Nava-Școală Mircea și-a întins pânzele spre Hamburg.
Într-un periplu care va atinge puncte importante pe hărțile navale, cadeți români și străini, alături de comandanții și instructorii lor, vor naviga pe vechile drumuri de ape spre portul în care a luat naștere velierul Mircea.

A fost o săptămână de navigație prin Ocean, în vestul Peninsulei Iberice și în golful Biscaya, cu val lung de Atlantic și hulă asemenea, o săptămână întreagă pe mare, fără să vedem uscatul, dar cu navigație din plin cu vele și motor, cale de 900 de mile marine.

La ieșirea din Cadiz, am fost întâmpinați de un vânt puternic, dar favorabil, de peste 15 metri pe secundă, așa că, acum și aici, a avut loc prima navigație cu toate velele navei, pătrate și triunghiulare, prima desfășurare și strângere a pânzelor pentru cadeții de la bord.

Foto: Bogdan Dinu

S-a întâmplat în sud-vestul extrem al Peninsulei Iberice, mai exact între Capul Trafalgar (frumoasă coincidență, care ne-a amintit de amiralul Nelson) și Capul San Vicente. Memorabilă imagine și momente minunate cu toate velele umflate de vântul generos.

A fost puțin mai greu, dat fiind faptul că a fost prima dată când am ridicat velele pătrate de când le-am montat pe vergi, dar elevii și cadeții și-au făcut foarte bine treaba, s-au remediat micile disfuncționalități apărute și am navigat aproape 20 de ore neîntrerupt, doar cu ajutorul velelor, a spus aspirantul Laura Zburlea, comandantul Serviciului de luptă manevra velelor pe navă.

Inițial, s-a ordonat doar ridicarea velelor inferioare, adică gabier, contragabier, velă mare și trincă, plus două focuri și câte două straie, la prova și la pupa. Ulterior, s-a ordonat și ridicarea velelor superioare, zburătorul și rândunica.

Nu a fost doar o imagine foarte frumoasă, ci și o experiență foarte bună, deoarece consider că elevii și studenții au învățat foarte multe din această activitate.

Am parcurs, astfel, cu vele, 120 de mile marine, iar viteza medie a fost aproape de șapte noduri, pentru că am avut un vânt foarte bun, a adăugat Zburlea.

Foto: Bogdan Dinu

După ridicarea velelor, Laura Zburlea a imortalizat momentul, cu elevii și studenții care le-au ridicat, chiar dacă o parte a lor mai era încă pe vergi.

A fost un moment unic, prima lor întindere de vele. Cred că au fost foarte mulțumiți de ei și, de aceea, am ținut să fac această fotografie.

Este adevărat că unii dintre ei au mai rămas sus, în arboradă, pentru că s-a ordonat, între timp, strângerea velei gabier de la farul centru pentru ca vântul să intre cât mai bine în velele din prova navei, de la arborele trinchet, iar cei de la gabier, în momentul acela, strângeau vela, a precizat aspirantul Laura Zburlea, cea care în anul 2015 se afla la bord în postura de cadet, iar din 2019, ca șefă de promoție, a ales prima funcție la N.Ș. Mircea.

Foto: Bogdan Dinu

Am strâns velele sâmbătă, 1 iunie, reluând marșul cu motor pentru a trece de schema de separație a traficului de la San Vicente, după care ne-am înscris pe o adevărată autostradă maritimă, o rută de navigație în vestul Peninsulei Iberice din Oceanul Atlantic, depășiți în ambele borduri de nave maritime mari care navigau cu 20 de noduri.

Ecourile primei desfășurări și strângeri a velelor – a navigației fără motor – nu s-au stins printre cadeți care, în cazărmile de sub punte, își trăiesc propria poveste de comunitate unită.

Foto: Bogdan Dinu

A fost extraordinar de plăcută prima experiență a întinderii velelor, am depus mult efort, dar a fost ceva nou și util pentru experiența noastră din arboradă.

Pentru noi, a fost mai ușor să urcăm acum în arboradă, Marea Mediterană a fost mult mai agitată, iar aici, în Oceanul Atlantic, în pofida faptului că valurile sunt diferite, oceanul a fost mai blând. Am fost instruiți cum trebuie și acest lucru a dat rezultate, a declarat studentul caporal Ioan Valentin Tulac, de la Academia Navală Mircea cel Bătrân.

Urcatul în arboradă e ceva nou pentru mine, nu am frică de înălțime. Viața noastră din cazarma de sub punte este una de comunitate. Interacționăm unii cu alții, ne descoperim colegii mai mult decât o putem face în academie, deoarece una este să stăm câte cinci într-o cameră și alta este să dormim toți la hamac și să împărțim cazarma.

Foto: Bogdan Dinu

Vreau să remarc că viața în cazarmă, într-un spațiu relativ redus, face să ne împrietenim mai bine și să devenim mult mai uniți. Celor de acasă le doresc multă sănătate, le doresc să vadă peisajele pe care le-am văzut eu și să trăiască o experiență măcar similară cu a noastră de aici pe N.Ș. Mircea, a spus Ioan Valentin Tulac.

Elevul fruntaș Cosmin Lucian Chițu, abia ieșit din cartul de veghe pupa, îmi relatează propria experiență:

Am simțit o emoție foarte puternică în momentul în care am ridicat velele pătrate. Rolul meu în arboradă este la verga zburător, sunt la 40 de metri deasupra navei și am o priveliște impresionantă. E solicitant, deoarece este greu să urcăm la 40 de metri, în fiecare zi, dar când ajungi sus și vezi nava și priveliștea, îți trece toată oboseala.

Viața sub punte este și grea, și frumoasă. Avem activități împreună și asta ne face mai uniți. Îmi este dor de familie și de prieteni, dar revederea o să fie mai frumoasă.

Foto: Bogdan Dinu

Duminică, 2 iunie, la aproximativ 50 de mile după ce am trecut cu bine de Lisabona, travers 30 de mile de capul Carvairo, am avut și primul exercițiu de om la apă, parcă pentru a întări ideea că pe mare nu există zi liberă.

Pentru primul exercițiu de acest fel, timpul obținut a fost unul mulțumitor. A fost un bun prilej pentru echipa medicală de la bord, formată din colonelul medic Eduard Moise și plutonierul-adjutant principal Daniel Fluieraru, de a explica atât cadeților, cât și echipajului modul de acțiune în astfel de situații, într-un scenariu cât mai aproape de realitate.

Căpitanul Florin Albici, ofițerul secund, a transmis echipajului, la sfârșitul exercițiului:

A fost un exercițiu constructiv pentru întregul echipaj al navei, fiind unul din principalele exerciții.

Este un exercițiu complex, pentru că am mobilizat întregul echipaj, atât cadeții, pentru a putea vedea cum se execută și a putea conduce, pe viitor, astfel de exerciții, dar și pentru echipaj, prin lansarea bombardului și celelalte activități. Scopul exercițiului a fost să ne îmbunătățim timpul de aducere la bord a persoanei căzute în apă.

Foto: Bogdan Dinu

De luni, 3 iunie, vremea s-a schimbat, a devenit mohorâtă, cu ceață și ploaie măruntă. Spre seară, s-a mai îndreptat, așa că, la ora 21.00, comandantul a ordonat, din nou, întinderea velelor pătrate.

La miezul nopții, am intrat în golful Biscaya, navigând cu vele, cu o viteză de patru noduri.

De cart, în comanda de navigație, locotenentul Attila Bokor și aspirantul Laura Zburlea consemnau momentul ca atare și faptul că am atins cel mai vestic punct al marșului nostru, la 1.660 de mile marine de Constanța.

Foto: Bogdan Dinu

Nu ne așteptam ca aici, la intrarea în golful Biscaya, oceanul să fie atât de liniștit, dar ne-a luat prin surprindere. Sper să fie o surpriză bună până la sfârșit, spune Laura Zburlea.

Deși pe timpul nopții se anunță o creștere în intensitate a vântului, ne așteptăm să brațăm, ca să ne poziționăm cât mai bine în vânt, consideră locotenentul Attila Bokor.

Va fi mai greu, probabil, pentru ofițerul cu manevra velelor, pentru că va trebui să trezească tot echipajul să brațeze, pe timpul nopții.

Dar liniștea nu a durat mult. A urmat o noapte agitată, cadeții și echipajul, care dormeau cu centurile pe ei, au fost chemați de mai multe ori pe punte pentru strângerea velelor superioare sau legarea lor.

Foto: Bogdan Dinu

Mesajul dat prin stație: Adunarea pe puntea centru a echipajului cu rol în arboradă!, s-a auzit de nenumărate ori în difuzoarele navei, pentru ajustarea velelor, în funcție de viteza și direcția vântului.

Am navigat și cu viteze de peste zece noduri, păream o nălucă noptea, în goană, pe întinderea neagră a oceanului, doar cu luminile de navigație roșie și verde din borduri și de pe catarg care făceau nava să pară și mai misterioasă.

Biscaya își spune punctul de vedere, aseară vântul a fost prielnic pentru navigația cu vele, însă după cum bine știu navigatorii cu experiență, de la bordul navei, vântul nu este întotdeauna și cel așteptat, ne-a spus căpitanul Florin Albici, ofițerul secund.

