Implicare, dotări și suflet – cele trei ingrediente care asigură, anual, titlul de Cea mai bună bază și activitate sportivă Academiei Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu.

În ultimii ani, ne-am obişnuit ca mare parte din competiţiile aplicativ-militare şi sportive să se desfăşoare la Academia Forţelor Terestre, din Sibiu. Nici nu este de mirare, având în vedere că instituţia militară de învăţământ a câştigat locul I la competiţia Cea mai bună bază şi activitate sportivă, organizată de Ministerul Apărării Naţionale, aproape în fiecare an de când se organizează – 2011.

Foto: Alina Crișan.

Clasarea pe cea mai înaltă treaptă a podiumului are la bază rezultatele sportive ale elevilor şi condiţiile optime de pregătire. Cele două sunt strâns legate.

Iar cum academia dispune de un bazin olimpic, pistă cu obstacole, sală de forţă, sală de handbal, terenuri de fotbal, baschet şi tenis, toate cu nocturnă, şi cam tot ce are nevoie un tânăr sportiv pentru a face performanţă, rezultatele nu au întârziat să apară.

Foto: Alina Crișan.

Peste 50 de medalii și cupe au obţinut loturile sportive ale Academiei Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu în anul 2015, spre exemplu, confirmând că activitatea sportivă şi aplicativ-militară ocupă un loc important în pregătirea viitorilor ofiţeri în această instituţie.

Pe lângă faptul că sunt complementare, dotările şi performanţa au şi un numitor comun în AFT: locotenent-colonelul (r) Teodor Ciuhureanu.

Locotenent-colonel (r) Teodor Ciuhureanu.
Foto: Alina Crișan.

Domn profesor, cum îi spun toţi, antrenor la Centrul de pregătire militară, este sufletul sportului din academie. Este de 46 de ani în această instituţie, istoria disciplinei sportive din academie este şi a dânsului, nu doar că a trăit-o, ci şi fiindcă a contribuit la evoluţia ei.

A sădit dragostea pentru sport în sufletul tuturor celor cu care a intrat în contact, deopotrivă studenţi şi cadre, şi nu îşi poate imagina momentul în care nu va mai avea ocazia să o facă. Pentru că asta nu reprezintă meseria lui, ci pe el însuşi.

Aşa se face că, început ca un material despre dotările AFT, care sunt multe şi nu trebuie pierdute din vedere, acest articol s-a transformat, parţial, şi  într-un portret de om al sportului, un antrenor cu vocaţie.

Foto: Alina Crișan.

Locotenent-colonelul (r) Teodor Ciuhureanu a păşit pentru prima dată în Şcoala Militară de Ofiţeri Activi Nicolae Bălcescu, astăzi AFT, în 1972.

Până am venit în şcoală, am avut o perioadă mai grea. Făcusem naveta la liceu, nu aveam condiţii sau posibilităţi să fac sport şi am fost un copil bolnăvicios. Nu aveam voie să fac multe, povesteşte ofiţerul.

Venit în şcoală, l-am întâlnit pe domnul Ilie Popa, fost campion naţional. El mi-a transmis dragostea de sport. Nu făcusem niciodată fond, semifond, maraton, marş. Am luat-o uşor, cu fiecare. Încet, încet m-a prins. Am început să practic, iar apoi să transmit.

Foto: Alina Crișan.

A fost sportiv de performanţă. A făcut marş şi maraton, a participat la campionate naţionale şi jocuri aplicativ-militare.

Am fost şi membru în patrulă, iar în ultimul an am fost comandant şi ţin minte că am pierdut aurul la o secundă.

A absolvit în `75, ca ofiţer de infanterie şi, după o repartiţie de şase luni la Arad, a revenit în instituția unde îl găsim şi astăzi. A fost comandant de pluton până în `83, şeful Asociaţiei Sportive Armata Sibiu, până în `94, când s-a desfiinţat, şi instructor la catedra de sport, până în `98, când, în urma restructurărilor, a trecut în rezervă.

Patru ani mi-am desfăşurat activitatea voluntar, tot aici, iar în 2002 am fost angajat ca antrenor, civil, ce sunt şi în prezent.

În `72, când a intrat elev în această şcoală, exista deja actuala sală de sport, construită în `60, o sală fără fundaţie, cum se făceau atunci, în care se practica în proporție de 80% handbal. Aici se antrenau toate echipele din Sibiu, şase la număr.

Existau doar trei aparate la gimnastică şi stăteam până la 11 noaptea, cu zecile, să lucrăm la ele. Nu exista sală de forţă, orele cu elevii se făceau afară. Acum avem aparatură pentru aproape toate grupele de muşchi.

Foto: Alina Crișan.

În această sală de sport s-au jucat jocuri de handbal de Divizia A, s-au antrenat loturile când au participat la campionatele mondiale şi dacă oraşul nu  o avea, nu exista handbal în Sibiu.

Ca şef al asociaţiei, a avut în subordine şase secţii de studenţi şi cadre, cu judo în Divizia A, un campion mondial de sambo și, anual, titlul de campion naţional pe echipe la atletism.

