Militari ruși care ocupă triumfători baze ale SUA abandonate în grabă, în Siria, coloane de MRAP-uri americane, aflate în retragere, atacate cu roșii stricate și pietre de aliații kurzi, victime în fața blindatelor turcești, și un Orient Mijlociu mai instabil ca oricând, din cauza deciziilor bulversante ale unui președinte american imprevizibil. Acesta este tabloul sumbru geopolitic prefigurat pentru finalul anului 2019. Din fericire, în SUA există figuri importante, din corpul generalilor, care trag un semnal de alarmă și încearcă să contracareze daunele strategice provocate de cel mai controversat comandant suprem, poreclit deja generalul Haos.

După ce a decapitat conducerea armatei turce (garantă a statului laic înfiinţat de reformatorul Kemal Attaturk) şi a arestat sute de generali și ofițeri care i s-ar fi putut opune, Erdogan a trecut la acţiune, împingând Turcia într-o direcţie periculoasă nu numai pentru ea, ci şi pentru întreaga zonă mediterano-pontică. Sultanul vrea să revitalizeze cadavrul Imperiului Otoman în Mediterana şi Marea Neagră. Paradele și invaziile militare din ultima vreme sunt ilustrarea neo-osmanismului erdoganian, care nu are nicio problemă în a-și arăta intențiile expasioniste, după modelul Putin.

Îmbătat de putere și orbit de visul său de refacere a imperiului, sub pulpana unui conservatorism islamic de sorginte turcă, Erdogan și-a abandonat aliații tradiționali din NATO și s-a lansat în replici contondente și conflicte cu Occidentul, repliindu-se concomitent în siajul țarului de la Kremlin. Turcia a primit, în luna iulie, primele sisteme de rachete rusești S-400 din contractul de aproximativ 2,5 miliarde de dolari.

Primele rachete de acest fel ar urma să devină operaţionale în primăvara anului viitor, odată ce militarii ruşi îi vor instrui pe cei turci pentru folosirea lor. Preşedintele Donald Trump a ridicat, săptămâna trecută, sancţiunile impuse împotriva a trei responsabili turci, după incursiunea militară din nordul Siriei.

Cu toate acestea, asupra Ankarei planează, în continuare, spectrul amenințării unor sancţiuni suplimentare americane, din cauza achiziţiei rachetelor ruseşti, despre care Washingtonul afirmă cu sunt incompatibile cu cele ale NATO şi că, în procesul de instrucţie desfăşurat de specialiştii ruşi în Turcia, aceştia ar putea avea acces la secrete tehnologice ale Alianței Nord-Atlantice, inclusiv în privința avionului american de generația a V-a, F-35. Motiv pentru care Turcia a şi fost exclusă din programul de dezvoltare și producție.

În timp ce Erdogan îşi multiplică gesturile de sfidare la adresa NATO, SUA încearcă să vină cu soluții, promițând că vor scuti Turcia de noi sancţiuni economice, dacă aceasta alege să nu operaționalizeze rachetele ruseşti S-400 sau să le distrugă.

Însă, cel puțin la momentul actual, Ankara nu pare impresionată. În schimb, încercând să sugereze că este preocupată doar de securitatea sa și amenințările ridicate de milițiile kurde din Siria, Ankara lasă impresia că se află în conflict inclusiv cu Moscova. Preşedintele Recep Tayyip Erdogan a ameninţat sâmbătă că armata turcă îi va alunga pe teroriştii de la frontiera cu Siria, dacă miliţiile kurde siriene nu se vor retrage din această zonă în termenul stabilit prin acordul încheiat între Ankara şi Moscova.

Apariția unui conflict între militari ruși, garanți ai păcii, și cei turci este extrem de improbabilă. Iar jocul făcut de Erdogan nu mai păcălește pe nimeni, mai ales că presa turcă a început să relateze, la finalul săptămânii trecute, despre planurile de concretizare a unui acord privind furnizarea a 36 de avioane de luptă rusești de tip Su-35 către Forțele Aeriene turce.

Plănuind deja umătoarele mișcări din Ucraina și din Marea Neagră, Vladimir Putin se folosește efecient de erorile aliatului Erdogan, care, de fapt, este un simplu pion în strategia ofensivei ruse pentru consolidarea pozițiilor în Marea Neagră și Mediterană.

