Ultimul as al aviației române de vânătoare în viață și, de asemenea, ultimul aviator aflat în viață, pe Terra, care, în cel de Al Doilea Război Mondial, a doborât avioane sovietice, americane și germane, generalul-locotenent Ion-Stratulat Dobran, a fost sărbătorit marți, 5 februarie, la Statul Major al Forțelor Aeriene, la împlinirea unui secol de la nașterea sa, în Vrănești-Muscel.

Activitatea s-a desfășurat în prezența reprezentantului Administrației Prezidențiale, Constantin Ionescu, a secretarului de stat pentru armamente, Andrei Ignat, a șefului Statului Major al Forțelor Aeriene, general-maior Viorel Pană, dar și a șefului ANVR, general (ret) Marin Badea Dragnea.

1 noiembrie 1943. Pe Frontul de Est, sovieticii tocmai au încercuit două divizii românești, care luptă cu disperare pentru a nu fi capturate. La circa 100 de kilometri către Apus, pe aerodromul Grupului 9 Vânătoare, aviatorii sunt în fierbere. S-a cerut o misiune de sacrificiu!

Un avion românesc trebuia să zboare în zona în care cele două mari unități române luptau în încercuire, pentru a lesta un pachet cu hărți întocmite de ofițerii de informații. Aceste hărți conțineau detalii despre pozițiile inamice, accentuându-se zonele în care sovieticii erau mai vulnerabili.

Se considera însă că șansele de supraviețuire a celui care pleca în misiune erau minime, pentru că aviația sovietică domina total spațiul aerian de deasupra celor două divizii române. Căpitanul Alexandru Șerbănescu a insistat să îndeplinească această misiune.

A decolat însoțit de adjutantul Ioan Mucenica, a survolat regiunea care i se indicase și a aruncat pachetul. Din păcate, hărțile nu au ajuns în mâinile românilor.

Generalul-locotenent Ion Dobran, omagiat de piloții militari în activitate.
Foto: Bogdan Pantilimon

S-a cerut un nou voluntar! S-a oferit sublocotenentul Ion Dobran. De data aceasta, hărțile au ajuns la români, iar Diviziile 24 Infanterie și 4 Munte au spart încercuirea și au ajuns într-un sector sigur.

Această faptă de arme este numai una dintre cele pe care le-a realizat aviatorul Ion Dobran, în cele peste 300 de misiuni îndeplinite în anii celui de Al Doilea Război Mondial.

Talentul de aviator a fost dublat, în mod fericit, de talentul de scriitor. Orice pasionat de istorie a aviației militare române știe că Ion Dobran a publicat, după 1990, la Editura Modelism, jurnalul pe care l-a ținut în timpul celor trei campanii la care a luat parte: Frontul de Est, Apărarea Teritoriului Național și Frontul de Vest. Sunt pagini care conțin date istorice unice despre cum s-a văzut războiul din cabina avionului Messerschmitt 109 G.

După război, Dobran a rămas în cadrul aviației militare până în 1952, când a fost scos din armată pentru că era veteran al Frontului de Est. S-a angajat ca muncitor la Uzina Timpuri Noi, din Bucureşti, unde s-a calificat ca strungar.

Din octombrie 1951 eram şeful Secţiei şcoli din C.F.A.M. (Comandamentul Forţelor Aeriene Militare –n.a.). Inspectam şcolile de aviaţie, verificam în zbor unii instructori etc. În concret, zburam, şi asta mă bucura enorm.

Înainte de 15 aprilie [1952] am fost chemat la Secţia de cadre a C.F.A.M., unde mi s-a spus, fără nicio altă explicaţie că din ordin am fost trecut în rezervă şi nu mai am ce căuta în Comandament din acel moment, şi că ar fi bine să mă angajez undeva imediat să nu pierd la continuitate, la vechime. (…)

[M-am angajat] la Uzina Metalurgică Timpuri Noi, care se numea atunci Rakosi Matyas, în timp util. Mai mult, m-am calificat strungar în metal, devenind astfel clasă muncitoare. În fond, în anii ce au urmat, mai mult de un deceniu, a fost epoca marginalizării şi a cufundării, cât mai adânc, în masa anonimă… Mai mult, picasem de la 1.800 de lei lunar la 200 de lei, ceea ce nu a fost uşor pentru familia mea.

