Răzvan Parfenov a finalizat cursurile Colegiul Național Militar Ștefan cel Mare, din Câmpulung Moldovenesc, în 2016, iar în prezent, este student în anul al treilea la Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu, în arma infanterie, specialitatea parașutiști.

Chiar dacă este student la AFT, Răzvan este pasionat de aviație. Încă de mic, a început să construiască tot felul de machete de avioane pe care își dorea să le lanseze în aer.

Săptămâna și modelul, cam așa decurgeau lucrurile în perioada aceea. După ce finalizam un avion, își lua zborul, dar se prăbușea imediat după decolare. Acum știu unde greșeam, nu era centrat corespunzător și nici nu aveam experiență în pilotaj, își amintește studentul.

Abia prin clasa a noua am început să mă dezvolt serios pe această latură, să cunosc principiile de zbor și ale aerodinamicii.

Atunci când a intrat în academie, l-a cunoscut pe profesorul Silviu Mihai Petrișor, care l-a încurajat să continue cu pasiunea sa, îndrumat și chiar ajutat să construiască.

Această pasiune s-a dezvoltat atât de mult, încât și lucrarea sa de licență tratează același subiect, iar profesorul, care i-a deschis drumul către lumea aviației, îi este și coordonator.

Student sergent Răzvan Parfenov.
Foto: Cristian Lenga

 

Aveam prototipul de mult în minte. Am construit și avioane simple, dar și drone, însă nu m-am gândit niciodată să creez un avion care să decoleze pe verticală, să facă o tranziție a motoarelor care să-l pună în mișcare pe orizontală, iar aterizarea să se facă din nou pe verticală.

Răzvan s-a informat intens, a cercetat diferite modele de aeronave reale și și-a propus să realizeze una chiar el. Mai mult decât atât, a avut norocul de a întâlni oameni cu aceeași pasiune de la care a primit sfaturi utile.

Primul avion creat de Răzvan, după modelul pe care îl avea în minte, zbura doar pe verticală, similar unei drone. Cu acesta a participat la diferite saloane de inventică și a reușit să obține premii importante.

În prezent, lucrează la cel de-al doilea prototip, ceva mai avansat. Este cel care ar trebui să fie capabil să facă o tranziție a motoarelor de 90 de grade și să treacă din modul dronă în modul avion și invers.

Toată povestea a pornit în vara anului trecut. Răzvan a început să lucreze la fuzelajul avionului și să gândească cum ar trebui să arate modul de tranziție, iar de atunci, în fiecare weekend petrece în jur de 20 de ore pentru construirea UAV-ul său (aeronavă fără pilot).

Lucrarea mea de licență constă în proiectarea unei aeronave de tip UAV cu decolare și aterizare pe verticală, care să fie destinată misiunilor de cercetare în zone de risc.

Lucrarea a început cu o cercetare riguroasă. După o documentare referitoare la tipurile de aeronave existente, Răzvan a făcut o analiză și a început partea de proiectare. A stabilit așteptările pe care le are, ce vrea să obțină din punct de vedere practic de la modelul său și a planificat totul pas cu pas.

În prezent, proiectul este construit complet, iar Răzvan lucrează doar la partea de programare.

Am construit fuzelajul, coada, aripile, am tras legăturile și partea electronică, iar mecanismul de zbor este încastrat în aripi. Sistemele de tranziție sunt și ele, de asemenea, atașate, și am reușit să aplic și un autocolant. M-am gândit să folosesc unul gri, dar pentru că UAV-ul meu nu urcă la 3.000 de metri, am folosit unul alb lucios, care arată foarte bine.

UAV-ul la final.

Răzvan s-a asigurat că poate vedea tot timpul ce face și unde se află UAV-ul său. Așa că aeronava este dotată cu telemetrie și două camere de luat vederi, una care înregistrează la capacitate full HD, iar alta care transmite în direct. Imaginea transmisă poate fi afișată pe o pereche de ochelari de tipul VR (Virtual Reality) sau poate fi mutată pe un laptop.

De ce folosește Răzvan două camere?

Pentru că în cazul în care cea full HD nu transmite în timp real corect, trec pe cea care transmite live și nu voi avea probleme. Spre exemplu, vreau să virez într-o direcție. Apăs butonul de comandă, avionul reacționează, dar eu nu văd acest lucru pe imagine, pentru că este transmisă cu întârziere. Acest lucru poate duce la prăbușirea UAV-ului. Așa că mi-am luat măsuri suplimentare de precauție.

Răzvan lucrează în acest moment la partea de software. Programarea plăcii de bază și conectarea ei la un laptop poate dura destul de mult. Partea bună a situației e că nu trebuie creat codul potrivit de la zero.

Placa vine deja cu o interfață, codul este deja creat, dar personalizarea acestuia în funcție de nevoi înseamnă modificarea funcțiilor sale, aspect care poate dura chiar și luni.

Programarea cred că este cea mai dificilă parte. Pentru că nu am făcut cursuri în acest sens, sunt nevoit să mă autoeduc. Bineînțeles, nu ies toate din prima încercare, dar învăț în timp.

Așteptările mele finale sunt ca acest prototip realizat la scară 1:1 să fie perfect funcțional pe o rază de 4 km, cu o autonomie de aproximativ 30 de minute și să transmită informațiile la operator în timp real sau prin stocare pe un periferic.

UAV-ul trebuie să facă acea tranziție de 90 de grade, să decoleze pe verticală, și să treacă în modul avion, apoi, în momentul în care trebuie să aterizeze, să revină la modul dronă pentru o aterizare pe vertical. Tranziția este extrem de importantă. Dacă nu se face la timp și cu viteza potrivită, există riscul de a pierde portanța și aeronava să se prăbușească.

Nu în ultimul rând, Răzvan dorește ca produsul său să poată fi construit cu un buget cât mai scăzut pentru a oferi posibilitatea achiziționării și înzestrării trupelor pentru diferite misiuni de cercetare și supraveghere, în zone de risc.

Nu este ușor, dar trebuie să îți dorești să reușești în ceea ce ți-ai propus. Ambiția, perseverența și pasiunea sunt elemente necesare, fără de care nu ai cum să reușești, a concluzionat Răzvan.

Despre autor

Cristian Lenga

Sergentul Cristian Lenga este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, Comunicare şi Relaţii Publice. Este preocupat de evoluţia în carieră a maiştrilor militari, subofiţerilor şi soldaţilor gradaţi profesionişti.

Lasă un comentariu