În liniştea duminicii, Colegiul Naţional Militar Mihai Viteazul din Alba Iulia se îmbracă în lumină. Noi abia o zărim. Dar ea inundă chipuri şi lumânări. Pentru că părintele şi liceenii slujesc împreună Sfânta Liturghie.

Nu cântăm după note muzicale, ci aşa cum ne este mai bine, încearcă să ne aducă un strop de trăire, din capela colegiului, preotul militar Constantin Bratu, duhovnicul liceenilor militari albaiulieni. Elevii sunt cei care dau răspunsurile la strană. Cântă toată biserica. Oh, numai dacă i-aţi vedea cu câtă atenţie fac fiecare gest, cum ajută la pregătirile pentru Sfânta Liturghie…

Foto: Cornelia Mihăilă

Cât har trebuie să se reverse, acolo, în capela colegiului militar, duminică de duminică, peste aceşti viitori militari, mulţi olimpici la diferite materii, inclusiv Teologie! Şi cât de frumoşi şi zâmbitori sunt! Nu ai cum să-ţi stăpâneşti privirile admirative atunci când ei trec, purtând ţinuta militară de licean.

Pentru părintele Constantin, însă, aceşti copii sunt dincolo de admiraţie. Sunt, fiecare în parte, câte o lacrimă de bucurie şi de grijă în egală măsură:

Se produc multe transformări la această vârstă în interiorul tinerilor şi au probleme din cauza mediului social în care trăiesc. Efectiv au nevoie de cineva pe care să-l simtă alături, de a spune cuiva durerile şi nevoile lor. Imaginaţi-vă că sunt departe de părinţi. Îi aud doar telefonic. Provin şi din familii monoparentale, chiar fără părinţi sau cu părinţi plecaţi din ţară, crescuţi de bunici…

Apoi transformările din societatea noastră trec peste ei şi lasă urme. Cum să nu încerci a găsi o mângâiere pentru fiecare?

Foto: Cornelia Mihăilă

Au existat şi cazuri cutremurătoare. Este teribil de greu să anunţi un copil că unul dintre părinţi sau chiar amândoi au avut un accident, poate chiar mortal. Aceia peste care au trecut momente de cumpănă existenţială sunt nedezlipiţi de biserică, de rugăciune şi de fapte bune.

Te cutremură să îi vezi cu câtă credinţă vin; fac parastas şi împart pentru părinţii morţi cu colegii lor. Înţeleg în mod real că aceia care au trecut prin poarta veşniciei nu  mai pot face nimic de acolo, dar noi putem face pentru ei, aici.

Milostenia este binefăcătoare în primul rând pentru cel care dăruieşte. Aceasta este una dintre faptele bune pe care tinerii liceeni militari o învaţă practic, în biserică, sub îndrumarea părintelui Constantin. Tată a doi copii şi preot al Colegiului Naţional Militar Mihai Viteazul din 2005 încoace, părintele conştientizează clipă de clipă că deprinderile pe care elevii le însuşesc acum le vor fi temelie pentru restul vieţii:

În fiecare duminică, biserica oferă o lecţie prin Evangheliile care se citesc şi prin predicile care se rostesc în cadrul slujbei. Şi ne dă o temă de făcut, spre a o pune în practică, până săptămâna viitoare. Noi aşa facem aici. La nivelul lor, al liceenilor, milostenia se realizează din lucruri mărunte. Şi dăruiesc din suflet, câte puţin, o portocală, de exemplu. Un coleg poate renunţă la ciocolată şi o face cadou altcuiva. Facem lucruri dintr-acestea.

Părintele îi mai încurajează să facă rost de două boluri, utile pentru spovedanie, unul cu fapte bune şi altul cu fapte rele din timpul săptămânii.

Pentru că mulţi dintre ei se spovedesc săptămânal şi se împărtăşesc în fiecare duminică. De cele mai multe ori, faptele rele le ţin minte mai bine decât pe cele bune, iar acestea se cam adună în bolul respectiv. Le ardem, apoi.

Nu orice duhovnic ştie să plângă sau să râdă în acelaşi timp cu tine. Preotul militar Constantin priveşte, însă, cu luare-aminte la exemplele marilor duhovnici români. Pe unii i-a invitat în faţa liceenilor. Printre ei, părintele Teofil Părăian. Tinerii au profitat de ocazie şi l-au luat la felurite întrebări:

Părinte, suntem în post, avem voie să ascultăm muzică? Da, a răspuns părintele Teofil, este şi muzică de post! Dacă ascultaţi clopotul bisericii o să vă încânte foarte mult chemarea la slujbă…

Foto: Cornelia Mihăilă

Oare duminică de duminică să o începem cu Sfânta Liturghie?

Acum, ne mângâie cu glas blând părintele, dacă avem o datorie faţă de trup, avem o datorie şi faţă de suflet. Şi cred că Cel care ne-a dat viaţă, Creatorul, Dumnezeu, pur şi simplu merită două ore în care să fim cu gândul la El şi la tot ce este mai bun în noi. Acolo, în biserică, te gândeşti la Dumnezeu, la semenii tăi, te apropii foarte mult de necazurile oamenilor, de cerinţele semenilor, pentru că te duci acolo cu scop personal, dar şi cu sensibilitate accentuată faţă de cei de lângă tine.

De la Sfânta Liturghie, elevul caporal Nicolae-Alexandru Bodea, liceanul de nota 10, este nelipsit. A încheiat primul an de colegiu militar cu media 9,90, iar clasa a X-a, cu nota maximă. Este o mândrie a colegiului. Nu-i place să vorbească aproape deloc.

Sunt mai tăcut, recunoaşte singur, în timp ce ochii îi grăiesc necontenit. Ca pe un copil ademenit cu o bucată de ciocolată, îl întreb despre  cartea sa favorită.

Fraţii Karamazov mi-a plăcut cel mai mult, surprinde cu un răspuns prea hotărât şi brusc. Alexei (Alioşa) i-a atras atenţia. Repercusiunile: Am învăţat să preţuiesc, acum, fiecare persoană din jurul meu. Să nu-i judec neapărat pe cei din jur şi să încerc să-i ajut cât de mult pot. Participarea la slujbele bisericii îl adâncesc tocmai în aceste deprinderi. Îmi spune că şi-ar dori să devină pilot.

Tinerii au nevoie de modele, de repere morale, pe care le găsesc în interiorul armatei, cel mai aproape, ne continuă concluzia părintele Constantin. Avem peste 100 de sfinţi militari, oameni care au activat în armată, cu vieţi impresionante. Ostaşul Corneliu a fost foarte apreciat de Mântuitorul, de pildă. Dialogul între el şi Mântuitorul a rămas de referinţă pentru că a demonstrat cât de mare era credinţa acestui oştean.

Militarii trăiesc sub atitudinea disciplinei, a ordinelor, a rigurozităţii, sunt mult mai raţionali, mult mai ancoraţi în realitate şi, atunci, credinţa lor este mult mai mare, pentru că întotdeauna se gândesc: Ce este dincolo?…

Despre autor

Cornelia Mihăilă

Maiorul Cornelia-Gabriela Mihăilă este absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii „Hyperion” şi a studiilor universitare de masterat ale Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice a SNSPA (Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative). Domeniul său de interes este Chipul Frumos din omul înveşmântat sau nu în haină militară.

Lasă un comentariu