Arma condeiului

Jalba cu cartea

De când mă știu în armată și am întâlnit rostindu-se această expresie, grija față de om, am trăit un sentiment reconfortant, crezând că se și aplică mereu.

Până într-o zi, când mi-am dat seama că, la umbra feluritelor sale înțelesuri, se țes povești și situații de viață inedite. Orchestrate de oameni pricepuți și binevoitori care semănau în aparență cu noi, dar care ar fi făcut orice altceva numai grijă să nu aibă de cel care avea nevoie de sprijin, la un moment dat. Din partea sistemului, bineînțeles, care declama că ne tratează de la egal la egal.

Partidul, din trecut, vehicula cu mândrie această expresie și, nu de puține ori, am constatat că avea grijă de oameni. Erai analizat funcție de rezultate, erau întrebați, cei din cercul apropiat, cum te comporți în familie și în societate și, la un moment dat, primeai și câte o răsplată pentru felul în care munceai și te purtai. Fie o primă, fie un apartament sau o repartiție mai bună pentru a fi mai aproape de familie ori pentru a continua studiile într-un centru universitar, nu multe la număr.

Simt că am pierdut deja până aici mulți cititori care s-au apucat încrezători să citească aceste rânduri. Nimănui nu-i place să-și amintească un trecut de care ne despart peste trei decenii, în care lipsurile se țineau lanț și în care, dacă erai cumva luat în vizor, ți se punea tinicheaua de coadă și numai viață bună nu aveai.

Erai urmărit ca pasărea de pradă și băgat în cerneluri. Și blocat la mantinelă. Chiar cei mai buni prieteni se țineau departe de tine pentru a nu se lăsa contaminați în vreun fel. Pe bună dreptate, dacă evaluai consecințele! Dar, uneori, parcă aveai și tu un cuvânt de spus, în apărarea ta.

Ți se respecta opinia, erai întrebat în ce direcție vrei să mergi, se ținea cont de observațiile și sugestiile tale pentru îmbunătățirea activității. Și se promova accesul la facultăți, la cursuri, în general la învățătură, prin expresii șablon înscrise în notările de serviciu. Pe care comandanții le puneau în aplicare necondiționat.

Poate acele timpuri le vedem, uneori, frumoase pentru că, atunci, s-au derulat anii tinereții noastre, plini de entuziasm, de candoare și idealuri, însuflețiți de dorința firească a fiecăruia de a fi și de a deveni.

Mi-aduc aminte de vorba unui general căruia i se plângeau mai mulți colegi, după revoluție, că nu au putut urma studii mai înalte fiindcă s-a opus aparatul de partid: Ce mă, v-au luat comuniștii cartea din mână, de n-ați avut pe ce învăța?

Nu se opunea nimeni la dorința ta de a învăța și te sprijineau comandanții să susții examen la academia militară de comandă și prin simplul fapt de a te detașa câteva luni, înainte de examen, pe o funcție mai puțin expusă rigorilor ostășești, aplicațiilor în teren și instrucției intensive. Cine nu recunoaște acum acest lucru se crede prea bun.

Nici mie nu-mi luaseră comuniștii cartea din mână, dar când am ajuns într-o funcție în minister, în anul în care intraserăm în NATO, că tot sărbătorim acum 15 ani de la acest important eveniment, am vrut să mă pun la punct, cum se spune, cu terminologia militară în engleză. Respectam una din cerințe impuse chiar în condițiile de aderare: cunoașterea limbilor străine.

După un curs introductiv la o categorie de forțe, am aplicat peste un an pentru examenul de selecție la cursul de engleză organizat de canadieni, de nivel intermediar.

După evaluările eliminatorii psihologice și medicale am parcurs examenul de plasament lingvistic pe care l-am trecut, pe primul loc, cu 86 de puncte. O colegă, locotenentă, s-a clasat pe locul al doilea și un sublocotenent pe locul al treilea, la câteva puncte diferență.

Îmi pregăteam bagajele și mă străduiam să pun familia la adăpost pentru cele șase luni pe care aveam să le trăiesc, departe, în friguroasele ținuturi nordice.

