Au uniforme negre cu lampas albastru. Beretele noi încă nu au forma firească, înclinate spre dreapta. Salută pe oricine întâlnesc în cale, să fie siguri că nu greșesc și se acomodează cu ideea că acasă înseamnă, pentru câțiva ani, Colegiul Național Militar Alexandru Ioan Cuza.

Dacă vrei să vizitezi nou înființatul colegiu militar din Constanța, trebuie să treci prin trei unități militare. Pentru că pavilionul în care se desfășoară actul educațional este în curtea Academiei Navale, iar dormitoarele elevilor în cea a Școlii militare de maiștri militari.

Foto: Adrian Olteanu

Neobișnuit fiind cu acest complex de unități militare de pe strada Dezrobirii, ai putea să te rătăcești căutând cea mai nouă instituție de învățământ din Armata României.

Noi ne-am orientat rapid și i-am urmărit pe purtătorii vipuștilor albastre, în timp ce se îndreptau grăbiți spre clase. Hainele negre încă nu s-au așezat pe trupurile în plină transformare ale neastâmpăraților spiriduși cu epoleți. Stau bufante și încă se acomodează cu ieșirea din croitorie.

Ne întâlnim cu cei mutați din anii mai mari ai celorlalte colegii militare. Nu ai cum să nu-i remarci. Ochii lor aprigi ne zăresc de la depărtare și pentru că ne apropiem, rostesc în fața plutoanelor pe care le comandă un autoritar lăsați gălăgia!

Foto: Adrian Olteanu

Îmi amintesc acest episod! L-am mai văzut de fiecare dată când un străin își arunca privirea curioasă asupra clasei mele din liceu. Nu făceam nimic greșit, dar niciodată nu eram prea siguri de învoirea pe care am fi putut să o primim în weekend. Așa că preferam să suflăm și în iaurt. De-aș fi avut atunci mintea de acum…

Dacă luăm în considerare înființarea recentă a colegiului, putem spune că toți elevii sunt boboci. Cu puf ori cu pene. Sunt respectuoși, par încântați să vorbească despre ei și, la cei mai mulți, poți observa dorul de familie, atunci când au un moment de răgaz. Discutăm pe rând cu patru dintre ei și aflăm că la Constanța au venit elevi din toată țara.

De la stânga la dreapta: Ionuț Nica, Ștefan Păulișan, Lorena Pașca Igna, Denis Poclid.
Foto: Adrian Olteanu

Elevul fruntaș Ștefan Păulișan este din Arad și sosirea sa la Constanța a însemnat și prima întâlnire cu Marea Neagră. A fost ca într-un vis, spune Ștefan. A terminat clasa a IX-a la un liceu din localitatea natală, iar distanța față de casă nu l-a descurajat în alegerea carierei de elev militar.

Am fost timp de 15 ani directorul Colegiului Tehnic de Marină și cred că, datorită experienței mele, pot crea un colectiv de profesori care să aibă rezultate foarte bune. Ne dorim să ne facem cunoscuți în țară și nu numai, prin participări la concursuri și olimpiade școlare. – Profesor Iulian Negreț, director-adjunct

 

Acomodarea este un pic mai dificilă, dar măcar m-am obișnuit cu ideea că voi merge acasă doar în vacanțe, spune Ștefan.

Este încurajat de colegul său mai mare, elev caporal Denis Poclid, care deja a schimbat trei garnizoane.

Sunt din Botoșani, am absolvit primii doi ani de liceu la Colegiul Național Militar Tudor Vladimirescu din Craiova și am zis să vin mai aproape de casă, explică Denis. Atitudinea sa de veteran ne dă de înțeles că pentru el adaptarea este mult mai simplă.

Foto: Adrian Olteanu

Nu putem spune același lucru, însă, despre colega sa, elev caporal Lorena Pașca Igna, sosită la malul mării din județul Alba, unde și-a petrecut primii doi ani de liceu.

Dorul de casă este cel mai dificil obstacol peste care trebuie să trec, spune ea vizibil emoționată. Ochii i se inundă când vorbește despre frățiorul său în vârstă de doi ani, rămas cu părinții la peste 500 de km depărtare.

Lorena a mai încercat de două ori să devină lemistă, dar la colegiul militar de la Alba Iulia. Iar exemplul său de perseverență pare să-l uimească pe mezinul grupului, elevul Ionuț Nica, din Galați. Deocamdată nu-și dorește să ajungă ofițer de marină, dar este abia în clasa a IX-a.

Voiam să merg la un liceu militar, iar acesta este cel mai aproape de casă, explică Ionuț.

Trecem rapid peste anii de liceu și studenție și îi cunoaștem pe cei apropiați de vârsta noastră, care au dus greul (la propriu și la figurat) reînființării acestui colegiu militar.

Locotenent Flavius Giurea.
Foto: Adrian Olteanu

Locotenentul Flavius Giurea este unul dintre comandanții de companie, el însuși absolvent al unui colegiu militar. A venit detașat la Constanța, dar își dorește să rămână alături de cei mai mici marinari din armata română.

Cumva, sufletul mi-a rămas în liceul militar, acolo unde m-am format ca om. M-am bucurat să revin printre lemiști, iar faptul că suntem o echipă tânără și unită de cadre militare m-a determinat să îmi doresc să rămân aici.

Mai mult decât atât, avem un comandant care a muncit cot la cot cu noi, înainte de a sosi elevii în cazarmă. Avem încredere în el și credem că împreună putem avea rezultate remarcabile, precizează Flavius.

Foto: Adrian Olteanu

Auzisem doar lucruri bune despre comandorul Iancu Ciocioi, comandantul colegiului, dar nu mă așteptam să găsesc un colectiv întreg plin de entuziasm, chiar dacă munca nu este deloc puțină și nici simplă. Când vorbesc despre el atât militarii, cât și profesorii se luminează la față. Impresia noastră este că inima acestui proiect, care a prins viață la începutul anului școlar, bate într-o cămașă albă cu epoleți de comandor.

Încă mai avem mult de muncă. Sunt atâtea lucruri pe care trebuie să le punem la punct și nu ducem lipsă de provocări. Copiii sunt neastâmpărați, încercăm să le acordăm libertatea de care au nevoie, dar, totodată să-i facem să înțeleagă că statutul de elev militar este puțin diferit de cel al unui elev civil, spune comandantul.

Comandor Iancu Ciocioi.
Foto: Adrian Olteanu

Micii marinari au simțit chiar din primul weekend ce înseamnă acest statut, când, beneficiind de  învoire în oraș, îmbrăcați în uniformă fiind, au observat admirația cu care îi priveau constănțenii. Unii chiar i-au oprit și i-au felicitat pentru alegerea făcută, spunându-le că ei sunt mândria marinei române.

Comandorul Ciocioi le-a promis că spre sfârșitul anului școlar vor învăța ABC-ul marinăriei în stațiunea de la Palazu, vor trage la rame și vor face lucrări de matelotaj. Și dacă a promis, suntem siguri că așa se va întâmpla. Iar noi vom fi din nou alături de ei, ca să avem ce să vă povestim.

Despre autor

Marius Mocanu

Lasă un comentariu