Recent, alți aproximativ 300 de militari, de la o bază din Cecenia, au fost trimiși ca element de sprijin în nord-estul Siriei, în vederea executării unor misuni caracteristice forțelor pentru operații speciale, a anunţat, săptămâna trecută, Ministerul rus al Apărării. Contingentul ar trebui să fie desfăşurat într-o zonă de 30 de kilometri lăţime, la graniţa siriano-turcă, stabilită prin acordul bilateral dintre Ankara şi Moscova. Suplimentar, armata rusă a mai dislocat în teatrul de operații 20 de vehicule de luptă blindate.

După ce Donald Trump, care a ordonat retragerea forțelor americane din Siria, a declarat că efective reduse ale trupelor SUA vor rămâne totuşi în teren, în special pentru a proteja instalaţiile petroliere, Rusia a cerut ca orice militar american rămas în Siria să părăsească această ţară.

Mai mult chiar, Moscova a declarat SUA forţă de ocupaţie. Plusând, Kremlinul a criticat planul Statelor Unite de a menţine şi amplifica prezenţa militară americană în estul Siriei, calificându-l banditism internaţional de stat, motivat de dorinţa de a-i proteja pe contrabandiştii de petrol, nu de preocupări de securitate reale.

Deciziile controversate ale lui Donald Trump privind Siria i-au atras acestuia antipatia unor figuri importante din marea mută. Primul conflict major a fost cu fostul şef al Pentagonului, Jim Mattis. Acesta a demisionat, în decembrie 2018, după ce Trump făcuse primul anunț privind intenţia de a ordona retragerea militarilor americani din Siria. Recent, după ordinul prezidențial de retragere a trupelor  americane din fața ofensivei turce, Mattis, general în rezervă, l-a contrazis pe Trump, spunând că gruparea teroristă Stat Islamic nu este învinsă şi va renaşte dacă SUA nu continuă să lupte împotriva sa.

Mai multe publicații americane, care au obținut informații din interiorul Pentagonului și Casei Albe, vorbesc despre relația ambivalentă pe care o are Donald Trump cu militarii. Astfel, se pare că președintele american nu numai că nu ține cont de sfaturile generalilor, ci chiar disprețuiește experiența acestora.

Fiind extrem de imprevizibil, modul lui de a comanda periclitează serios securitatea militarilor aflați în teatrele de operații. Toate acestea i-au detereminat pe mulți generali în rezervă și în retrgere să rupă tăcerea și să-l critice pe comandantul suprem, o cutumă ce părea inviolabilă.

De altfel, remarcă jurnaliștii americani, se pare că Trump și-a atras o nouă poreclă, în rândul militarilor, generalul Haos, din cauza multiplelor pericole pe care le generează deciziile sale. Când vine vorba despre actualul locatar al Casei Albe, tot mai mulți generali pun la îndoială strategia lui militară sau se întreabă dacă, în realitate, chiar are una.

Anunțul făcut duminică de Donald Trump, privind eliminarea de forţele speciale americane a liderul Statului Islamic, Abu Bakr al-Baghdadi  (în timpul unei operații nocturne, în nord-vestul Siriei), ar fi trebuit să distragă atenția de la ordinul său de retragere, care a provocat și mai multă instabilitate în zonă.

Reușita de excepție a militarilor americani ar fi trebuit să îi mai spele rușinea ordonării unei retrageri precipitate, care a pus în avantaj Rusia lui Putin. Numai că, și de această dată, președintele american a reușit să șocheze, declarând: Acest raid a fost impecabil şi a putut avea loc numai cu ajutorul altor naţiuni şi popoare. Vreau să mulţumesc Rusiei, Turciei, Siriei şi Irakului şi vreau să mulţumesc kurzilor sirieni pentru un anumit sprijin pe care au putut să ni-l acorde.

Pe lângă indecizie, instabilitate, lipsă de viziune și acțiuni pripite, instinctuale, vocile critice din rândul militarilor îi reproșează președintelui și simpatia fățișă, tot mai pronunțată, față de lideri autocrați, cum ar fi Erdogan și
Putin. Când comandanți militari, cu zeci de ani de experiență în spate, și de calibrul lui Jim Mattis, John Allen, William McRaven, Joseph Votel și Stanley
McChrystal încep să pună la îndoială măsurile comandantului suprem, înseamnă că forul cel mai înalt de decizie privind securitatea națională este disfuncțional și reprezintă un risc major pentru Statele Unite ale Americii.

Despre autor

Marius Bâtcă

Lasă un comentariu