Se apropia data plecării și ordinul nu mai venea. M-am interesat la structura organizatoare și mi s-a spus că va pleca sublocotenentul. Nimic de comentat, dar am mers în audiență la demnitarul care ținea, la acel moment, locul ministrului. Era fost militar, cu care lucrasem o vreme și îi admirasem evoluția în carieră. Într-un cuvânt, un om de onoare și foarte de treabă.

L-am rugat, dacă poate, să aprobe demersurile pentru suplimentarea unui loc la cursul din străinătate, pentru că voiam neapărat să-l urmez. M-a servit cu o cafea și m-a întrebat, din vorbă în vorbă, ca între doi vechi cunoscuți, cum s-a derulat examenul.

Ca militarul disciplinat, care nu ascunde nimic, i-am raportat că am obținut cel mai bun punctaj, dar nu mă cramponez de acest lucru, și că nu vreau să interferez cu vreo altă decizie, scopul meu fiind de a pleca și eu pentru a învăța. Ca ars s-a ridicat de pe fotoliu la nedreptatea care mi se făcea și l-a luat la telefon pe generalul de la resurse umane:

– Cum se face, generale, că organizezi un concurs și nu pleacă cel care a obținut primul loc? De ce le mai faceți, numai să vă bateți joc de oameni?

Încercam disperat să-l opresc cu vreun gest, dar eram mândru în același timp. Cam cum se simțise, pesemne, soldatul din garda lui Cuza, căruia domnitorul îi dăduse o pungă de galbeni pentru mama sa înglodată în datorii. Generalul pasase răspunderea pe celălalt, cu trei stele, de la departamentul în care lucram.

– Cum se face, muntene, că pleacă la curs sublocotenentul și locotenent-colonelul, care a câștigat concursul, este umilit? Ne batem joc de un ofițer superior? După atâția ani în care și-a servit țara îl dăm deoparte să trimiți dumneata pilele tale? Refaceți hârtiile și puneți ordine!  Îți trimit acum un ordin scris!

A chemat pe șeful de cabinet și i-a dictat ce să scrie. Acesta a revenit în birou și a întrebat dacă semnează el foaia și demnitarul i-a spus răspicat:

– Nu, semnez eu, ca să-i dau greutate! Apoi, către mine: Mergi la biroul dumitale și te pregătești să pleci la curs! Succes!

I-am mulțumit, îndatoritor, și mi-am văzut de treabă. Am aflat, ulterior, că șeful de cabinet a dus personal hârtia, de la etajul al patrulea la parter și, ce a făcut, ce nu a făcut acolo, rezultatul e că, spre seară, am fost chemat la șeful structurii în care lucram pentru a primi o sancțiune scrisă. Pe motiv că nu m-am adresat demnitarului pe cale ierarhică.

Acesta sau, mai bine zis, aceasta m-a rugat să nu raportez despre incident demnitarului la care fusesem chemat în audiență. Firește, am ascultat-o, dar în câteva zile am părăsit structura.

Nu am ajuns în Canada, dar respect gradul de general și pe cei care îndeplinesc aceste importante responsabilități.

Am relatat în detaliu cele întâmplate în anul în care România a fost admisă în NATO, prin vârful ei de lance, armata, pentru a vă oferi prilejul să vă gândiți, în tihnă, ce eforturi au trebuit făcute pentru debarasarea de cei care nu au înțeles că dreptul la învățătură, la perfecționare continuă, este un drept fundamental al omului.

Șeful de cabinet, al cărui nume compune parțial cuvântul îmbârligător, cuvânt existent în limba română, a ajuns și el general, printr-un concurs, dar concurs de împrejurări. A condus chiar o direcție centrală, dar nu mai știu în ce sens…

Despre autor

Ion Ciontea

7 comentarii

  • Asta era o practică într-o perioadă, mai ales la selecțiile pentru ocuparea funcțiilor individuale în comandamente multinaționale….
    Testul la limba engleză era extrem de aspru și corect la AISM… însă, în foarte multe cazuri, nu au fost selecționați cei cu punctajul cel mai mare la test. Când se finalizau probele, eram anunțați să mergem la unități și vom primi răspunsul în urma analizei dosarelor și rezultatelor probelor de concurs.
    Poate trebuia să vă vizitați colegul înainte … zic și eu!

  • Domnule Colonel, va citesc cu multa placere.

