Interviu

Incompetența,
la fel corupția, 
este o vulnerabilitate oricând șantajabilă

Interviu cu colonelul (r) Călin Hentea, istoric militar, expert în propagandă și operații psihologice.

Cum arată, în prezent, propaganda din România, în domeniile critice care țin de securitatea națională și la ce ar trebui să ne așteptăm pe viitor, din punctul dumneavoastră de vedere?

Partizanatul meschin, asociat cu incompetența, domină și virusează, din 2017 încoace, propaganda în sfera securității naționale. Instituțiile vitale pentru securitatea națională, în speță serviciile secrete, cele ale Ministerului de Interne și ale Ministerului Apărării Naționale sunt folosite drept muniție populistă și demagogică de propagandă, pentru satisfacerea intereselor și nevoilor personale.

Interesele naționale vitale ale țării sunt ignorate sau invocate patriotard într-o luptă politică ce are drept victimă tocmai slăbirea autorității și capacității de acțiune ale instituțiilor de forță ale statului: acesta este efectul scandalurilor în serie despre protocoale secrete, despre contractele de înzestrare, despre numirile în funcțiile de conducere, despre reacțiile interne și relația cu cetățenii, despre plagiatorii cu grade și funcții mari etc.

Acest concert propagandistic a fost și este posibil nu numai din cauza incompetențelor crase și evidente, precum și din lipsa oricărui scrupul moral (incompetența, la fel corupția, este o vulnerabilitate oricând șantajabilă).

Care sunt legăturile dintre fake news, dezinformare și propagandă? Reprezintă aceste trei concepte un trio perfect al manipulării maselor?

În opinia mea, propaganda este indisolubil legată de obiective politice și de minciună înțeleasă în sens larg, adică minciuna prin deformare, prin omisiune și decontextualizare.

Pentru propagandă s-au inovat după cel de Al Doilea Război Mondial o mulțime de eufemisme menite să-i scape pe occidentali de anatema propagandei, care era lipită doar nazismului și comunismului. Unul din ultimele concepte eufemistice este și cel de fake news, care pentru că sună foarte cool, a fost îmbrățișat și de politicienii români, pentru a părea și ei în rând cu lumea bună.

De fapt, avem aceleași fațete ale aceluiași concept – propaganda. Chiar și manipularea, conceptual vorbind, este tot o formă de propagandă, adică de influențare politică a unei anumite audiențe-țintă, dar fără ca aceasta să-și dea seama că este împinsă într-un sens opus intereselor sale.

Prin fake news, adică o știre falsă, la fel ca și prin dezinformare, se urmărește atingerea unui obiectiv de influențare pe termen scurt, imediat al audienței respective. Atunci când apare rectificarea, dreptul la replică, restabilirea adevărului măcelărit prin fake news sau dezinformare, adesea este prea târziu, efectul urmărit a fost atins (să zicem votul de a doua, treia zi), iar dezmințirea este fie ignorată, fie fără niciun efect.

Iată și un titlu de presă din săptămâna premergătoare alegerilor europarlamentare: „O echipă de experți a Uniunii Europene a constatat o creștere a numărului de știri false în săptămâna alegerilor europarlamentare”.

Care sunt formele pe care le ia propaganda în mediul online (inclusiv în rețelele sociale) și cum o putem recunoaște?

Trebuie să spun, din capul locului, că am refuzat și refuz în continuare să am vreun cont pe vreo rețea socială, pentru a-mi proteja astfel nu doar intimitatea, dar mai ales timpul și nervii. Așadar, nu mă pricep deloc la social media.

Știu însă că rețelele sociale au fost esențiale atât în inițierea și extinderea Primăverii arabe în dictaturile din nordul Africii, în victoria electorală a lui Barack Obama, în mobilizarea românilor la vot și la proteste sau chiar în succesul electoral al lui Klaus Iohannis, în 2014, atunci când l-a avut drept consilier pentru propagandă prin social media pe Vlad Tăușance.

Sunt mulți cei care afirmă că România este ținta propagandei rusești. Cum se manifestă aceasta și cum poate fi demascată?

În România, se poate vorbi de o dominantă a resentimentelor antirusești/antisovietice, acumulate de-a lungul unor secole de istorie. Drept pentru care un vector de propagandă de origine rusească de tip Sputnik sau Russia Today are slabe șanse de a penetra mentalul românesc și a produce schimbări atitudinale.

În schimb, agenți de influență români devin mult mai credibili și pertinenți pentru un anumit segment al populației, mai incult și lipsit de educație, atunci când susțin implicit, nu pe față, linii de persuasiune favorabile sau convergente intereselor geopolitice rusești. Punerea semnului egal între Stalin și Churchill sau discreditarea liderilor și instituțiilor europene pot fi date ca exemple în acest sens.

Cât de vulnerabili sunt tinerii de astăzi în fața amenințărilor de tip propagandistic?

Foarte vulnerabili. Vulnerabilitatea lor este cauzată de superficialitatea educației, lipsei fundamentelor culturale și analfabetismului funcțional.

Cultivarea preferințelor aproape exclusive ale tinerilor pentru divertismentul facil și imediat, distracția și indiferența fiind promovate aproape drept un scop în viață, face ca majoritatea tinerilor (indiferent câte diplome și-au cumpărat cu banii părinților) să fie victime sigure ale propagandei.

Cei care au rămas mai aproape de școală și studiul adevărat au preferat, în cea mai mare parte, să plece din țară, stimulați și de faptul că prea mulți mitocani, agramați și analfabeți funcțional au ajuns în funcții de decizie.

Dar instituțiile de presă, în contextul goanei după rating, like-uri și audiențe?

Presa, la fel ca politicienii, reprezintă oglinda perfectă a publicului care îi asigură ratingul sau tirajul. Așadar, dacă spunem că presa românească este coruptă, mereu în goană după un profit facil, superficială, incultă, vădit partizană contra cost și imbecilizantă, atunci la fel este și publicul care o cumpără. Dovadă sunt ratingul și tirajul mic al presei culturale românești, aflată în prag de dispariție.

La fel sunt și unii conducători: corupți, imorali, lacomi, inculți, mitocani, agramați, fără moral și prințip, dar ei sunt de fapt aidoma majorității covârșitoare a românilor care-i votează sau care-i tolerează printr-o indiferență condamnabilă.

În fine, concluzia ar fi aceea că vom avea o altă presă – cu adevărat quality – doar atunci când vom ieși din ticăloșie, lene și incultură.

Pot fi contracarate activitățile trolilor și boților sau vom avea în curând o nouă ramură în domeniul securității, specializată în acest sens?

Pentru orice armă se inventează, apare imediat și o contra-armă. Pentru arma propagandei și a mobilizării maselor prin rețele sociale s-au pus la punct, după Primăvara arabă, de serviciile secrete specializate, mecanisme de supraveghere și prevenire.

Fenomenul ocult al trolilor se află, deci, sub observație instituțională, dar el nu poate fi anihilat instituțional la nivel de individ cititor de știri și editoriale pe internet. Campaniile de influențare, executate de armatele de troli ruși, români etc. nu pot fi neutralizate decât de fiecare individ în parte prin ignorarea comentariilor tendențioase postate de aceștia pe forumuri.

Acest lucru presupune însă ca respectivul cititor de articole pe net să aibă forța propriilor judecăți de valoare și raționamente, fundamentate pe un minim postament de educație și cultură, ceea ce este destul de rar la românii internauți. Că pentru bătrâneii care citesc doar Click sau Libertatea pe băncuța din fața blocului sau în părculețul de cartier, nu se pune problema trolilor…

Despre autor

Marius Mocanu

Lasă un comentariu