[decembrie 1916]

Cât despre elevi [în Școala de Infanterie], în ce privește traiul lor, afară de vesela și cazanele aduse de la Galați și Brăila, ei se găsesc tot în situația în care i-am lăsat acum o lună. Nu au rufe de schimb, haine, mantale, iar ghetele cu care au venit de acasă s-au rupt la toți.

Efectele militare se anunță mereu, dar la destinație nu ajung. Cum instrucția se face numai afară, le plângi de milă văzând în ce hal se găsesc. Numărul celor pe care trebuie să-i scutești de instrucție, neputând merge desculți prin zăpadă, crește simțitor în fiecare zi.

Scriu cu multă amărăciune aceste rânduri, privitoare la mizeria și lipsurile de tot felul pe care le-au îndurat și le îndură încă acești tineri, căci ele formează o pagină tristă în istoria războiului nostru, datorită nu numai surprinderii, dar și complectei lipse de prevedere din partea organelor în drept.

Aceste suferințe din timpul zilei se măresc noaptea, prin paturile cu saltelele murdare, pline de insecte, lipsite de așternuturi și de pături pentru acoperit. Camerele mari ale localului regimentului, din cauza crăpăturilor de la geamuri, cu tot focul din sobe, tot neîncălzite rămân. Gerul și viscolul se iau la întrecere, așa că ai zice, că toate elementele naturii concură la suferințele acestor elevi!…

Locotenent-colonel Sterea Costescu, Din carnetul unui căpitan. Însemnări şi amintiri din Răsboiul pentru întregirea neamului (1 august 1916 – 1 aprilie 1917), Focşani, 1927, p. 196-197

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu