Arma condeiului

Jocul cu procentele din PIB pentru armată

Procentele din PIB alocate Armatei României sunt, în ultima vreme, subiect de dispută.

Pe de o parte, pentru că potrivit raportărilor către NATO nu reușim să cheltuim cifra convenită conform acordului politic încheiat de președintele Klaus Iohannis, în 2015, întemeiat pe decizia Alianței Nord-Atlantice la summitul din Țara Galilor, în 2014, iar pe de altă parte pentru că există tot mai dese referiri la eventuala folosire a acestor procente și în alte scopuri decât acelea convenite pentru înzestrarea Armatei României.

Cineva a găsit o necesară utilizare a bugetului alocat armatei prin acoperirea unei suferințe, strigată din ce în ce mai mult de aceia, care, inspirați de sloganul Vrem o țară ca afară, vor și cer insistent autostrăzi.

Și, mai mult, spunea personajul, șoselele acestea de mare viteză ar fi un obiectiv major pentru apărare (greu de spus de ce nu vor fi fost până acum și cum de vor fi devenit astfel tocmai acum, așa, dintr-o dată!), fiindcă ar permite mutarea trupelor de la… „est la vest sau invers”, având noi „cel mai lent transfer al trupelor din toate statele membre NATO”.

Strategi cu studii în domeniul securității naționale, încurajați de pe margine de învățăcei cu diplome de împrumut, se vor fi străduit în alte vremuri mai puțin vesele să ne explice vulnerabilitatea spațiului carpato-danubiano-pontic dacă ar fi potopit de o infrastructură atât de extinsă și complexă, iar acum vulnerabilitatea se va fi ițit insidios taman prin lipsuri într-atât încât numai bugetul MApN ar mai putea-o înlătura.

Tot pe butoiul cu miere al apărării au pus ochii și alții, ceva mai aplecați însă spre sănătatea românilor (nobil subiect, deci îi aștept, curând, pe aceia profund îngrijorați de educație!), așa încât cele două procente din PIB pentru apărare ar putea fi exact sursa de finanțare pentru spitale regionale, publice și militare, în egală măsură.

În Constanța și Craiova, desigur, tocmai pentru că acolo, ni se explică, ar fi „baze NATO” și e nevoie de o abordare militară a problemei!

M-aș fi bucurat să fie o asemenea abordare, publică și militară, oriunde în țară, tocmai pentru că militarii, oricare ar fi ei, ar trebui să beneficieze de același tratament medical, fie ei români, fie străini.

Folosirea acestor fonduri s-ar face, ni se spune, în parteneriat public-privat, în condițiile în care, recent, comisarul european român sublinia tocmai faptul că, „spitalele regionale din Cluj, Iaşi şi Craiova mai pot fi finanțate în actuala perioadă de programare a fondurilor europene”.

Ea explica, limpede, că în cursul actualei perioade de programare „Consiliile Judeţene Cluj, Iaşi şi Dolj pot deveni beneficiarii acestor proiecte, dar numai dacă Guvernul şi respectiv Ministerul Sănătăţii cer modificarea în consecinţă a Programului Operaţional Regional”. Până în 2020.

Așadar, inclusiv la Craiova. Acolo unde e irezistibilă tentația unui spital regional, public și militar, realizabil prin parteneriatul public-privat pentru că, nu-i așa, acolo e o „bază NATO”…

Procentele acestea, care cu greu încearcă să se întregească spre 2%, pentru a corespunde măcar declarațiilor, hârtiilor și documentelor de tot felul, vin după o lungă perioadă de subfinanțare a Armatei României. Să ne amintim că, în 2012, abia era alocat din PIB armatei undeva spre 1,22%. Pentru supraviețuire.

Se poate înțelege, deci, atracția teribilă pe care o exercită, acum, chiar și așa, încă nealocate integral, cele două procente.

Nu ați putea să le lăsați întregi, fără a vă mai atinge de ele, fie și prin declarații, destinate finanțării programelor majore de înzestrare care cam bat pasul pe loc?

Despre autor

Florin Șperlea

Colonelul Florin Şperlea a absolvit Institutul Militar de Infanterie, Grăniceri şi Chimie „Nicolae Bălcescu” (Sibiu, 1992), Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1996) şi a obţinut titlul de doctor în istorie al aceleiaşi universităţi, în 2003, cu o teză despre sovietizarea armatei române. A publicat mai multe volume de autor şi în colaborare, dar şi ediţii de documente.
Este redactor-şef al săptămânalului MApN „Observatorul militar” şi membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Realizează emisiunea „Prietenii muzei Clio” la postul de radio „Vocea Armatei”.

2 comentarii

  • Domnule colonel, fiți sigur că nu o să ia nimeni din cei aproape 2% alocați apărării, dar, asta doar cu o condiție: licitațiile pentru programele majore să fie făcute profesionist, fără a putea fi contestate, pentru ca banii să poată fi cheltuiți.
    Păi credeți că banii destinați corvetelor se întorceau la buget dacă licitația corvetelor se finaliza la timp și legal?
    De data asta politicul, acuzat de șeful SMAp că generează efecte negative militarilor, și-a făcut treaba, iar cei responsabili de necheltuirea fondurilor ar putea fi speciliștii militari în achiziții și nu în ultimul rând, juriștii care au vizat documentele de organizare a licitațiilor?
    În acest sens, poate face hebdomarul un articol de investigație să-i lumineze atât pe militari cât și societatea civilă care râvnește la banii Armatei.
    Altfel, să fie bani pentru salarii, sporuri, hrană și echipament că militarul român a fost obișnuit să lupte și cu ” pumnuțu’ „!

Lasă un comentariu