Există un loc, în Capitală, unde, în fiecare an, în luna mai, pasionații de istorie, mai ales de istorie militară, pot traversa iute epoci istorice diferite doar trecând de la un stand la altul sau privind exercițiile demonstrative de mânuire a armelor de epocă.

Foto: Eugen Mihai

Acela este Muzeul Militar Național „Ferdinand I”. Sunt Zilele Muzeului și întâlnirea cu istoria este deliciul vizitatorilor.

Foto: Marius Lupu

Un parc militar generos, în inima Capitalei, dificil de întreținut, unde stau alături, cuminți, arme și tehnică de luptă din secolele al XIX-lea și al XX-lea, spre bucuria prichindeilor care dau năvală, însoțiți de părinți, să pipăie istoria. Exponatele se lasă călărite în cea mai frumoasă aventură a cunoașterii istorice.

Foto: Marius Lupu

Aici, dacii se plimbă agale printre soldații Primului Război Mondial, doamnele din înalta societate răspund cu eleganță salutului domnilor din Belle Époque, iar spadasini neîntrecuți, în alese ținute renascentiste, se înfruntă cu vigoare, fandând neașteptat, spre încântarea publicului.

Foto: Marius Lupu

Într-un cort, câțiva cântăreți medievali te transportă imediat, prin sunetul aparte al instrumentelor, în oricare târg sau oraș european medieval. În alt loc, tirul cu arcul strânge numeroși curioși. Săgețile pleacă în forță spre un sac burdușit cu cârpe, „ținta” preferată.

Foto: Marius Lupu

Meșteri care par desprinși din tablourile breslelor de altădată își demonstrează iscusința, utilizând mijloacele epocilor pe care le iubesc, realizând vase de lut, cămăși de zale, pantofi sau pumnale și săbii. Sunt cei mai buni povestitori. Știu detaliile fiecărui produs și sunt capabili să vorbească ore în șir despre meșteșugul lor.

Foto: Marius Lupu

În alt loc, dacii și romanii se reîntâlnesc, înfruntându-se, iar strigătele de luptă se amestecă, sporind intensitatea conflictului, cu zgomotul sec al săbiilor lovind scuturile mari, grele.

Foto: Marius Lupu

Colecționarii sunt înșirați, cu standurile lor de talcioc, de-a lungul unei alei și dialogul între potențialii cumpărători și vânzători amestecă, profesionist, date, cifre, proveniență, istorii ascunse.

Foto: Marius Lupu

Asociațiile de reenactment, cele care adună împreună pasionați de arme și uniforme, dau viață parcului militar al muzeului. Asociațiile Tradiția Militară, „6 Dorobanți”, Tradiții Ostășești pun în scenă microistorii napoleoniene, un atac la baionetă din anii Primului Război Mondial, iar un tun din anii celei de a doua conflagrații mondiale sparge liniștea instalată după un foc concentrat pe un câmp de luptă imaginar al începutului de secol XIX.

Foto: Marius Lupu

Un cort improvizează un cinematograf, unde vizitatorii pot urmări jurnale de actualități din anii participării noastre la Campania din Est (1941-1944), iar generalul de brigadă (r) Ion Cerăceanu, cel căruia i se datorează în cea mai mare măsură recuperarea istoriei armei transmisiuni și crearea primului muzeu de specialitate, este la post, în cortul care aduce publicului exponate din Muzeul Comunicațiilor și Informaticii de la Otopeni.

Foto: Marius Lupu

I-am văzut pe specialiștii Muzeului Militar Național prezenți la standurile organizate: Valeria Bălescu, Anca Ionescu,
Cornel Andone, Horia Vl. Șerbănescu, Emil Boboescu. Sunt profesioniștii instituției, pe care îi apreciez în mod deosebit. Este sărbătoarea istoriei retrăite și ei știu cel mai bine să facă astfel încât să cucerească publicul.

Foto: Marius Lupu

Ar mai trebui să învățăm noi, ceilalți, să sprijinim corect astfel de inițiative. Nu am găsit o cafenea improvizată, unde vizitatorii să se poată așeza și consuma apă, cafea, sucuri, snacks-uri sau tradiționalii mici (dar s-a dovedit un bun prilej pentru un comerciant oarecare, din afara muzeului, să prospere pe seama evenimentului organizat!). Fasolea pregătită la bucătăriile militare ambulante, care era atracția acestor manifestări, a lipsit.

Foto: Eugen Mihai

Standul acela la care ar putea fi cumpărate obiecte inscripționate Centenar sau Marea Unire 100, mici suveniruri care să le amintească celor prezenți de instituția muzeală, de armată și jertfa ei de sânge în Războiul de Independență și cele două conflagrații mondiale, se încăpățânează să nu existe.

Foto: Marius Lupu

Toate acestea ne arată că, deși vom fi călătorit în multe țări cu tradiții militare impresionante, că vom fi văzut cum pot și fac alții în împrejurări similare, rămânem în aceeași băltire provincială, dificil de înțeles. Că nu pricepem că un astfel de eveniment are nevoie de un spectacol complet, în măsură să satisfacă trebuințele unui public deja educat. Poate la ediția viitoare!

Foto: Marius Lupu

Despre autor

Florin Șperlea

Colonelul Florin Şperlea a absolvit Institutul Militar de Infanterie, Grăniceri şi Chimie „Nicolae Bălcescu” (Sibiu, 1992), Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1996) şi a obţinut titlul de doctor în istorie al aceleiaşi universităţi, în 2003, cu o teză despre sovietizarea armatei române. A publicat mai multe volume de autor şi în colaborare, dar şi ediţii de documente.
Este redactor-şef al săptămânalului MApN „Observatorul militar” şi membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Realizează emisiunea „Prietenii muzei Clio” la postul de radio „Vocea Armatei”.

Lasă un comentariu