Eram puternici la judo, atletism, aveam şi militari în termen. Am avut echipă de handbal şi volei în Divizia B. Atunci, în România erau 12 asociaţii sportive. Clubul Steaua şi acestea. După ce s-au desfiinţat, am continuat aici cu echipele de handbal şi judo, îşi aminteşte.

Foto: Alina Crișan.

În 2000, s-a construit pista cu obstacole, dar într-un stadiu rudimentar. A fost îmbunătăţită anul trecut, în 2017.

S-a pus coritan, s-au rearanjat obstacolele, s-a făcut pista de alergare, a rămas şi pista de infanterie care ne ajută la instrucţie. E un complex de instrucţie foarte bine dezvoltat. Corespunde desfăşurării unor competiţii naţionale şi internaţionale.

Cele mai multe îmbunătăţiri ale bazei sportive s-au realizat în ultimii doi ani. Astăzi, sala de sport este refăcută de la zero, de la acoperiş şi exterior la izolaţie. Urmează renovarea interioară.

Foto: Alina Crișan.

Au mai construit două terenuri sintetice cu nocturnă, unul de fotbal şi celălalt de jocuri sportive: tenis, baschet. Baza de gimnastică s-a betonat şi s-a modernizat.

Avem sală de forţă, sectorul de gimnastică şi un poligon de aruncare a grenadelor, care va intra în reamenajare. Facem şi sală de judo, lângă terenul de handbal. Vom face şi una de fitness.

Cea mai mare realizare, însă, este bazinul olimpic. Construit în `84, acum patru ani s-a refăcut complet. O investiţie foarte mare din care a rezultat un bazin de 50 m, cu opt culoare, vestiare, saună, instalaţii de încălzire şi igienizare. Îl folosesc şi studenţii şi cadrele.

S-a investit foarte mult în sport la AFT şi rezultatele se văd. Toate aceste îmbunătăţiri se datorează comandantului. Dânsul a fost mult prin străinătate şi a adaptat ce a văzut. Ţine mult şi la partea de a funcţiona. Avem baze pentru a fi folosite, nu?

Totuşi, şi implicarea locotenent-colonelului a contribuit la aceste renovări.

Am avut experienţă, oamenii mă cunosc de atâta timp, rezolv altfel cu ei. Trebuie să te implici şi să îţi placă. Nu-mi cade mâna să fac şi eu ceva. Și exemplul propriu este important.

Foto: Alina Crișan.

Mai vopsesc şi instructorii, mai schimbă câte ceva, iar unde nu pot, cer ajutor.

Studenţilor nu trebuie să le oferi doar calculatoare. Una e când alergi pe pista de beton şi alta pe coritan. Toate ajută la dezvoltarea viitorului ofiţer. Şi fizic şi mental. Iar condiţiile îţi dezvoltă dorinţa de a face.

În acest sens, rezultatele sunt vizibile. Dacă înainte studenţii mergeau la sală în oraş, acum se antrenează în academie.

Vin şi mulţi care au probleme cu picioarele, entorse sau care fac recuperare în bazin. Şi studenţi şi cadre.

Interesul crescut al studenţilor presupune şi efort suplimentar din partea instructorilor.

Suntem puţini şi e greu să supraveghezi continuu. Mai avem şi ore, pregătirea loturilor. Eforturi în plus, însă, a fost dintotdeauna dispus să facă pentru sport şi pentru tineri.

Prin `99, când jucau în divizia a doua, nu aveam niciun fel de fonduri, mergeam cu maşinile personale la meciuri. Mulţi voiau performanţă şi nu puteam să îi refuz. Îi ajutam să ajungă la concursuri, stăteam până la 9-10 seara ca să lucrez cu ei. Dar am avut mereu dragostea de a transmite. Azi am stat şase ore pe pista CISM. Nici n-am simţit, povesteşte domnul profesor.

Foto: Alina Crișan.

Spune că prin munca şi implicarea lui simte că participă la formarea tinerilor ofiţeri, la clădirea caracterului acestora.

M-am ataşat mult, foarte mult de toţi cu care am lucrat. Chiar dacă s-a schimbat mentalitatea, nu mai gândesc ca noi, sunt foarte isteţi. Le mai spun în glumă că sunt făcuţi în eprubetă, pentru că sunt mai sensibili. Pe scara de la pista CISM se urcă unii cu atâta frică, îi mai întreb, mă, n-aţi fost și voi la furat de fructe pe la ţară?

Pasiunea de a face, de a ajuta omul, scopul în viaţă, cum îl numeşte, i-a dat foarte multă satisfacţie. Şi consideră că legea compensaţiei funcţionează foarte bine.

Nu partea materială a fost stimulentul meu. Dragostea de academie şi pentru tineri şi sport. Şi Dumnezeu a avut grijă de mine. Fac 65 de ani în octombrie, probabil că n-am să pot să mai rămân. Aş mai sta măcar un an. Pentru mine contează enorm. Încă nu mă pot imagina nefăcând ce am făcut o viaţă…

Despre autor

Alina Crișan

Plutonierul Alina Crişan a absolvit Şcoala Militară de Muzică, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi Facultatea de Comunicare şi Jurnalism. Este preocupată de domeniul învăţământului militar şi realizatoare de emisiuni la postul de radio „Vocea Armatei”.

Lasă un comentariu