau auzite după ce, la 16 ianuarie 1920, Constituţiei SUA i se adăuga al XVIII-lea amendament care interzicea producerea, comercializarea, importul şi exportul de băuturi alcoolice. Sub presiunea unor mişcări religioase, Senatul Statelor Unite a propus al XVIII-lea amendament, la 18 decembrie 1917. Acesta a fost ratificat la 16 ianuarie 1919, fiind pus în aplicare un an mai târziu. La 28 octombrie 1919, Congresul american, fără a ţine seama de veto-ul preşedintelui Woodrow Wilson, adoptase aşa-numita Lege Volstead care, împreună cu cel de-al XVIII-lea amendament, a instaurat perioada rămasă în istorie sub numele de Prohibiţie.

Se interzicea astfel  producerea şi comercializarea tuturor băuturilor cu un conţinut de alcool mai mare de 0,5%. Asta însemna că nu numai băuturile spirtoase urmau să fie interzise, ci şi vinul şi berea. Începea un experiment social nemaivăzut până atunci, într-o ţară cu peste 100 de milioane de locuitori, având culturi și rădăcini diferite. Congresul SUA decidea să-şi transforme cetăţenii în abstinenţi, această stare urmând să-i schimbe în oameni virtuoşi şi responsabili.

Susţinătorii acestei noi stări de fapt au văzut Prohibiţia ca pe un final de succes al luptei continue împotriva demonilor alcoolului, care distrugeau moral societatea şi familia: în loc să aibă grijă de copii şi de soţii, bărbaţii îşi beau salariile în baruri, consumând atât de mult alcool încât, a doua zi, nici nu mai puteau merge la muncă. În secolul al XIX-lea, alcoolul curgea în valuri în cârciumile ţării. Conform istoricilor, consumul anual mediu al unui adult era de 30 de litri alcool pur, în jur de 90 de sticle de whiskey.

Primele mişcări sociale care solicitau cetăţenilor renunţarea voluntară la  alcool sunt consemnate încă din 1826. Treptat, au apărut mişcări feministe puternice care insistau asupra prohibiţiei (interzicerea alcoolului). Un rol decisiv în adoptarea Amendamentului al XVIII-lea l-a jucat intrarea SUA în Primul Război Mondial. Atunci deveniseră extrem de populare dezbaterile în care se spunea că este inadmisibil ca, într-un asemenea moment, cerealele să fie transformate în bere şi whiskey. John Harvey Kellogg, cunoscut medic american, spunea că SUA luptă împotriva a trei inamici: Germania, Austria şi alcoolul.

Faptul că modificarea Constituţiei a fost făcută rapid nu a însemnat că a existat un consens naţional pe această temă. La câteva zile după amendarea Constituţiei, a început duelul public dintre uscaţi și umezi, mergându-se până acolo unde se spunea că în joc este chiar identitatea naţională a Statelor Unite. Conform susţinătorilor prohibiţiei, tabăra tradiţionaliştilor încerca să cimenteze superioritatea morală pe care cultura anglo-saxonă, de sorginte protestantă, o avea în societatea americană, în contextul schimbărilor sociale rapide, produse de migraţia în masă, urbanizare şi secularism. Totodată, mulţi reformatori progresişti susţineau prohibiţia ca fiind un factor de disciplină socială care urma să transforme irlandezii, populațiile slave, evreii şi italienii în cetăţeni americani responsabili.

Majoritatea locuitorilor oraşelor mari americane percep regimul prohibitiv ca pe o hărţuire din partea puritanilor fanatici, nefiind dispuşi să renunţe atât de uşor la băuturile lor favorite. Nici nu aveau de ce să renunțe, dacă ţinem cont că producţia ilegală de alcool, precum şi contrabanda la graniţele cu Mexic şi Canada au condus la o înflorire a pieţei negre. La sfârşitul lui 1920, contrabanda cu alcool a devenit a treia cea mai mare industrie a SUA, după cea producătoare de oţel şi industria petrolieră.

Multe baruri şi restaurante au fost nevoite să-şi închidă porţile, însă însetaţii aveau la îndemână numeroase posibilităţi pentru a-şi potoli setea. Numeroasele cârciumi ilegale satisfăceau nevoile celor dornici să consume licori bahice. Numai în New York, numărul barurilor ilegale depăşea 5.000. Pentru cei bogaţi, prohibiţia chiar nu era o problemă, aceştia delectându-se, în furtunoşii ani 20, în cluburi de jazz, unde băutura curgea în valuri. În astfel de locuri s-au lansat vedete ca Duke Ellington şi Cab Calloway.

Prohibiţia a îngăduit o creștere exponențială a crimei organizate, ilustrată şi astăzi de faptele celebrului Al Capone. Viaţa gangsterilor era strălucitoare, dar și plină de riscuri. La Chicago, în timpul Prohibiţiei, mortalitatea în rândul acestora era foarte mare. Poliţia a creat un departament special pentru impunerea prohibiţiei care, la finalul lui 1920, cuprindea 4.000 de angajaţi.

În timpul campaniei electorale din 1928, candidatul republican Herbert Hoover spunea că experimentul nobil trebuie să fie continuat, însă tot mai mulţi americani începeau să aibă serioase îndoieli cu privire la acest lucru. Efectele negative asupra societăţii americane nu puteau fi trecute cu vederea. Gangsterii fără scrupule şi afaceriştii apăruți peste noapte aveau câştiguri mari, cu care cumpărau poliţişti și politicieni. Milioane de americani încălcau legea, fără nicio remuşcare, protestând tacit împotriva unei legi de care nu se simţeau legaţi. În plus, în goana după profit, producătorii clandestini foloseau alcoolul metilic în procesul de fabricaţie, un produs extrem de toxic şi interzis consumului uman.

Situaţia s-a schimbat radical odată cu începuturile Marii Depresiuni, declanşată de criza economică mondială din 1929. Atunci, mulţi susţinători ai prohibiţiei au ajuns la concluzia că ţara are probleme mult mai mari decât lupta cu alcoolul. Au apărut din ce în ce mai multe voci care cereau legalizarea producţiei vinului, berii şi whiskey-ului, care ar fi ajutat economia prin plata unor impozite.

Criza economică şi Prohibiţia au fost cele două mari teme în campania electorală din 1932. Conduşi de guvernatorul New York-ului, Franklin Delano Roosvelt, democraţii promit eliminarea interdicției de producere și comercializare a alcoolului. Republicanii erau încă împărţiţi în mai multe tabere. Victoria categorică a lui Roosvelt a reprezentat şi un vot clar pentru sfârşitul experimentului nobil care s-a încheiat la 5 decembrie 1933. Astfel, farmecul paharului de whiskey băut prin cine ştie ce subsoluri de bloc, departe de ochii nevestei şi ai poliţiei, a dispărut pentru totdeauna, privând milioane de băutori de senzaţiile tari date de aceste momente.

Despre autor

Liviu Anghel

Lasă un comentariu