Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este sărbătoarea iubirii milostive a Lui Dumnezeu pentru lume, așa cum afirma Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. E o lucrare care covârșește toată mintea, căci Fiul Lui Dumnezeu Fiu Fecioarei Se face și Gavriil, arhanghelul, darul îl binevestește, așa cum ne învață cântările liturgice.

Întruparea Fiului Lui Dumnezeu este, așadar, temelia învățăturii noastre creștin-ortodoxe, de aceea Sfântul Apostol Pavel, copleșit de această taină grăiește: Şi cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă. (1 TIM. 3:16)

De asemenea, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan spune: Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (IN. 3:16). Aceasta este învățătura Bisericii Dreptmăritoare, că Dumnezeu S-a făcut om, ca pe om să-l îndumnezeiască, iar aceasta este esența întregii teologii.

Hristos Se naște, măriți-L, Hristos din ceruri, întâmpinați-L, Hristos pe pământ, înălțați-vă,
Cântați Domnului tot pământul. Și cu veselie, lăudați-L popoare, Că S-a preamărit.

Fiul Lui Dumnezeu Se naște smerit în ieslea Betleemului, împlinind toate profețiile Vechiului Testament, care vorbeau de venirea Răscumpărătorului, a Lui Mesia, Cel care avea să elibereze omenirea din robia păcatului și a morții. Întreaga creație văzută și nevăzută participă cu emoție la acest moment unic: Steaua de la răsărit călăuzește pe magi, Îngerii cântă și vestesc păstorilor bucuria Nașterii Pruncului de Împărat și întreaga făptură se închină Ziditorului. Dar nu un împărat oarecare, ci Stăpânul Veacurilor: Ziditorul vine să îi răscumpere pe cei pe care i-a zidit. Este supremul exemplu de ascultare, smerenie și iubire dat nouă, oamenilor, și arata marea Sa milostivire față de omul cel căzut.

Dacă prin Adam toți am căzut, prin Hristos, Fiul Lui Dumnzeu, toți ne-am ridicat și am fost chemați la o nouă viață, ce depășește cu mult dimensiunea firească. Aceste cuvinte care ilustrează sumar teologia întrupării sunt doar o introducere la chemarea activă, la fel de actuală ca acum două mii de ani: Să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. (IN. 15, 13:14) Să ne punem în dar și noi sufletul pentru prietenii noștri, pentru aproapele nostru: prin fapte bune, fapte de milostenie și fapte de iubire.

Fie ca de praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hrisos, precum și în fiecare zi, să-L primim în peștera sufletelor noastre pe Însuși Cuvântul Lui Dumnzeu, care să facă din aceasta palat al Preasfintei Treimi, Căreia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

• Preot Florin Vlădoiu

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu