După ce am admirat un ultim răsărit spectaculos în Baleare, luni 4 septembrie, Nava-Şcoală Mircea şi-a luat rămas bun de la Palma de Mallorca, plecând spre portul Souda, din Insula Creta, cel care a fost considerat, în perioada 2005-2012, a doua casă pentru fregatele Regele Ferdinand şi Regina Maria.

De ce a două casă? Orice participare a fregatelor româneşti la operaţia Active Endeavour, din Marea Mediterană, avea inclusă cel puţin o escală în portul Souda – fie a fost vorba de pregătire la Centrul NMIOTC (NATO Maritime Interdiction Operational Training Centre), de realimentare sau de refacere a capacităţii de luptă în port.

Foto: Mihai Egorov

Activităţi în comun a fost sintagma cel mai des auzită în cele nouă zile pe mare. Fie că au fost lucrări de matelotaj, noduri marinăreşti, exerciţii de vitalitate, de braţare sau de aranjare a parâmelor pe punte, sectoare, servicii sau activităţi culturale, toate au avut acelaşi numitor: lucrul în comun.

Foto: Mihai Egorov

Bineînţeles că au fost şi activităţi separate, au fost lecţii de leadership ţinute pe grupuri de studenţi, cum au fost şi lucrări de mentenanţă executate doar de studenţii români. Lecţiile învăţate după prima experienţă cu cadeţii germani şi-au pus amprenta pe instruirea acestei serii de cadeţi, astfel încât lucrul în echipe mixte a fost mai bun.

Foto: Mihai Egorov

S-a navigat pe vele aproape toată această perioadă, atâta timp cât vântul a avut intensitatea şi direcţia bună pentru nevoile lui Mircea. Exerciţiile de abandon al navei şi de vitalitate i-au familiarizat pe cadeţii germani cu regulile de la bordul navei şi cu modul de intervenţie la aceste semnale şi le-au reamintit studenţilor români cum să acţioneze într-un caz real.

Foto: Mihai Egorov

Interesant a fost modul de implicare al cadeţilor în partea practică a exerciţiului de stins incendiu, în care au fost îmbrăcaţi în echipamentul grupei de vitalitate, acţionând în consecinţă. Şi cu această serie de cadeţi germani s-a executat şcoala de rame, o activitate care a presupus din nou lucrul în comun.

Foto: Mihai Egorov

Dacă înainte de escala din Palma de Mallorca, şcoala de rame s-a desfăşurat lângă exotica Ibiza, de această dată a fost ales sudul Insulei Sardinia, ca loc pentru ca tinerii cadeţi să vâslească în bărcile de 10+1. N-a fost uşor, a fost o activitate care a necesitat mult efort fizic, dar vremea bună, Mediterana fără valuri şi delfinii jucăuşi de pe lângă bărci au făcut ca şcoala de rame să fie una plăcută şi apreciată de cadeţi.

Foto: Mihai Egorov

8 septembrie,  de Sfânta Marie mică, aşa cum este cunoscută popular, ni l-a adus în prim-plan pe Oscar – manechinul simpatic care a ţinut neapărat să facă o baie în Mediterană. Aşa că, după ce i-a lăsat pe studenţii români şi germani să urmărească filme de instrucţie despre misiuni de căutare şi salvare a vieţii pe mare, Oscar a reuşit să înşele vigilenţa observatorului pupa, a sărit peste bord şi a alarmat tot echipajul pentru a-l scoate din apă. Sub privirile cadeţilor, exerciţiul de Om la apă s-a desfăşurat conform standardelor, Oscar fiind recuperat cu ajutorul bărcii Bombard aflate la bord.

Foto: Mihai Egorov

Una dintre activităţile desfăşurate în comun de cadeţii români şi germani în prima serie de pregătire a fost confecţionarea unui sac de efecte cu materiale date de instructorii germani. Pentru această serie de pregătire, comanda navei a decis confecţionarea de către echipe mixte de cadeţi români şi germani a unor lucrări de matelotaj – preşuri – care să le rămână ca amintire cadeţilor germani. Grupaţi în echipe de doi sau trei, cadeţii români şi germani s-au pus pe despletit parâma, pe împletit apoi şnurul care va deveni, în final, un preş.

Foto: Mihai Egorov

 Marea nu are nici înţeles şi nici milă, scria Anton Cehov. Am simţit şi noi acest lucru, deoarece din după-amiaza zilei de duminică, 10 septembrie, şi până marţi, 12 septembrie, după prânz, Marea Mediterană ne-a arătat cât poate fi de capricioasă şi furioasă.

Foto: Mihai Egorov

Depăşiserăm Canalul Maltez, navigând cu vele între Malta şi Sicilia, luând drum spre sud, în aşteptarea unui vânt prognozat care să ne ajute să urcăm cât mai mult. Dimineaţa zilei de duminică nu anticipa cu nimic zbuciumul ulterior al mării; mentenanţă executată de studenţii români, timp liber pentru cadeţii germani de la bord până la masa de prânz.

Foto: Mihai Egorov

Poate supărat pe noi pentru că nu i-am respectat liniştea de duminică, poate mâhnit de faptul că treceam şi prin Mediterană şi n-am respectat tradiţia botezului marinăresc sau poate doar pentru a ne aminti că viaţa pe mare nu este deloc simplă şi liniştită, Neptun şi-a înfoiat tridentul şi ne-a trimis câteva valuri… din travers iniţial. Am început să balansăm puţin, dansând parcă pe valurile din ce în ce mai înspumate.

Foto: Mihai Egorov

La braţe-n tribord, a fost comanda care ne-a agitat puţin, ofiţerii de cart încercând să pună nava pe o alură rezonabilă pentru a atenua cât mai mult din mişcare. S-au reorientat velele, dar supărarea lui Neptun n-a trecut, şi principala noastră grijă a fost menţinerea echilibrului la deplasarea pe navă. Cu centurile de siguranţă în permanenţă la ei, cadeţii au umplut puntea centru şi duneta, citind, continuând lucrările de matelotaj sau, pur şi simplu, căutându-şi o poziţie de echilibru.

Foto: Mihai Egorov

Filmul de la puntea centru a reuşit pentru scurt timp să ne facă să uităm de acest balans permanent, dar ne-am reamintit repede de el când am încercat să dormim, iar grija noastră a devenit să nu cădem din cuşete sau din hamace. Cu o viteză de peste 10 noduri, Mircea a zburat practic pe valuri, înclinându-se toată noaptea într-un bord sau în celălalt; pentru cine avea curaj să se uite pe hublou, putea spune liniştit că se află pe un submarin şi nu pe un velier.

Foto: Mihai Egorov

Ziua de luni a adus însă o intensificare a vitezei vântului, care a ajuns şi la peste 32 noduri; deoarece direcţia vântului ne îndrepta spre Albania şi nu spre Grecia, comandantul navei a decis strângerea velei zburător – cea mai de sus velă care era întinsă în acel moment. O operaţiune dificilă şi pe o mare bună, dar o operaţiune care prezenta riscuri pe o mare agitată, cu o compunere ciudată a unui val de travers cu un val de hulă din pupa, astfel încât se simţea bine şi tangajul şi ruliul.

Foto: Mihai Egorov

Astfel, pe o mare de gradul 6, cu vânt în rafale, un val înalt de 4-6 m, nava lua benzi de 20-250 pe ruliu şi 10-140 pe tangaj. Pentru strângerea zburătorului, au urcat pe bază de voluntariat ofiţeri, studenţi români şi soldaţi profesionişti, iar efortul depus pentru a strânge o velă pe care vântul o făcea să pară foarte grea a lăsat urme pe palmele tuturor celor implicaţi. A fost însă una dintre activităţile de pe Mircea care a demonstrat cât de important este lucrul în echipă.

Lupta cu Neptun a continuat însă, deoarece, odată cu schimbarea drumului spre Grecia, a crescut tangajul navei, iar valurile au început să spele punţile navei; şi dacă vi-l puteţi închipui pe Mircea intrând aproape cu prova în mare, şi dacă stând pe babord, la puntea centru, se putea vedea marea aproape la nivelul balustradei… aveţi reprezentarea vieţii de la bordul velierului.

Foto: Mihai Egorov

Ca în orice luptă au existat şi pierderi şi dincolo de cei care au ţinut post negru, neputând mânca nimic, au fost şi lucruri pe navă care s-au spart sau s-au rearanjat, inclusiv aparatul foto al subsemnatului. Spre seară vântul a slăbit din intensitate, valurile au scăzut şi ele la doar 2-4 m, mişcările navei, care au fost continue însă, au fost mai uşor de suportat, iar cei curajoşi au putut merge la masă. Spun cei curajoşi pentru că, la masa de prânz, puţini au fost cei care au mâncat ceva în picioare – era imposibil de aşezat ceva pe masă şi să rămână tot acolo.

Nava-Şcoală Mircea a intrat miercuri, 13 septembrie, în portul Souda, din Insula Creta, ultima escală din acest marş de instrucţie. Urmează patru zile de escală, patru zile încărcate de activităţi printre care va fi şi o vizită la NMIOTC (NATO Maritime Interdiction Operational Training Centre), locul unde se instruiesc echipajele navelor NATO înainte de participarea la misiuni de interdicţie maritimă sau luptă contra pirateriei şi unde avem şi un ofiţer român la post. Dar despre toate acestea în corespondenţa viitoare.

Căpitan-comandor Mihai Egorov

Despre autor

Trustul de Presă al MApN

Lasă un comentariu