    Stiu ca nu are legatura cu subiectul, insa va rog sa ma ajutati cu un raspuns, deoarece am intrebat peste tot (facebook, CMZ, MAPN) si nimeni nu mi-a dat un raspuns clar: anul acesta vor exista incadrari pentru rezervistii voluntari?
    Se stie ceva in acest sens? Va rog ajutati-ma cu un raspuns. Sunt interesat de acest subiect.
    Multumesc.
    Am onoarea!

      • Stimate domnule Gligor,

        Va trimit o stire aparuta in media in 22 aprilie 2019, Incerc sa verific si la structurile in drept.

        MApN începe marea campanie de recrutare a rezerviştilor voluntari. Peste 3.500 de posturi vor putea fi accesate numai în acest an

        În perioada imediat următoare, Ministerul Apărării Naţionale începe marea campanie de recrutare a rezerviştilor voluntari. Este vorba de peste 3.500 de posturi care vor putea fi accesate numai în acest an.
        Pentru că până acum aceste campanii nu au prea avut succes, surse militare au declarat că speră să fie aprobată o modificare legislativă făcută de mai mult timp în urmă care face mai atractive condiţiile de angajare în aceste funcţii declarate vacante de MApN. Această modificare este acum în procesul de avizare.
        Concret, responsabilii de la Apărare au observat că, anii trecuţi, oamenii nu s-au prea grăbit să ocupe funcţiile de rezervişti voluntari din cauza unor condiţii impuse de legislaţie, care s-au dovedit a fi total neatractive. În primul rând s-a constatat că beneficiile financiare sunt reduse, remuneraţia fiind în cuantum de 10% din solda de funcţie sau solda de grad a militarilor din serviciul activ.
        O treime din leafa militarului aflat în serviciul activ
        Conform documentului, cei care aplică pentru un post de rezervist voluntar vor beneficia de o remuneraţie de trei ori mai mare decât cea prevăzută în prezent. Dacă avem în vedere că în cazul unui soldat profesionist salariu lunar este de 1.857 de lei, rezervistul voluntar va avea de încasat după perioada de instrucţie, când stă acasă, aproximativ 540 de lei. Pe acelaşi principiu, un subofiţer rezervist voluntar va încasa 720 de lei, iar un locotenent-colonel din categoria rezervist voluntar va avea un venit de aproape 1.200 de lei.
        Program mai relaxat
        În plus, cât timp este în programul de instruire, voluntarul primeşte soldă întreagă, la fel ca un militar profesionist, adică 1.857 de lei în cazul unui soldat, 2.400 de lei pentru un subofiţer şi 4.000 de lei pentru un ofiţer superior. Proiectul de modificare a Legii 270/2015 mai prevede o serie de modificări care vor face mai atractivă oferta de angajare ca rezervist voluntar.
        Astfel, se renunţă la obligativitatea anunţării părăsirii localităţii de domiciliu sau a deplasării în străinătate şi se elimină prevederea potrivit căreia contractul este reziliat dacă rezervistul a plecat în străinătate o perioadă mai mare de 60 de zile. Apoi, printre altele, se elimină prevederile referitoare la obligativitatea prezentării rezervistului la unitate, la solicitarea comandantului, pentru actualizarea datelor de evidenţă militară.

    • Stimate domnule Adi,

      Intentia mea nu a fost sa fac publicitate acelor persoane cu care nu se poate mandri armata. Am vrut sa arat ca au existat persoane sus puse care nu au inteles sensul transformarii armatei si au actionat cu metodele lor parsive pentru ingradirea drepturilor unor subordonati. Numele lor poate fi lesne aflat, dar nu asta conteaza. Conteaza meteahna de care au suferit, care nu trebuie perpetuata in sistem. Am dat suficiente detalii pentru a se vedea cand s-au intamplat faptele relatate de mine si, de aici, cine a condus departamentele respective. Multumirea mea ar fi ca alte asemenea fapte sa nu se repete si astazi, desi semnalele spun ca inca au lasat radacini otravite. Buruienile dispar cu greu.Daca totusi vreti sa aflati aceste nume de la mine, rog sa imi furnizati o adresa de email. Cu multumiri!

Lasă un comentariu