(…)

La Timpuri Noi mai erau exilaţi, cufundaţi în masa anonimă: colegul meu de promoţie, Vasile (Chiţu) Gavriliu; Galea Ioan, la fel, coleg de promoţie, ieşit din închisoare, lucrând ca electrician în întreţinere; comandorul Cosâmbescu, la bancul de probe; căpitanul aviator Stamatin, la atelierul de modelaj; căpitanul aviator Goe Dobrescu, la turnătorie, atelierul de sablaj; Gherasimiuc, la strung; Timiraşi, la tratamente chimice… Dobrescu, la sablaj, arăta ca un diavol, negru din cap până în tălpi de atâta praf, mă mir cum a rezistat.

(…)

Îmi amintesc, la început, prin 1952-1953, la gustarea de la ora 11.00, noi aviatorii ne spălam pe mâini şi apoi desfăceam pachetul cu mâncare şi mâncam. Băşcălioşii ne luau în derâdere: Mâncaţi, mă, ca muncitorii, aşa! Ei nu se spălau pe mâini, apucau oul decojit cu degetele murdare şi muşcau din el…

Chiar că te apuca greaţa, dar nu era altă cale decât să nu răspunzi la provocări. Cu timpul, ne-au lăsat în pace, ba chiar s-au împrietenit cu noi. Ei aşa înţelegeau spiritul muncitoresc, cu degetele murdare pe albuşul de ou fiert. (Din interviul realizat de comandorul Aurel Pentelescu, în volumul semnat alături de Marius Nicoară, dedicat generalului Dobran, Editura Editgraph, Buzău, 2010).

După zece ani, în 1962, a devenit şef birou, tehnician I la Secţia Aprovizionare materiale feroase, în cadrul aceleiași uzine.

În 1966, într-o perioadă de relaxare politică, a fost reprimit în aviație, dar la cea utilitară. După un an, a devenit pilot de linie la TAROM și a efectuat curse interne și internaționale la manșa aeronavei Il-14.

Pensionat la limită de vârstă, la 1 noiembrie 1973, a avut o scurtă revenire în activitate, în anii 1975-1976, ca inspector principal de navigație în cadrul Companiei TAROM.

Repere din cariera militară

Ion-Stratulat Dobran s-a născut la 5 februarie 1919, ca fiu al lui Constantin Dobran, jandarm rural la Vrăneşti, jud. Muscel (azi Văleni Podgoria, jud. Argeş), şi al soției sale Maria.

Este absolvent al Liceului Militar „Mihai Viteazul” din Târgu-Mureş (promoția 1939) și al Școlii de Ofiţeri de Aviaţie din București (promoția 1941). Imediat după absolvire, sublocotenentul Ion Dobran a mers la Centrul de Perfecţionare a Zborului de la Ghimbav, Braşov, unde, după o instruire de opt luni, a fost brevetat pilot de vânătoare.

După brevetare, a fost încadrat la celebra Flotilă 1 Vânătoare de la Pipera, aflată sub comanda vulcanicului Mihail Romanescu, zis Leul. A devenit camarad al unor aviatori care deja se remarcaseră în luptele din Basarabia și de la Odessa: Nicolae Polizu-Micșunești, Constantin Bâzu Cantacuzino, Horia Agarici, Lucian Toma, Tudor Greceanu, Ioan Di Cesare, Ioan Milu, Andrei Rădulescu și mulți, mulți alții.

A fost încadrat în Grupul 9 Vânătoare, care nu s-a aflat pe front în 1942. Din august 1943, după ce a făcut trecerea pe avionul Messerschmitt 109G la Tiraspol, sublocotenentul Dobran a fost trimis în Uniunea Sovietică, unde Grupul 9 Vânătoare a înlocuit Grupul 7 Vânătoare, din aceeași flotilă.

Din august 1943 și până în mai 1945, cu excepția unor zile de permisie, s-a aflat permanent pe front, îndeplinind 340 de misiuni la inamic, în timpul cărora a susținut 74 de lupte aeriene și a doborât 11 avioane adverse. A fost doborât de trei ori, scăpând cu viaţă fără a fi rănit.

A fost decorat cu numeroase ordine și medalii: Ordinul Steaua României cu spade și panglică de Virtute Militară, în rang de Ofițer; Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, în rang de Ofițer; Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, în rang de Cavaler; Ordinul Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară, în rang de Cavaler; Ordinul Leul Alb (Cehoslovacia).

A fost căsătorit, în perioada 1946-1993, cu Angela-Maria, născută Orăşanu. Are doi copii: Ion-Mircea (n. 1949) şi Cristina
(n. 1953).

Sorin Turturică

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu