În bocanci și în uniformă, încă de la primele ore ale dimineții, în poligoanele de instrucție, îndeplinindu-și sarcinile specifice unui militar, sunt, înainte de toate, femei, iar martie este luna în care zâmbetul înflorește și mai mult pe chipurile lor.

Au pus pe pauză, pentru o oră, atribuțiile de serviciu și am stat de vorbă despre alegerea uniformei militare, despre cum este să fii femeie militar într-o unitate de artilerie, despre provocări și pasiuni.

Ele sunt o parte din femeile din Brigada 8 Larom Alexandru Ioan Cuza din Focșani, într-o zi cu soare, zâmbete și flori de primăvară.

Caporalul Adina Pupăză lucrează, de zece ani, ca operator stație radio în Batalionul 84 Asigurare Date Mărăști și povestește că n-a avut niciun dubiu atunci când a ales cariera militară.

Am rude care au lucrat în armată, orașul Focșani fiind unul cu tradiție în acest sens, însă alegerea a fost a mea. Eram familiarizată cu rigorile mediului militar; este un loc de muncă ce presupune să te pui la punct, în permanență, cu tehnica nouă, iar acest lucru mă motivează.

Caporal Alina Pupăză.
Foto: Eugen Mihai

Tânăra consideră comunicarea cu colegii foarte importantă, iar faptul că a avut întotdeauna sprijinul lor a dus la formarea, în timp, a unor legături strânse cu aceștia.

La capitolul provocări profesionale, spune că îi plac misiunile și exercițiile, pentru că o scot din rutina zilnică.

Pe lângă cunoștințele acumulate, mi se pare că după fiecare misiune mă întorc mult mai puternică din punct de vedere moral.

Recent, și-a descoperit o nouă pasiune, care îi duce adrenalina la cote maxime.

În timpul liber, sunt pasionată de mașini, îmi place să conduc, am mers la cursuri de raliu și drift-uri și mi-ar plăcea să particip la competiții.

Locotenentul Sorina Velcu, ofițer de stat major în comandamentul Brigăzii 8 Larom, a venit recent în instituție, de la Batalionul 113 Artilerie Bărăganul din Slobozia.

Sunt din județul Olt, am venit în Moldova și am întâlnit oameni primitori, colegi minunați.

Decizia de a urma Colegiul Național Militar Dimitrie Cantemir de la Breaza se datorează, în mare parte, poveștilor bunicului său, care a luptat în cel de Al Doilea Război Mondial.

Locotenent Sorina Velcu.
Foto: Eugen Mihai

A fost rănit destul de grav pe front și mi-a povestit multe din vremea aceea, deși eu eram foarte mică. Așa s-a dezvoltat această curiozitate a mea, care s-a transformat în cariera pe care am visat-o.

Orice experiență contează, iar faptul că particip la exerciții mă ajută să văd cum își coordonează activitățile batalioanele subordonate.

Sanitar în Batalionul 84 Asigurare Date Mărăști, fruntașul Silvia Paraschiv este, de doi ani, colegă cu tatăl ei.

El este subofițer în aceeași unitate cu mine. Eu am fost cea hotărâtă să-l urmez în carieră, deoarece el nu credea că mi se potrivește și i-a fost greu să accepte că am crescut. A fost o schimbare radicală a modului meu de viață; am devenit mult mai responsabilă și m-am maturizat.

Își amintește cum, în copilărie, se îmbrăca cu uniforma lui prin casă, deși îi era foarte mare. Acum are propria uniformă, pe care o iubește foarte mult.

Fruntaș Silvia Paraschiv.
Foto: Eugen Mihai

Particip la activități care necesită prezența unui sanitar la fața locului și chiar am fost pusă în situația de a acorda primul ajutor și m-am descurcat fără probleme.

Pentru sergentul-major Daniela Drăghici, haina militară reprezintă mai mult decât siguranța locului de muncă.

Sunt subofițer de comunicații, dar arma mea este poliție militară. Chiar am lucrat în București o perioadă, dar am ales să mă întorc acasă, alături de familie.

Sergent-major Daniela Drăghici.
Foto: Eugen Mihai

Încearcă să țină pasul cu colegii în ceea ce privește instrucția, iar achiziționarea de tehnică nouă îi dă oportunitatea să se dezvolte în permanență.

Sergentul Eleonora Iustina Ceoarec suplinește, prin cumul, funcția de medic-șef la Batalionul 8 Larom, iar experiența anterioară, de asistent medical la Spitalul Militar de Urgență Dr. Aristide Serfioti din Galați, îi înlesnește mult activitatea.

Sergent Eleonora Iustina Ceoarec.
Foto: Eugen Mihai

Inițial mi-am dorit să urmez facultatea de medicină, dar am renunțat. Latura militară a apărut ulterior, pentru că nu am avut un model în familie.

Îmi place să spun că îmbin două meserii nobile, aceea de a fi în slujba oamenilor și aceea de a fi în slujba țării. Faptul că le pot combina mi se pare minunat.

Acasă o întâmpină, zi de zi, fiul ei de doi ani, care a învățat salutul militar cu capela mamei pe cap.

Fruntașul Mihaela Gorgan este radiotelefonist și, chiar dacă nimeni din familie nu lucrează în acest domeniu, se bucură că a reușit să facă față tuturor provocărilor.

Îmi place să urmez reguli, să lucrez în acest mediu strict. În unitate sunt oameni tineri, foarte deschiși, care m-au ajutat de fiecare dată când am avut nevoie. Eu sunt încadrată la o baterie, unde mă ocup de instalarea și exploatarea unei stații radio. Particip la toate exercițiile.

Fruntaș Mihaela Gorgan.
Foto: Eugen Mihai

Și-a început cariera militară destul de târziu, după mai multe încercări, și povestește că, de multe ori, când ascultă Imnul Național la anumite adunări, îi dau lacrimile.

De emoție și de mândrie că am reușit să îmbrac această uniformă. Este o onoare pentru mine. Aceleași lacrimi se zăresc, în colțul ochilor, și în timp ce rostește aceste cuvinte.

Stând de vorbă cu oamenii, descoperi mereu lucruri interesante, povești de viață și, de multe ori, exemple de urmat.

Locotenentul Elena Delia Stanciu este șeful unui compartiment la modulul personal, iar alegerile făcute până acum au toate, la bază, un puternic sentiment de patriotism și o legătură de suflet cu locurile natale.

Sunt din județul Hunedoara și am venit în Focșani în 2014, în urma repartiției. Vin din Țara Moților, unde Avram Iancu este erou național, iar sentimentul de patriotism s-a păstrat destul de puternic în conștiința oamenilor.

Locotenent Elena Delia Stanciu.
Foto: Eugen Mihai

Acest sentiment de patriotism a determinat-o să aleagă o carieră militară, despre care spune că este exact stilul de viață care i se potrivește. În timpul liber, schimbă uniforma militară cu costumul popular specific zonei ei.

Am studiat trei ani de canto popular, în perioada liceului. Bunica mea a cântat muzică populară și, când eram mică, mai cântam împreună. Această aplecare către muzica populară din zona mea cred că are la bază tot acel patriotism despre care vorbeam.

A participat, în 2014, la Festivalul Național al Cântecului de Cătănie, în Cluj-Napoca, și continuă să cânte de câte ori are ocazia, însă doar muzică din zona ei natală.

Am avut întotdeauna trac pe scenă și, atunci când cânt doine sau balade, am mari emoții, unele resimțite chiar și de public. Dar, atunci când interpretez ceva mai ritmat, împreună cu orchestra, reușesc să acopăr mai bine acest trac.

Caporalul Georgiana Topală lucrează ca topograf și, în puținul timp de când a venit în mediul militar, s-a străduit să țină pasul cu toate provocările.

Într-adevăr, aici sunt lucruri noi și trebuie să cunosc tehnica foarte bine. Totuși, am avut de la cine să învăț, pentru că am colegi cu multă experiență. Ies în teren, măsor cu precizie toate coordonatele pentru poziția de tragere, punctele de observare etc. și trebuie ca toate calculele să fie exacte.

Caporal Georgiana Topală.
Foto: Eugen Mihai

Spune că cel mai mult, în meseria ei, îi place partea de instrucție, iar până acum nu s-a dat în lături nici de la marșuri de peste 40 de kilometri, cu bocanci și ranița în spate.

Am o fată de 18 ani care este foarte hotărâtă să-mi urmeze exemplul și să îmbrace haina militară, iar eu sper să reușească. Știu că ar fi alegerea cea mai bună, tinerii au multe de oferit, iar armata este instituția unde se pot dezvolta frumos.

Despre autor

Andreea Motoc

Lasă un comentariu