Încântare. Atracție. Încredere. Mulțumire și zâmbet. Imaginația copiilor în preajma militarilor luptă la cote înalte. Unele personaje din filmele lor dau să prindă contur, micuții fiind inspirați de ținutele, echipamentul și, mai ales, armamentul militarilor.

Foto: Adrian Voinea

Pentru o vreme, oricât de scurtă, copiii le devin camarazi de arme, luând în serios oricare rol într-un anume dispozitiv de luptă, fie și improvizat.

Precum Iisus a zis: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți!, tot așa militarii și-au deschis inimile primindu-i în cele mai de seamă cazărmi de suflet, pentru ca, mai târziu, când își vor alege o meserie, cariera armelor să le fi fost cultivată din timp între opțiuni.

Cu sinceritatea întrebărilor, pentru o reală informare, copiii abordează posturile de luptător, parcă pentru a-i sprijini pe camarazi în vreo luptă. Micul univers creat de ei (în jurul acelui rol) îi transpune în bătăliile imaginare duse cu personaje inamice împrumutate din filme sau desene animate.

Și totuși, deși majoritatea armelor sau a tehnicii poate face prăpăd într-o situație reală, copiii par să nu aibă temeri sau rețineri în a ochi cu armele, a urca la manșele aeronavelor sau la levierele tancurilor, evident, oprite. Se pare că încrederea în militari este la cote înalte și în rândul copiilor.

Foto: Adrian Voinea

Percepția bună a Armatei pleacă și de aici, de la cei mici, ca în proverbul cu ziua bună care se cunoaște de dimineața.

Sunt foarte puține imaginile de aici, raportate la cele venite în timp la redacție. În majoritatea regăsim… bucuria. Sunt fotografii realizate la diverse unități din România.

Foto: Adrian Voinea

Dar pentru că este Ziua Internațională a Copilului, merită să ne gândim și la alte colțuri ale lumii, unde cei mici duc atâtea lipsuri, chiar și a unui surâs.

Foto: Paul Crăciun

Uneori, mulțumirea de câteva secunde are loc, de exemplu, când militarii români din Afganistan le oferă copiilor mici sticle de apă, creioane sau dulciuri.

Și, nu în ultimul rând, greu s-ar putea exprima în cuvinte povara copiilor care muncesc continuu, fără joacă, școală sau jucării, ori care își ascund ultimele clipe de viață în inaniție, boli, răpiți sau… luptând cu arme chiar de-adevarătelea.

Despre autor

Viorel Amzarescu

Lasă un comentariu