Asta s-a și întâmplat noaptea trecută, s-a intensificat în putere, și-a schimbat direcția, motiv pentru care am luat decizia de a mai reduce din vele, respectiv zburătorul și rândunica, și de a mai brața vergile într-o anumită direcție, astfel încât să putem naviga cu cap compas portul Brest.

Vântul a fost de peste 17 metri pe secundă, asta înseamnă cam 34-35 de noduri.

Studenții și elevii au avut o altă surpriză când au ieșit pe punțile exterioare, deoarece începuse să plouă.

Este un început de pregătire pentru regată, pentru că știm cu toții că regata înseamnă navigație cu vele, indiferent de starea mării și a vremii. Nu ne permitem să pornim motorul, trebuie să întindem și să strângem velele, astfel încât nava să ajungă la punctul de sosire.

Foto: Bogdan Dinu

Pe scurt, o noapte solicitantă pentru echipaj. Ar fi fost prea frumos să trecem așa lin prin Biscaya. Așa cum preciza și ofițerul secund la adunarea de dimineață, echipajul trebuie să se antreneze și să obțină timpi de reacție mai buni la manevra velelor, deoarece vom intra în Marea Nordului în curând, unde vremea și vântul sunt diferite față de Mediterana sau Atlantic.

Resursa umană este cea mai importantă la bordul navei. Am ales să nu riscăm să urcăm în arboradă pe vremea aceea, chiar dacă echipajul este destul de pregătit să facă acest lucru, însă observând situația meteo și faptul că velele sunt poziționate destul de bine și în strângători, am ales să le înfiruim de dimineață.

În momentul când se navigă cu vele, nu contează tipul și activitățile de la bordul navei. Orice personal cu rol la întinderea, strângerea velelor sau brațare este obligat să se prezinte la posturi și să execute ordinele primite, a adăugat căpitanul Florin Albici, ofițerul secund al N.Ș.Mircea.

Foto: Bogdan Dinu

După o noapte agitată, cadeții au primit dreptul la odihnă pentru câteva ore, înainte de reluarea cursurilor și strângerea velelor. Eleva Ionela Monica Poenari ne-a povestit cum a fost ultima noapte:

Suntem norocoși că nu este furtună. Este un pic dificil, dar o să trecem cu bine. Ne-am mobilizat și văd că merge, chiar dacă este un pic dificil. Avem nevoie de odihnă și de puțină forță, de aceea folosim fiecare moment de pauză. Fiecare reacționează în felul lui. Personal, resimt puțin lipsa de somn și un pic de rău de mare.

Pe studentul caporal Eugen Belciug l-am întrebat ce a simțit când soneriile navei au început să sune la ora 4 dimineața, chemându-i pe punte:

A fost o experiență grea, ne-am ridicat, ne-am făcut datoria pe punte, am strâns velele, am brațat și am putut chiar să dormim, am legat hamacul seara și am adormit destul de repede, din cauza oboselii.

Confirmă și studentul caporal Radu Crișan:

Prima zi a fost mai greu să dormim cu centurile pe noi, dar încet-încet ne-am adaptat. Încercăm să învățăm în fiecare zi câte ceva nou la cursuri.

Azi am avut navigație astronomică și am învățat termeni noi. Sunt convins că până la sfârșitul marșului o să ne acomodăm, cu succes, și la această disciplină.

Foto: Bogdan Dinu

Înainte de a ajunge în Biscaya, studentul caporal Ionuț Gălușcă a împlinit 21 de ani. La sosirea în Brest, pe 6 iunie, colega sa, Iulia Antonie, a împlinit 20 de ani, însă momentul cel mai intens a fost trăit, poate, de doamna Ioana Plic, bucătăreasa navei, care a sărbătorit împlinirea a 50 de ani chiar în golful Biscaya, la primul marș de instrucție la care participă, în cei 23 de ani de când lucrează la Academia Navală Mircea cel Bătrân.

Echipajul i-a cântat Mulți ani trăiască! și i-a mulțumit pentru că le-a oferit, la desert, eclere! A fost foarte emoționată și ne-a declarat că a fost cea mai frumoasă aniversare.

Miercuri, 5 iunie, în ultima zi din Biscaya, unde putem spune că am prins o vreme neașteptat de bună, am strâns velele, pentru că vântul nu ne mai ajuta, iar noi aveam un program de respectat.

Așadar, cu motor, cu o viteză de 6-7 noduri și benzi regulate de 8-10 grade luate în ambele borduri prin valurile lungi ale oceanului, cu o accentuată senzație de disconfort pentru echipaj, chiar și pentru subsemnatul, care mă plimbam cu scaunul prin cabină, agățat de tastele laptopului, am străbătut ultimele sute de mile până la Brest, unde am intrat triumfal, cu cadeții pe vergi și în sunetul muzicii bretone.

  • Bogdan Dinu

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu