Arma condeiului

Încrederea în armată

Ne mândrim când sondajele de opinie situează instituţia militară în primele locuri ale încrederii populaţiei. Mai ales când acest fapt tinde să devină o constantă. Deosebit de importantă pentru cei care lucrează în sistem, pentru moralul şi motivaţia efectivelor, indiferent de categoria de personal. La fel de importantă pentru familiile personalului militar şi civil care susţin eforturile celor care slujesc ţara sub drapel.

Practic este evaluat gradul de percepţie al cetăţenilor privind modul în care organismul militar, în ansamblu, îşi face datoria constituţională şi răspunde la comandamentele din documentele apărării şi securităţii naţionale. La consistenţa acestui indicator şi la menţinerea lui la cote ridicate contribuie munca neobosită şi priceperea tuturor celor care au îmbrăţişat cariera armelor, pe toate treptele sale ierarhice.

La care se adaugă transparenţa măsurilor şi deciziilor, eficienţa actului de comandă, modul de comunicare şi relaţionare cu societatea civilă şi celelalte instituţii ale statului şi, nu în ultimul rând, aprecierea de care se bucură militarii nostri care participă la misiuni în teatrele de operaţii, pe teritoriul naţional şi în comandamentele multinaţionale.

Diminuarea progresivă a efectivelor, ca urmare a procesului de reorganizare şi transformare a organismului militar, redimensionarea misiunilor de intervenţie în sprijinul autorităţilor publice locale, precum şi renunţarea la stagiul militar obligatoriu nu au condus şi la o scădere proporţională a gradului de încredere în armată. Dimpotrivă, acest parametru s-a consolidat graţie unor conducători politico-militari vizionari, care au asigurat abordări strategice, responsabile şi predictibile ale fenomenului militar în ansamblu său, în care elementul de continuitate a jucat un rol esenţial.

S-a consolidat, totodată, datorită unor oameni care au format baza şi corpul piramidei armatei, semeni de-ai noştri care şi-au înţeles vocaţia şi menirea de a-şi apăra ţara chiar cu preţul vieţii.

Profesionalizarea armatei, selecţia riguroasă, recrutarea şi pregătirea personalului militar şi civil în reţeaua de instituţii militare de învăţământ, în sistemul de cursuri din ţară şi din străinătate, exerciţiile de toate genurile desfăşurate în poligoanele şi terenurile de instrucţie, alături de aliaţi şi parteneri, au asigurat instruirea la standardele şi exigenţele Alianţei Nord-Atlantice.

Participarea cu efective din ce în ce mai numeroase la misiunile din teatrele de operaţii din Balcanii de Vest, Irak şi Afganistan a însemnat proba de foc prin care au trecut succesiv contingente însemnate de luptători, rotaţie după rotaţie. Toate acestea, la care s-au adăugat elemente legate de înzestrare şi dotare cu armament şi echipamente de ultimă generaţie, au configurat profilul militarului român, capabil să lupte, umăr la umăr, cu militarii celor mai puternice armate ale lumii, pe fronturile luptei antiteroriste şi în misiunile de stabilizare şi reconstrucţie.

Cei 28 de eroi căzuţi la datorie în teatrele de operaţii sunt tributul plătit de ţara noastră în războiul contra terorismului, iar militarii răniţi în misiuni de luptă sunt legendele vii că angajamentele asumate de noi au fost scrise cu sânge. Coeziunea, camaraderia, profesionalismul şi spiritul de sacrificiu sunt calităţi care definesc militarul român, însuşiri clădite şi călite cu arma în mână, în ţinuturi ostile, departe de ţară, de copii şi de familie.

Astfel că, pentru armată, resursa umană este cea mai valoroasă resursă, într-un domeniu în care se pune preţ pe o competiţie acerbă. Pentru că un luptător desăvârşit, un adevărat specialist militar se formează în timp, parcurge o perioadă lungă şi intensă de pregătire care înseamnă zile, luni şi ani de instruire continuă până ce devine acea verigă importantă şi esenţială în arhitectura şi în funcţionarea organismului militar.

Migrarea masivă a specialiştilor formaţi în sistemul militar spre alte orizonturi mai bine plătite ar putea înseamna lipsirea de conţinut şi de performanţă a unui sistem care are nevoie de ei pentru a răspunde la timp şi adecvat provocărilor şi ameninţărilor venite din actualul mediu de securitate.

Plecând de la toate cele expuse până aici, la elaborarea noii legi a salarizării unice specialiştii ministerului au trasată misiunea, de la decidenţii politico-militari, de a lupta cu toată priceperea, energia şi responsabilitatea pentru aplicarea unor principii corecte în salarizarea personalului militar şi civil, în concordanță deplină cu specificul misiunilor asumate prin jurământ, cu riscurile profesiei şi restricțiile impuse prin lege.

Totodată, pe parcursul derulării întregului proces legislativ, experţii aumandatul moral de a ţine cont de propunerile rezultate pe timpul întâlnirilor şi negocierilor şi de a veghea permanent pentru eliminarea discriminării între corpurile de cadre şi categoriile de personal care îndeplinesc atribuţiuni similare în instituțiile din sistemul naţional de apărare şi nu numai.

Se spune că rezistenţa unui lanţ stă în veriga cea mai slabă. Toate verigile organismului militar, de la soldat la general, trebuie să fie puternice şi acest fapt este dat şi de modul cum este răsplătită munca fiecăruia. Încrederea militarilor, de toate gradele, în armată trebuie să fie acum la fel de mare ca încrederea populaţiei în armată. Acest deziderat nu se poate împlini la un simplu ordin, ci printr-o ordine impusă în noua lege a salarizării unice, în care fiecare să fie tratat cu respectul cuvenit, pe postul pe care-l ocupă.

Despre autor

Ion Ciontea

Lasă un comentariu